ComenteazăCreștinii ortodcși se pregătesc de Învierea Domnului, de Paște, parcurgând Săptămâna Patimilor. Sunt zilele care preced Învierea lui Iisus Hristos și reprezintă o perioadă de smerenie și curățare spirituală înainte de cea mai mare sărbătoare a creștinătății.
În cadrul podcast-ului „Fain și simplu”, pe care Mihai Morar l-a organizat la Ateneul Român, a fost invitat părintele Constantin Necula, care este una dintre figurile mediatizate ale ortodoxiei românești. Ardeleanul are numeroase pilde de oferit oamenilor de toate vârstele, preotul sibian are conexiune specială cu Mihai Morar, alături de care a scris o carte, „Despre sensul vieții”, cu priză la public.
”Știi ce onorant e să strângi masa după ce mănâncă 100 de săraci?!”
Părintele Necula are un fel aparte de a vorbi în cuvinte simple, pe înțelesul lumii, uneori cu glume, și a povestit spectatorilor de la Ateneu ce anume l-a impresionat de-a lungul anilor. A fost și în diverse pușcării, unde diverși cetățeni ispășeau ani grei de temniță, l-au mișcat și cei aflați pe patul de moarte.
„Oamenii aceia care se lipesc de zidul pușcăriilor ca să asculte cuvântul Domnului, atunci când colindam. «Deschideți porțile să intre colindul…». Să-i vedeți cum se strânseseră, lipiți de ziduri, ăștia sunt aproapele meu! V-ați mira unde sunt bestiile, de fapt. Omul care a spus, cu ochii râzând de lacrimi: «Doamne, ce bine e, Doamne, și cât am înjurat eu biserica și creștinii!». M-au impresionat întotdeauna drăgălășenia pentru oamenii care mor. Uneori, nu-i vezi cu anii, și dintr-o dată îi așezăm gulerul în sicriu, aprindem lumânările alea care credem noi că le-au plăcut. Am văzut oameni care aveau piercing și-n piercing, iar la înmormântare și l-au dat jos, știind că bunicii nu-i plăcea. Știi ce onorant e să strângi masa după ce mănâncă 100 de săraci?! Asta înseamnă «totul va fi bine!». În rest, totul trece”, a relatat preotul.
Iubirea e pentru ”dincolo” de datorie
„Să ne iubim aproapele” spune un vechi îndemn creștin. Un sfat pentru toate vârstele, pentru toate lumile. „Iubirea nu înseamnă să-ți faci datoria. Ci să treci dincolo de ea. Mama are datoria să-și crească copiii. Apoi, să devină bunică, deși nu știe. Iar când devine bunică, s-ar vrea mamă, dar nu mai e timp. Să ne iubim aproapele este dincolo de datorie. Iubirea e pentru criză. În afara crizei, suntem niște aiuriți. Judecăm iubirile. Avem o grămadă de lucruri pe care le creștem prost în noi în momente de pace. Pentru mine, cel mai dificil este să știi cine îți este aproapele în vreme de război!”, a mărturisit părintele sibian.
”Iuda, cel mai nefericit îndrăgostit”
„Opusul iubirii e mai degrabă trădarea care poate naște ura”, a continuat părintele Constantin Necula. Și are o opinie inedită: „Cel mai nefericit îndrăgostit din lumea asta nu e Romeo (n.red personajul shakesperian), ci Iuda! Să-l ai pe Dumnezeu înainte și tu să-l vinzi… E penibil. E primul om care face trafic de carne cu cerul și gafează. Este un nefericit, și-a trădat iubirea. Amos Oz are câteva volume, încearcă să-l scalde pe bietul Iuda, să-l spele, avem teologi care încearcă să dea cu fierul de călcat peste el… De fapt, e un nefericit, și-a trădat iubirea. Hristos era de iubit, îți dă mură-n gură: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți….». Hristos e învățător. Să nu-L iubești e groaznic, să-L trădezi e și mai și! Hristos, și la judecată, caută picătura de iubire din noi. Aproape că te imploră să te mântuiești. «Te rog eu frumos, nu fii prost, nu urî, iubește, temperează-te, tot ce strângi, mai dă și la altul, nu fii mojic!». Noi, mari creștini, acoperim cu cruci mari, făcute în viteză, toate posibilitățile de a-L vedea pe Hristos. Nu se comportă ca un șef, ci ca un lider al Împărăției Cerurilor. Ei au dat, El și-a revenit, ei l-au scuipat, El i-a blogoslovit”.
foto: Hepta