ComenteazăTraducere din revista The Conversation
Pentru israelieni, acest lucru s-a manifestat în patru runde de alegeri în doi ani care până acum au eşuat să ducă la formarea unui guvern stabil. Cele mai recente alegeri, care au avut loc pe 23 martie, arată o țară încă sufocată în lupte dintre diferite partide și facțiuni. Discuțiile de coaliție au fost înghețate luni, 10 mai, după ce violența a explodat în Ierusalim și Gaza.
Între timp, pentru palestinieni, criza continuă a conducerii a fost agravată de faptul că Hamas a comandat rezistența, trimiţând tot mai mult în plan secund partidul Fatah al lui Mahmoud Abbas (foto) și Autoritatea Palestiniană, al cărei președinte este.
Tensiunile dintre Fatah și Hamas au dominat politica palestiniană din 2006, când Hamas a câştigat ultimele alegeri parlamentare ale Autorității Palestiniene pentru Consiliul Legislativ Palestinian, punând capăt erei dominării Fatah.
După conflictul armat dintre cele două facțiuni și eșecul de a crea un guvern unitar, conducerea palestiniană a fost divizată din 2007: autoritatea palestiniană condusă de Fatah guvernează Cisiordania, iar Hamas guvernează Fâșia Gaza.
În ciuda numeroaselor eforturi de reconciliere din ultimii 15 ani, rupturile au rămas. Ambele partide au fost de acord în toamna anului 2020 cu noi alegeri, dar acestea au fost amânate „la nesfârșit” de Abbas la sfârșitul lunii aprilie.
În timp ce Autoritatea Palestiniană a menționat restricțiile israeliene asupra votului rezidenților din Ierusalim ca fiind cauza acestei întârzieri, mulți intuiesc că întârzierea se datorează mai degrabă popularității scăzute a lui Abbas la cele mai recente sondaje, acesta fiind contestat nu doar de Hamas, ci și de două grupuri separate Fatah.
În perioada premergătoare alegerilor, Hamas a căutat în mod inteligent să-și lege mișcarea de protejarea Ierusalimului, o problemă cu o rezonanță politică și religioasă ridicată, în special în luna Ramadanului. Plănuiau să organizeze o listă electorală cu candidați sub deviza „Ierusalimul este destinul nostru” și au lansat rachete ca o demonstrație de forță și solidaritate cu palestinienii care protestau împotriva poliției israeliene, ce restricționează accesul la Poarta Damascului.
Poarta Damasc este una dintre principalele intrări în orașul vechi al Ierusalimului și un loc popular de întâlnire pentru palestinieni, în special în timpul Ramadanului după rugăciunea de seară.
Mai târziu, Mohammed Deif, liderul aripii militare a Hamas, a emis un avertisment către Israel cu privire la evacuarea palestinienilor din cartierul Sheikh Jarrah. Încercările continue de a modifica demografia acestei suburbii majoritare arabe au mobilizat demonstrații populare pe scară largă în ultimele săptămâni.
Aceste manifestări de solidaritate ale lui Hamas au fost în contrast puternic cu Autoritatea Palestiniană condusă de Fatah, care nu a reușit să răspundă direct tensiunilor din Ierusalim. Nu ajută faptul că Autoritatea Palestiniană a reluat la începutul acestui an colaborarea, în chestiuni de securitate, cu Israel.
Fața rezistenței
Fără urna de vot care să-i demonstreze legitimitatea, Hamas a mizat dublu pe proiectarea imaginii sale ca față a rezistenței la ocupație. De la asaltarea moscheii al-Aqsa din Ierusalim de către poliția israeliană, în data de luni, 10 mai, Hamas a lansat peste 1.000 de rachete în Israel. Acestea au fost în mare parte neutralizate de sistemul de apărare antirachetă „Iron Dome” al Israelului și Israelul a ripostat cu atacuri aeriene asupra Gaza.
Zeci de civili au fost uciși și zeci de oameni au fost răniți, practic pornind un alt „război în Gaza”, precum cele din 2009, 2012 și 2014, care au produs mii de victime.
Hamas nu are nevoie să „câștige” războaie în sensul tradițional pentru a fi victorios. Rezistând pur și simplu, își afirmă legitimitatea și popularitatea, care au avut tendința să crească după astfel de escaladări în trecut. Mai ales în raport cu Autoritatea Palestiniană, care este văzută ca slabă în cel mai bun caz și în cel mai rău caz complice cu Israelul.
Asta nu înseamnă că ideologia sau guvernarea Hamas ar fi populară. Există o nemulțumire largă față de condițiile din Gaza pentru care unii le învinovățesc atât pe Hamas, cât și pe Israel. Dar Hamas nu pierde timp pentru a profita de momentul crizei actuale pentru a-și consolida poziția, atât în Gaza, cât și în afara acesteia.
Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă activiștii și organizatorii care conduc revoltele populare din Ierusalim și din alte părți vor continua să vadă Hamasul ca un aliat sau un lider – sau pur și simplu un alt grup care exploatează criza și deturnează rezistență.