ComenteazăSambata si duminica la Palatul Parlamentului 1.100 de delegati ai organizatiilor judetene isi vor alege un nou presedinte. Candidatii la sefia acestui partid istoric sunt doua personaje fara certe calitati politice: Theodor Stolojan si Ludovic Orban. Insa ei reprezinta interesele a doi lideri care, din diverse motive, prefera sa faca mutarile din umbra.
Cum s-a ajuns aici? Paradoxal, fostul lider al partidului, Valeriu Stoica, se afla in postura invingatorului decapitat pentru succesul repurtat. Pentru prima data dupa 1989, PNL a reusit in anul 2000 sa intre in parlament prin forte proprii obtinand aproape 7 procente. Stoica a reusit sa treaca peste handicapul participarii la o guvernare dezastruoasa si a fost singurul partid din defuncta coalitie care a reintrat in parlament. Statutul de formatiune a Opozitiei nu a convenit insa oligarhiei financiare din PNL. Dinu Patriciu, de exemplu, inglodat in datorii, este dependent de o anumita amicitie cu Puterea. Amicitie care putea fi suplinita eventual de o anumita disponibilitate la negocierea unor legi sau voturi la motiuni de cenzura.
Inflexibilitatea lui Valeriu Stoica, bazata pe dorinta de a construi un partid ferm de opozitie care sa reprezinte o alternativa reala in 2004, i-a adus acestuia contestarea din partea grupului Patriciu. Pentru a nu produce o ruptura in partid, el a preferat sa „abdice” si a sugerat celor doua tabere formate sa desemneze un lider credibil care sa aduca pacea interna.
Numai ca fiecare tabara a desemnat cate un candidat si s-a ajuns la solutia ilara ca doi rechini liberali ca Stoica si Patriciu sa-si transeze diferendele prin intermediul unei hamsii, Ludovic Orban, si al unui morun cu posibilitati limitate, ca Theodor Stolojan.