”La noi, la țară, e ceva normal. Peste tot sunt fete care se prostituează pentru bani, toată lumea o știe. Singurul lucru de care am beneficiat a fost că am întreținut relații sexuale cu ele fără să plătesc”. Declarația îi aparține unui tânăr condamnat la șapte ani de închisoare pentru proxenetism. El nu se consideră vinovat.
- Cazul Caracal, tragica poveste a Alexandrei Măceșanu, reacția – sau mai ales lipsa de reacție a autorităților -, dar și dezvăluirile Libertatea privind complicitatea acestora cu clanurile interlope din zonă, au scos la iveală caracteristicile unui fenomen mult mai extins, dificil de controlat și de stopat.
- România este una dintre principalele țări-sursă pentru prostituția din întreaga Europă.
- În penitenciarele românești sunt aproape 600 de persoane închise pentru trafic de persoane, de minori sau proxenetism.
- Un reporter Libertatea a stat de vorbă cu doi tineri condamnați pentru proxenetism, care își ispășesc pedepsele în Penitenciarul de maximă siguranță din Giurgiu. Unul a primit 7 ani de pușcărie, celălalt 6.
- Amândoi recunosc că au greșit cumva, dar nu atât de grav cât să justifice condamnările.
Poveștile celor doi nu își doresc să scuze în vreun fel
faptele și răul făcut, ci să arate o realitate brută și brutală a lumii noastre.
Tinerii își ispășesc pedepsele, dar au permanent tendința de a-și minimaliza
faptele.
Învățați să convingă judecătorii să fie eliberați mai
devreme, limbajul judiciar le-a devenit o obișnuință. Recită din dosarele pe
care le-au studiat în timpul mereu liber pe care îl au. Și încep să creadă în
nevinovăția lor. Trebuie. Ca să scape. Vor să meargă acasă, la familiile lor.
Iulian, proxenet la 19 ani. ”Nu mă gândeam eu
că dacă o să sun pe cineva să caut un client, o să ajung să fac proxenetism”
Iulian Minea are 24 de ani și ultimii cinci i-a petrecut
în închisoare. Pușcăria i-a adus probleme cu inima, l-a îndepărtat de familie
și l-a ținut departe de bucuriile tinereții. Dar tot nu l-a făcut să înțeleagă
unde a greșit. Se simte vinovat, dar doar pe jumătate.
„Eu stând la țară, la noi e ceva normal: în fiecare
localitate, în fiecare sat sunt patru-cinci fete care se prostituează pe bani,
toată lumea știe. Aia e „curva satului”. Nu mă gândeam eu că dacă o să sun pe
cineva să caut un client, o să ajung să fac proxenetism, fără să iau vreun ban.
Singurul lucru de care am beneficiat este că am întreținut relații sexuale cu
ele fără să le plătesc. Atât și nimic mai mult. Am încercat să le explic la
Capitală. Ei au crezut că au prins cei mai mari pescari din istoria lor”,
povestește Iulian.
Pe masă, lângă el, în ochelarii săi de soare se oglindesc
gratiile. A fost un copil teribilist, după sinuciderea tatălui său o luase
razna, așa că a primit în casă fete despre care știa că sunt prostituate. Apoi
a mai chemat prieteni să vină la ele. „Mă consider vinovat doar pentru că le-am
primit la mine în casă și am pus casa la dispoziție. Nu mă consider vinovat
pentru proxenetism. Mie mi-a dat șapte ani, cel mai mult”, întărește ideea
băiatul.
După pușcărie, Germania
Vrea când se eliberează să plece în străinătate să
muncească, așa cum face fratele lui. Și pentru când va ieși, are noi reguli
după care să trăiască. „Acum dacă aș vorbi cu o fată, i-aș cere buletinul,
chiar dacă e ceva urât. N-aș mai intra în anturaje pentru nimic în lume, acum
știu cine e pescar și cine nu. Eu mi-am pierdut copilăria. S-a pierdut totul”,
spune Iulian.
Copilăria și-o pierduse demult. Tatăl o bătea crunt pe
mamă, sub ochii băieților. „Tata n-a murit de moarte bună, s-a spânzurat.
Fratele meu l-a găsit și a avut nevoie de consiliere psihologică. Mama lucra la
un restaurant și n-a mai putut sta cu noi, că ajungea noaptea acasă. Venea la
sfârșit de săptămână din București în Fundulea și eu făceam în timpul ăsta ce
mă tăia capul”, își explică și el comportamentul. A avut timp să se gândească
la tot. Și mai are. Câteva luni până să ajungă iar în fața judecătorului pentru
eliberare condiționată.
Marius. Consum de droguri, trafic, proxenetism
Din curtea pușcăriei străbate un cor de glasuri de bărbați
care se strigă unii pe alții. Cei de la regimul închis au zona de plimbare pe
clădire unde este improvizată un fel de cușcă în care se învârt sub soarele
încă puternic. Ceilalți deținuți au în curte un spațiu în care se plimbă sau
joacă o minge. Așa că acest mod de a-și transmite mesaje de sus în jos e o
obișnuință. Așa sună o închisoare înainte de prânz.
Marius Efta e adus de gardian. Bărbatul își dă șapca de hip-hopper jos și te țintuiește cu niște ochi mari. Niște ochi mari care pot oricând să te facă să te încrezi în nevinovăția lui. Doar că el nu încearcă asta. El știe unde a greșit: drogurile.
A început să se drogheze de la 13 ani. Adică are 20 de
ani de când a fumat prima dată. Apoi ușor a început și să se injecteze, apoi și
să facă trafic de droguri. Spune el că între consum și trafic e doar un pas.
După șase ani de pușcărie, a luat-o de la capăt
„Dacă n-am mai știut din ce să mai fac bani. Nici nu
conștientizam că și așa ajung la pușcărie. Am văzut că așa ies banii. Am vândut
droguri și am căzut arestat. Nu eram însurat, aveam o vârstă fragedă. Am făcut
șase ani de pușcărie atunci. M-am eliberat și am intrat în același anturaj. Am
început iar să mă droghez. Am început iar să vând droguri. Am vândut, m-am
însurat între timp, am făcut și un băiețel, dar tot nu eram conștient de ce
fac. Când te droghezi nu mai ai aceeași minte”, povestește Marius ca despre
viața altcuiva.
Apoi a întâlnit o femeie care făcea proxenetism. A locuit
cu ea o perioadă și de acolo l-au ridicat mascații. „M-au condamnat și pe mine.
Între timp mi-a venit și o faptă cu droguri, am luat 6 ani. Soția era gravidă.
Acum fetița mea are trei ani”, mai spune Marius.
Fetița care l-a făcut să înțeleagă
Și ăsta a fost momentul care, spun el, l-a trezit. A văzut zi de zi femei care aleg să se prostitueze din cauza sărăciei. Și apoi și-a privit cu ochii minții fetița abia venită pe lume. Și a făcut legătura. El ar fi putut să fie cel care să o împingă pe un astfel de drum.
Fata mea are trei ani și deja mă gândesc când o să aibă prieten, să nu-i dau voie, să fiu lângă ea, s-o întreb, să-l cunosc. Poate până atunci nu gândeam așa, de ce să vă mint. Dar având în vedere că mi-a dat Dumnezeu o fetiță, sunt altfel. Am învățat că pot să mă schimb, să fiu un om normal. Poți să faci și altceva în afară de infracțiuni. Poți să muncești.
Marius Efta
Vorbim de numele lui de familie. Efta. Adică „șapte”, în greacă. „Număr sfânt”, îi zic. Râdem. Pentru el numărul sfânt este trei. Trei ani mai are până când va putea să se întoarcă acasă. Spune el, de data asta, pentru totdeauna.
Reporterul Libertatea Andreea Archip a dat mai multe detalii despre acest subiect în emisiunea Adriana Nedelea LA FIX: