- Nu doar refuzul BEC de a prelungi procesul de vot, ci și alte aspecte mai puțin cunoscute au contribuit la calvarul electoral la care au fost supuși votanții din străinătate la alegerile europarlamentare.
- Aflați într-o incursiune jurnalistică în diaspora care va dura peste un an, jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț (teleleu.eu) documentează articole cu mai multă profunzime decât știrile de reacție imediată.
- Ei au asistat la votul din Spania și apoi au discutat îndelung cu participanții, cetățenii și autoritățile diplomatice românești.
- Consulul Robert Hellvig din Almería, fratele șefului SRI, descrie un tablou mai larg și nuanțat al problemelor: de la refuzul BEC la dezinteresul anumitor autorități spaniole și de la procedurile complicate până la violența unora dintre votanți, îndreptată împotriva unor oameni epuizați din secții.
de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț (teleleu.eu)
În provincia Almería din Spania, sute de români n-au reușit să voteze, iar ziua s-a încheiat cu tensiuni, balamale rupte și furie.
Dar dincolo de încărcătura emoțională a situației, motivele pentru care românii n-au putut să voteze sunt mai complexe: regulile impuse de BEC, cu două liste pe care se completau absurd toate datele din buletinele votanților, deși buletinele au fost scanate cu tableta.
Refuzul categoric al BEC de a prelungi programul secțiilor de votare, în ciuda rugăminților consulului Robert Hellvig, care le-a spus că oamenii sunt nervoși și vor face scandal.
Absența nemotivată în Roquetas de Mar a unui membru al comisiei (înscris din partea ALDE): în condițiile în care membrii comisiei au făcut muncă de scribi la foc continuu, absența unuia dintre cei șase membri ai comisiei a încetinit procesul de votare.
Dezinteresul autorităților spaniole din orașele Jaén și Granada, care au refuzat să ajute Consulatul României să deschidă încă două secții de votare. Vocile românilor din aceste comunități spun că în Jaén și Granada, spre deosebire de Roquetas de Mar, românii nu votează la alegerile locale și politicienii spanioli îi tratează cu nepăsare.
Referendumul și alegerile europarlamentare pentru România au picat deodată cu trei rânduri de alegeri în Spania – europarlamentare, locale și regionale –, iar spațiile pentru secțiile de vot și echipajele de poliție au fost limitate.
Îi reproșau consulului Hellvig că e PSD-ist
La ora 11.00, cu puțin timp înainte ca românii care așteptau la coadă în fața secției de votare de la Consulatul României la Almería să se enerveze, consulul Robert Hellvig ne-a atenționat: „Imediat o să înceapă balamucul“.
Balamucul a început atunci când la coadă s-au așezat sute de români, umbra s-a topit, iar soarele de Andalucía a început să ardă. Oamenii au început să strige „Hoții! Hoții!“, „M#*e PSD“ și „Vrem să votăm“, iar de fiecare dată când consulul ieșea să stea de vorbă cu ei, aceștia îi reproșau că e PSD-ist, că a primit ordin să nu-i lase să voteze și că la fel a făcut în 2014, la alegerile Prezidențiale.
“Să pună 20 de cabine de votare”
„Să pună 20 de cabine de votare, 20 de oameni și camere de supravegheat“, îmi spune nervos zugravul Vasile Chiru, care e din Vădeni, județul Brăila, și locuiește de 15 ani la Almería.
„În ziua de azi, la tehnologia care e și din telefon le face. Și când ai atâtea lucruri la îndemână, care poți să faci să fie atât de ușor, la ce vii să ne încurci? Că omul ăla a venit să ne încurce. Uite, oamenii ăștia pierde timpul aici. Uite, omul ăla – cu copilul în brațe. Uite ce e acolo. Toată lumea pierde timpul. De ce? Că vrea fraierii ăștia?“
Consulul Robert Hellvig și zugravul Vasile în fața secției de votare din Almería
Consulul Robert Hellvig iese din secție să discute cu oamenii care stau la coadă, iar aceștia încep să-l huiduie. Le spune că a sunat la BEC și a cerut prelungirea perioadei de votare, precum și permisiunea de a aduce alți oameni care să ajute la scris (cel mai mult timp s-a pierdut la completarea celor două liste, pentru Referendum și Europarlamentare, pe care membrii comisiei au completat toate datele din buletin: nume, prenume, serie, CNP, adresă.)
”-Cine vă comandă?
-Nevastă-mea, cine dracu să mă comande?”
— Mai aduceți oameni să scrie.
— Păi nu pot, odată ce s-au acceptat listele, nu se mai poate băga o persoană în plus. Dacă pun cinci gealați aici să scrie, mâine mă leagă. Mă scoți tu din pârnaie?
— Madre mía! Noi am venit de la 180 de kilometri să votăm aici. Nu avem decât la Motril și aici.
— Și de ce nu v-ați dus la Motril?
— Ne vine mai departe.
— Eu vreau să-i dau o palmă lui Dragnea indirect. Vreau să votez.
— Dragilor, mie nu-mi vorbiți de politicieni. Votați pe cine vreți.
— Lasă vrăjeala, pe cine ai sunat, pe Meleșcanu? Dă-mi-l mie că vorbesc eu cu el.
— Meleșcanu să se ducă acasă, că e pensionar!
— Dragnea trebuie să plece!
— Vă rog frumos, chemați oameni să v-ajute, sunați-l pe ăla de la partid că vorbesc eu cu el.
— Pe cine să sun?
— Pe șeful mata.
— Care șef?
— Dumneavoastră nu aveți un șef? Faceți parte dintr-un partid.
— Eu?
— E neutru, bă.
— Da, sunteți numit. Cine vă comandă?
— Nevastă-mea, cine dracu să mă comande?
Oamenii râd, atmosfera se destinde. Consulul le promite că o să insiste la BEC să prelungească programul până la 12 noaptea și să voteze toată lumea.
Oamenii povestesc despre lucrurile care nu merg în România
„Nu-mi place ce fac golanii ăștia acasă“, îmi spune zugravul Vasile Chiru atunci când îl întreb de ce a venit să voteze. „Șmecheri, bagabonți, interlopi; ce caută, mă, Codrin Ștefănescu – vine cu Dragnea –, ce caută cu interlopi la Curtea de Casație și Justiție? Suntem sub orice critică, râsul lumii suntem.“
Mulțimea de oameni se strânge în jurul meu și toți vorbesc unul peste altul despre lucrurile care nu merg în România, despre sănătate, educație și salariile mici.
„Ați fost la Spitalul din Brăila?“, mă întreabă Vasile. „Ți-e scârbă să pui mâna pe pereți, totul mizerabil. L-am găsit pe unul care văruia pe-acolo cu o coadă de la mătură băgată într-un trafalet. Și ce urât îi vorbea o asistentă lu o doamnă! Cred că a fost operată la un sân, îi spunea că o doare sânul: «Ce tot vii la mine? Pleacă de aici!». Ce comportament e ăsta? Du-te aici să vezi cum te tratează. A stat nevastă-mea internată cu băiatul în spital și i-a dat menu să-și aleagă ce vrea de mâncare. Cearșafurile ți le schimbă în fiecare zi, de câte ori vrei tu. Bureți din ăia cu săpun pe el. Lenjeria o schimbă la copil.“
Îl întreabă pe polițistul spaniol dacă el ar putea trăi cu 200 de euro
Alegerile europarlamentare de anul acesta nu sunt niște simple alegeri. Oamenii aceștia care s-au strâns în jurul meu și vorbesc tare și deodată despre ce nu merge „acasă“ nu vor doar să voteze.
Ei vor o „țară ca afară“, pentru că sunt „afară“ și pentru că acum pot să compare. Vor să aibă certitudinea că, dacă se întorc în România, vor avea o viață la standardele cu care s-au obișnuit aici.
Unul dintre polițiștii spanioli care au venit să păzească Consulatul îi întreabă pe oameni de ce sunt așa de furioși. Românii încep să-i explice în spaniolă, de-a valma, ce probleme sunt în România. Îl întreabă dacă el ar putea trăi cu 200 de euro într-o țară în care, la supermarket, prețurile sunt mai mari decât aici. Polițistul le spune că nu.
Furie, dar și zvonuri neadevărate
Tensiunea continuă să crească până seara și, printre românii care așteaptă de ore întregi în soare ca să voteze, încep să apară tot felul de zvonuri: că în Roquetas de Mar, cea de-a doua secție din provincia Almería, sunt doar două ștampile de vot și că în Almería, dimineața, erau doar două cabine de vot.
Coadă la secția de votare din Almería
Toate aceste zvonuri nu sunt adevărate – noi am urmărit pe parcursul întregii zile activitatea din secții –, dar circulă ușor printre sutele de oameni furioși, care așteaptă de ore întregi să voteze.
În realitate, motivele pentru care procesul de votare a durat atât de mult au fost: cele două liste pe care membrii-scribi ai comisiei au trebuit să completeze datele din buletinele votanților, refuzul BEC de a prelungi programul secțiilor de votare și de a le permite membrilor comisiei să aducă oameni care să-i ajute la scris și absența unor membri ai comisiilor în ziua alegerilor
La Roquetas de Mar, de exemplu, un membru al comisiei de la partidul ALDE nu s-a prezentat în ziua votării, așa că secția a avut doar cinci membri, în loc de șase.
În plus, în Spania au fost trei rânduri de alegeri – europarlamentare, locale și regionale –, așa că spațiile pentru secțiile de votare au fost limitate și echipajele de poliție, suprasolicitate. Autoritățile din Roquetas de Mar și Almería le-au pus la dispoziție românilor câte șase cabine de votare, dar i-au lăsat să le asambleze singuri, pentru că nu aveau personal care să-i ajute.
Politicienii spanioli din Jaén și Granada au refuzat să deschidă secții de votare pentru români
Consulatul României la Almería, care a avut în subordine secțiile de votare din Roquetas de Mar, Almería, Murcia și Motril, a cerut câte 3.500 de buletine de vot pentru fiecare secție. Buletinele de vot ar fi fost suficiente, la fel cabinele și ștampilele de vot, dar secțiile ar fi avut nevoie de mai mulți membri-scribi ai comisiei sau, măcar, de mai puțină birocrație.
Consulul spune că ar fi fost suficient dacă pe liste s-ar fi completat doar numele și CNP-ul votanților.
Comisia de votare din secția din Almería
Consulul Robert Hellvig a vrut să deschidă șase secții de votare în loc de patru, dar s-a izbit de refuzul și dezinteresul autorităților spaniole din orașele Jaén și Granada, unde politicienilor spanioli nu le pasă de comunitățile de români.
În Roquetas de Mar și Almería, de exemplu, românii reprezintă deja o masă electorală importantă pentru primari. Românii care sunt rezidenți au dreptul să voteze la alegerile locale și sunt curtați de oamenii politici spanioli.
Primarul din Roquetas de Mar i-a chemat să le mulțumească
Pe 26 mai, în Spania au fost trei rânduri de alegeri, europarlamentare, locale și regionale (în 12 din cele 17 regiuni autonome), iar în Roquetas de Mar, de exemplu, s-au înscris 1.602 români pe listele electorale din 2019. Dintre aceștia, au votat 600 (numărul e aproximat de cei de la Primăria din Roquetas de Mar, care nu au încă datele exacte de la biroul electoral din Spania).
Săptămâna viitoare, joi, la ora 9.00, primarul din Roquetas de Mar, Gabriel Amat Ayllón, i-a invitat la Primărie pe românii din comunitate ca să le mulțumească pentru sprijin. În Roquetas de Mar, primarul are așadar interesul să-i ajute pe români și să le pună la dispoziție secții de votare și echipaje de poliție.
”În Jaen ne-au dat flit total. Sunt niște zeflemiști”
Prin comparație, consulul Robert Hellvig nu a colaborat bine cu autoritățile din Granada și Jaén, care nu l-au ajutat să deschidă secții de votare. (Mai mulți români ne-au zis că Primăria din Granada nu e interesată să-i ajute, pentru că românii stabiliți în Granada nu sunt înscriși pe listele electorale și nu votează la locale).
„În Jaén ne-au dat flit total“, spune consulul Robert Hellvig. „Au zis că nu ne asigură nici măcar spațiul, deși aveam bani să-l închiriem. Au zis că nu ne pot asigura protecție. Granada este orașul pentru care am făcut 10 hârtii de când am venit aici și m-am dus personal acolo. Au fost arestați trei primari unul după altul. De câte ori am vorbit cu unul, a fost arestat, parcă eram piaza rea. Ambasadoarea a făcut hârtie în care le-am cerut să ne ajute și nu ne-au răspuns deloc. Sunt niște zeflemiști.“
„Dacă stăteam până la 12 noaptea, oamenii ar fi votat“
Consulul Robert Hellvig spune că nimeni nu se aștepta ca la alegerile europarlamentare să participe atât de mulți români. „Eu i-am simțit în comunitate că vor să vină la vot. În urma a tot ce s-a întâmplat, cu Justiție, cu proteste, oamenii au adunat o frustrare. Au o ranchiună la adresa autorităților române și se descarcă la noi la ghișeu. Eu sunt înjurat din toate părțile: că sunt politic pus, că sunt un PSD-ist nenorocit. Și eu ce vină am ca diplomat? Mie dacă mi se dă un ordin trebuie să-l execut. Îmi place, nu-mi place, trebuie să fiu un bun subordonat.“
”În 2014 au vrut să ne fure urnele, ștampilele”
La alegerile prezidențiale din 2014, consulul Robert Hellvig era angajat la Consulatul României din Castellón de la Plana, unde a fost o adevărată răscoală. „Șeful meu de misiune, Dragoș Țigău, a fost dat de pământ și l-am scos de sub un animal. Au vrut să ne fure urnele, ștampilele. Toate ștampilele le-am băgat în chiloți și eram numai cerneală, costumul ăla l-am aruncat. Au vrut să fure ștampile și tot ce a fost cu votare ca nu cumva să facem noi matrapazlâcuri. Și ăsta e caz penal, mă, dacă eu pierd o ștampilă, eu intru în pușcărie.“
Coadă la secția de votare din Roquetas de Mar
În Roquetas de Mar, unde trăiesc oficial 7.401 români, iar neoficial – și real – 12.000 (vara, când vin sezonierii care lucrează la sere, ajung la 14.000), cozile au fost mai mari. La un moment dat, noi am estimat că așteptau 300 de oameni să voteze, dar numărul lor era mai mare: mulți sunau și întrebau cum merge coada, alții veneau până la secție și plecau descurajați.
Lacrimi de epuizare în loc de declarații
Până la 9 seara, au votat în Roquetas de Mar doar 965 de persoane. În secție s-a lucrat – sau, mai bine zis, s-a scris – continuu, fără pauză de apă, mâncare sau toaletă. Presiunea a fost atât de mare, încât atunci când am încercat să-i iau câteva declarații Rovanei Anton, președina secției de votare și angajata Consulatului, aceasta a izbucnit în plâns.
Vasile Chiru, zugravul din județul Brăila, n-a apucat să voteze, la fel ca alte sute de români care au așteptat la coadă în Almería, unde au votat doar 999 de persoane. Consulul Robert Hellvig a sunat la BEC și la MAE și a cerut prelungirea programului de votare de două ori, dar BEC l-a refuzat – deși MAE a fost de acord cu prelungirea.
„Am cerut să fie măcar până la ora 24.00. BEC-ul a zis nu. Și atunci de ce mă mai pui pe mine să mă duc afară să vorbesc cu oamenii că poate se prelungește? Dacă stăteam până la 12 noaptea, rezolvam tot, oamenii ar fi votat. BEC e Dumnezeu la alegeri, nu e nimeni altcineva. Vă spun sincer, nici nu mai vreau să vorbesc, sunt prea bolnav sufletește că n-au putut să voteze oamenii ăștia.“
Citește și: