ComenteazăAndreea Bugescu este studentă în anul șase la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Ovidius din Constanța și din noiembrie face voluntariat fie în spitale, fie în centrul de vaccinare pe de Stadionul Portul.
Practic, ea este prima față pe care constănțenii programați să se vaccineze o văd. Ea și colegii ei fac un prim triaj al pacienților.
Andreea stă câte 12 ore pe zi într-un cort deschis, pe orice vreme, dar nu se plânge. Spune că trăiește istorie.
„Am învățat incredibil de multe lucruri în această perioadă. Ultima vaccinare în masă a fost, cred, acum 30-40 de ani, de poliomielită. Prin urmare, vorbeam cu colegii mei că partea bună a acestei perioade grele este experiența unică pe care o dobândim”.
Examene la cort
Când am vorbit la telefon, Andreea se pregătea pentru examenul la Ginecologie pe care îl avea în ziua următoare. „Ultimul examen din semestrul ăsta, penultima sesiune din viața mea de studentă”, spune Andreea. Sesiune pe care a susținut-o în cortul de vaccinare.
„Majoritatea examenelor noi ni le-am dat de la centrul de vaccinare. Ni s-a amenajat o cameră, un birou, unde putem să ne dăm liniștiți examenele. Există instructaj: «nimeni nu intră, nimeni nu respiră acolo până când nu-și iau copiii examenul»”, râde studenta.
A doua zi, mi-a trimis o poză cu ea în timpul examenului pe care l-a trecut cu 9,75. În ciuda orelor petrecute la centrul de vaccinare, nu își neglijează școala.
Training pentru triajul pacienților
Ca să știe să facă „triajul mic”, Andreea a trecut printr-un training de o săptămână, în care a învățat pe de rost platforma de vaccinare. Ea îi întreabă pe pacienți dacă s-au vaccinat antigripal, dacă au avut COVID și, în funcție de asta, îi dirijează către medici sau le spune după cât timp să revină.
Regula este să lași să treacă 28 de zile de la infectare sau de la vaccinul antigripal.
Face ture de câte 12 ore, cât este și programul centrului, cu câte o zi sau două libere. Alți colegi asigură supravegherea pacienților în cele 15 minute după vaccinare, în care este obligatorie observația, în cazul unor posibile efecte adverse.
Val de oameni care vin la final de program să ceară să fie vaccinați
„Există o listă de la STS pe care o primim în fiecare dimineață, actualizată undeva între 6 și 8 dimineața, în care avem toți pacienții care sunt pentru prima doză, rapel, pe categorii, cu numărul lor de doze exacte”, spune tânăra. Zilnic trec prin fața ochilor ei până la 500 de oameni, dar a avut zile și cu 700. Andreea crede că organizarea a fost bună în centrul ei și oamenii, foarte dedicați.
În plus, dacă internetul vuiește de teorii ale conspirației și de opinii ale celor care refuză să se vaccineze, realitatea din teren e total diferită, crede viitorul medic.
Foarte mulți își doresc să se vaccineze. Riscul este să ai zeci de oameni la ora 7 sau 8 seara așteptând o doză de vaccin din cele rămase peste zi, fiind doze de câte cinci sau șase vaccinuri. Eu, de exemplu, am avut într-o singură zi 20 de persoane care s-au interesat pe chestiunea asta, numai pe tura mea. Mai sunt mulți care vin și întreabă la poartă.
Andreea, studentă și voluntară:
Coordonatorul campaniei de vaccinare, medicul Valeriu Gheorghiță, dar și Raed Arafat au declarat că, dacă se ajunge în situația în care dozele riscă să fie irosite, orice persoană poate să beneficieze de imunizare, „că doar nu o să aruncăm dozele”.
Ce curiozități mai au oamenii despre vaccin
Fiind „în prima linie”, la triaj, este bombardată zilnic cu tot felul de întrebări.
„Oamenii sunt mai curioși cu privire la efectele adverse. Eu n-am întâlnit persoane cu efecte adverse în cele 15 minute de la vaccinare, în afara crizelor anxioase, la persoanele ușor emotive și pentru care a fost o emoție reală, mai ales în primele săptămâni, când nu știau ce-o să se întâmple”, spune tânăra.
O altă curiozitate des întâlnită este legată de posibilitatea ca alți membri ai familiei să se vaccineze sau „de ce nu mai pot să se programeze alți oameni în perioada asta”.
În costum de schi pe sub halat
Andreea primește și tot năduful celor care fie au așteptat prea mult, fie sunt nemulțumiți, în general, de situația din țară. „Cei în vârstă au rămas cu un simț al punctualității prea bine dezvoltat și vin mult mai devreme. Este frig, bate vântul, există niște corturi amenajate încălzite în afara centrului pentru cei care așteaptă, dar nu e loc suficient”.
Chiar dacă pot aștepta și până la 40 de minute, în frig, oamenii devin mai înțelegători când îi văd și pe voluntari că stau tot în frig.
Fie că plouă sau ninge, noi stăm în cortul deschis, fiindcă spațiul trebuie ventilat. În momentul când ne văd zgribuliți, cu aeroterma la picioare, toată lumea se liniștește și cred că le e milă de noi. Au fost și zile în care am venit cu costumul de schi în cort. Papucii de spital nu mai există, că am degera. Echipamentul nostru este de intervenție.
Andreea, studentă și voluntară:
Ca să poată face voluntariat, ea și mulți colegi constănțeni s-au izolat de cei dragi. Unii, care locuiesc cu părinții, au făcut în casă circuite ca la spital, să nu se întâlnească. Ea s-a mutat în chirie.
„Deși sună melodramatic, îmi este foarte, foarte dor să-mi văd părinții fără mască. În momentul în care există un caz pozitiv sau am intrat la COVID ori lucram cu medicii care intrau la COVID, nu-mi vedeam părinții cu săptămânile sau stăteam pe balcon și ei pe partea cealaltă și vorbeam cu mască”, spune tânăra.
Dar a ajutat-o lecția prețioasă pe care i-a dat-o această perioadă: „Am învățat răbdarea!”