„Credeam că preoții trăiesc ca în Evanghelie: sunt mai degrabă săraci, își dedică timpul rugăciunii și ajută credincioșii, iubesc oamenii și îi susțin. De fapt, mulți preoți pe care îi cunoșteam erau triști, leneși, obosiți, răi. Am crezut că sunt trăsăturile lor naturale, am presupus că sunt așa, că sunt doar oameni răi și nu m-am gândit la motivele pentru asta. În același timp, eram convins că eu nu sunt așa, pentru că sunt bun! Și dacă da, voi fi un preot bun – nu voi ceda ispitelor, voi avea timp pentru săraci, bolnavi și cei rătăciți. Am crezut în chemarea mea”, povestește Marcin Adamiec în interviul realizat în februarie și republicat în a doua zi de Crăciun.

„Eram convins că Dumnezeu m-a ales. Când am intrat în seminar aveam 23 de ani, nu eram un bărbat matur. E ușor să spui ceva la vârsta asta. Credeam că mă descurc, mă uitam la filme porno din când în când (râde), dar practic mi s-a părut atrăgătoare viața de duhovnic. Abia la 30 de ani am observat că celibatul era foarte dificil și că eram din ce în ce mai rău la a fi singur. Ani de zile nu am observat că am devenit un preot rău, doar când m-am îmbolnăvit de depresie mi-am dat seama că am greșit foarte mult în viața mea”, adaugă acesta.

Volumul a apărut în luna februarie a acestui an și a stârnit interesul presei din Polonia, care a realizat mai multe interviuri cu Adamiec.

„Încerc să nu-i judec pe preoți ca indivizi. După părerea mea, de vină mai mult decât acești oameni anume sunt sistemul și regulile în vigoare în Biserică (catolică, instituție care interzice căsătoriile preoților, n.red.)”, a adăugat acesta.

Coperta cărții

Celibatul are fundamente teologice și spirituale, spun clericii catolici

Polonia este o țară predominant catolică, cu mai bine de 90% dintre locuitori aparținând acestei confesiuni.  Obligaţia de a fi celibatar pentru a intra în rândul clerului Bisericii Catolice latine datează doar din secolul al XI-lea, notează Agerpres, într-o știre în care actualul papă, Francisc, respingea varianta renunțării la această practică.

Cerința ca majoritatea preoților din ritul latin al Bisericii Catolice să fie celibatari are fundamente teologice și spirituale, nu doar motivații practice, au susținut vorbitorii la o conferință internațională despre preoție desfășurată chiar în luna februarie a acestui an la Vatican, scrie site-ul catholica.ro. Castitatea, sărăcia și ascultarea lui Isus nu au fost „întâmplătoare sau doar funcționale”, ci au exprimat unirea Sa totală cu Dumnezeu și dedicarea Sa pentru mântuirea omenirii, a subliniat preotul iezuit Gianfranco Ghirlanda, un cunoscut canonist și fost rector al Universității Pontificale Gregoriane din Roma.

Biserica nu a susținut niciodată că celibatul este „intrinsec” preoției, a subliniat acesta și, de fapt, Bisericile Catolice Răsăritene au menținut disciplina de a avea atât clerici celibatari, cât și căsătoriți, iar Biserica de rit latin a primit în sânul ei preoți căsătoriți convertiți de la alte confesiuni, menționează sursa citată.

Cum spune fostul preot că sunt mascate legăturile sentimentale

Fostul preot susține că relațiile dintre preoți și femei sunt mascate sub diverse forme.

„Cele mai multe dintre ele sunt femei religioase. Se întâlnesc cu preoți în parohie sau la școală, la început sunt relații fără tentă, iar în timp se suprapun, apare iubirea și apoi întrebarea este – ce urmează? Unii dintre ei, în special tineri, demisionează din preoţie. Unii trăiesc ascunși, iar partenerele lor sunt oficial menajere. Se știe cine este în relație, deși nu se vorbește despre asta cu voce tare. Am făcut-o și eu. M-am îndrăgostit de o femeie și în ultimele șase luni ale preoției mele am fost într-o relație secretă. Până la urmă, am riscat și am părăsit Biserica, nefiind sigur că această relație cu o femeie va dura. Preoții mai în vârstă nu au unde să meargă și trăiesc în relații neoficiale. Îmi pare rău pentru ei pentru că suferă, le e rușine, mulți trăiesc în tristețe”, spune acesta.

În fiecare an tânjeam după o altă enoriașă. La seminar ne-au învățat că acest lucru este normal

Marcin Adamiec, fost preot:

Bărbatul a fost trimis la altă parohie, după ce superiorii săi au ajuns la concluzia că este în depresie, iar apoi a renunțat la preoție după ce a realizat că nu mai crede în Dumnezeu. Spune însă că știe mulți clerici care sunt buni.

„Cunosc mulți preoți care încearcă. Dar majoritatea preoților pe care i-am întâlnit sunt oameni nefericiți. În principal din cauza lipsei unei familii și a unui astfel de simț al vieții cotidiene. După toți acești ani, cred că celibatul ar trebui să fie voluntar”, adaugă acesta.

Când am încetat să mai fiu preot, mi-am recăpătat credința

Paradoxal, Marcin și-a regăsit credința ulterior.

„Pentru mine a fost o ușurare. Când am încetat să mai fiu preot, mi-am recăpătat credința. Mă duc la biserică când vreau, nu când trebuie, mă rog când simt nevoia. A dispărut și constrângerea economică – nu sunt dependent de episcop, ci de ceea ce câștig cu mâinile mele. Îmi dă o mare satisfacție, mă simt crescut, liber și responsabil. Nu trebuie să-mi fie frică de nimeni. Nimeni nu mă poate pedepsi pentru ceea ce gândesc și simt”, spune acesta, care acum lucrează într-o corporație și s-a logodit.

„Îmi întâlnesc prietenii la altar. Văd cine s-a îngrășat, cine a băut un pic ieri… Și încă o dată, vreau să subliniez că, deși văd o criză în Biserică din ce în ce mai clar, cartea mea nu are scopul de a acuza preoții. Am vrut să descriu structurile și să arăt că sistemul bisericesc este rău, iar dacă oamenii devin răi este pentru că sunt blocați în structuri proaste. Biserica refuză să discute despre asta, așa că cineva trebuie să o facă”, concluzionează acesta.

foto: 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News