Secretele contraofensivei ucrainene: de ce îi ignoră Kievul pe criticii care-i cer resetarea strategiei de luptă

Sângeroasa contraofensivă ucraineană, care are menirea de a sparge liniile rusești puternic fortificate din sud, se desfășoară în mai multe puncte ale frontului și sub diverse forme de luptă, cu dueluri de artilerie și atacuri cu drone.

Dar motorul care stă la baza efortului e reprezentat de sutele de grupuri de asalt la scară mică, adesea doar opt până la 10 soldați, fiecare având sarcina de a ataca un singur tranșeu, o linie de copaci sau o casă, scrie New York Times.

În această abordare tactică, satele mici, pe care rușii le folosesc ca pe niște fortărețe, sunt niște premii importante. Urojaine, spre exemplu, recucerit recent de ucraineni, era înconjurat de două linii de tranșee și de un labirint de tuneluri.

Succesul zilnic al ucrainenilor se măsoară mai degrabă în metri decât în kilometri. Dar zeci de astfel de asalturi se desfășoară zilnic de săptămâni întregi și, luate împreună, ele sporesc forțelor rusești suprasolicitate.

Este un mod brutal de a purta un război – sat cu sat, casă cu casă – fără nicio garanție de succes. Cu toate acestea, odată cucerite și securizate, fortificațiile rusești care au supraviețuit oferă o bază pentru ucrainenii care pot organiza următorii pași înainte.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

O strategie în trei pași

De fapt, pentru a încerca să străpungă apărarea rusă, forțele ucrainene au adoptat o abordare în trei pași.

Primul pas, cel pe care îl fac sutele de grupuri de asalt, implică deschiderea lentă a unei căi prin câmpurile minate, adesea manual și la adăpostul nopții.

„Există atât de mult metal și șrapnel încât detectoarele de metale nu funcționează”, a declarat un oficial militar european citat de Financial Times. „Ucrainienii trebuie să fie foarte isteți”, a spus el.

Al doilea pas presupune folosirea artileriei cu rază lungă de acțiune și a rachetelor de precizie furnizate de Occident pentru a ataca depozitele de muniție, centrele logistice și de comandă, pentru a împiedica forțele rusești să realimenteze linia frontului.

Al treilea pas implică lansarea unor atacuri aeriene și maritime cu drone de fabricație ucraineană pentru a lovi ținte în Crimeea și în interiorul Rusiei. Miercurea trecută, dronele au lovit mai multe regiuni rusești, distrugând cel puțin două avioane militare de marfă la baza aeriană din Pskov.

„Loviturile ajută la crearea unui sentiment de simetrie (între forțele ucrainene și cele rusești) și arată că îl putem submina pe Putin”, a declarat Bielieskov.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

În vreme ce unii aliați s-au declarat îngrijorați de progresul lent al campaniei, șefii militari de la Kiev susțin că strategia permite Ucrainei să obțină câștiguri mici, dar semnificative, salvând în același timp viețile trupelor.

Totuși, îngrijorarea că ofensiva Ucrainei riscă să se împotmolească la propriu a provocat anxietate în această vară, în special la Washington, iar aliații Kievului au reacționat.

Una dintre observații spune că Kievul trebuie să își schimbe strategia militară dacă dorește să facă progrese decisive și să își asigure sprijinul internațional, înainte ca vremea ploioasă să împiedice capacitatea de atac a forțelor sale, notează Financial Times.

O alta este că trupele ucrainene nu au reușit să utilizeze la potențialul real noile arme primite din Occident, renunțând spre exemplu la manevrele cu arme combinate, pentru a apela în schimb la un război de uzură obositor care se bazează pe rezervele tot mai mici de muniție occidentală.

Oficialii și experții de la Kiev au asigurat însă că criticile la adresa strategiei ignoră realitățile din teren, cunoscute doar de ucraineni.

„Tacticile nu s-au schimbat. Misiunea noastră nu s-a schimbat”, a răspuns Oleksii Danilov, șeful Consiliului de securitate națională al Ucrainei, pentru Financial Times.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

„Nicio țară occidentală nu a mai purtat un astfel de război din anii ’40 și vedem cum o anumită gândire militară este aplicată într-o manieră foarte simplificată”, a spus și Andrii Zagorodniuk, un fost ministru ucrainean al apărării.

„Ar fi util dacă SUA ar avea câțiva observatori militari de rang înalt pe teren”, a adăugat acesta.

Unde trebuie să ajungă forțele ucrainene

Ucraina încearcă să avanseze de-a lungul a două rute nord-sud spre Marea Azov, căutând un loc prin care să pătrundă și să rupă așa-numita punte terestră dintre Rusia și Crimeea.

Pe de o parte, forțele ucrainene au înaintat pe drumul care duce spre Melitopol. După ce au securizat satul cheie Robotine, săptămâna trecută au luptat cu înverșunare în satul Verbove, următorul pas în drumul spre sud.

Vineri, armata ucraineană a declarat că a avansat cinci kilometri și jumătate dincolo de Robotine, iar John Kirby, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, a declarat că Ucraina a făcut „progrese notabile”.

În weekend, un general ucrainean a declarat că forțele Kievului au reușit să străpungă prima linie de apărare a rușilor în apropiere de Zaporojie.

Urojaine se află pe o altă rută, puțin mai la est, de-a lungul unui mic drum rural care duce la Mariupol, pe coasta sudică. Bătălia pentru acest sat a durat nouă zile, rușii retrăgându-se în cele din urmă pe 19 august sub tirul artileriei.

A fost un pas mic, dar necesar. Ca și în cazul Robotine, securizarea acestuia a însemnat că forțele ucrainene au străpuns primul strat de apărare al rușilor. La fel de important este faptul că ucrainenii au securizat poziția și că au controlul satului de două săptămâni încoace.

Ucrainienii mai au de parcurs aproximativ 100 de kilometri de drum greu înainte de a ajunge pe coastă și mai au cel puțin o linie defensivă rusească puternic fortificată în calea lor. Rușii rezistă cu înverșunare, fiind protejați de poziții consolidate, câmpuri minate și superioritate aeriană.

„Vom merge ca rachetele”

Pușcașii marini ucraineni care participă la asalt se așteaptă ca lupta să fie sângeroasă și lentă. „Rușii au mai multă artilerie, mai multe tancuri, mai multe drone și mai mulți oameni”, a declarat un veteran identificat de New York Times sub numele Denis.

În discuțiile cu reporterii cotidianului american, trupele angajate în luptă și-au exprimat marea încredere că pot sparge liniile rusești.

„După prima și a doua linie, va exista drumul drept spre mare, nu vor mai exista fortificații”, a declarat Maksim, un alt pușcaș marin veteran care a luptat în Urojaine. „Vom merge ca rachetele”, a asigurat el.

Pușcașii marini luptă pe o linie care se întinde spre sud de-a lungul T0158, un drum rural care șerpuiește prin valea râului Mokri Iali, unde ucrainenii au recucerit o serie de sate de la lansarea contraofensivei lor, în iunie.

Următoarea țintă majoră a asaltului este Staromlinivka, sat aflat la aproximativ 19 kilometri de unde a început campania.

O parte esențială a formării unei unități de asalt de succes, au spus soldații, a fost găsirea celor mai motivați recruți care să fie dispuși să se arunce în lupta sângeroasă.

La fel ca alte unități ucrainene, pușcașii marini sunt compuși dintr-un amestec de militari de carieră, voluntari și recruți mobilizați.

Aproximativ 70% dintre ei provin din zona locală – inclusiv din orașul ocupat Mariupol – iar soldații cred că acest lucru le oferă un avantaj distinct, în fața unui inamic mai puțin motivat.

Un moment decisiv

În acest moment, scrie Financial Times, campania de vară pare să ajungă la un moment decisiv. Temându-se de o pătrundere ucraineană, comandanții ruși au trimis rezerve pentru a consolida liniile sudice, inclusiv trupe de elită din divizia 76 de asalt aerian.

De asemenea, aceștia intensifică atacurile în nord-est, în jurul orașului Kupiansk, în încercarea de a îndepărta resursele de la ofensiva principală din sud a Ucrainei.

În tot acest timp, experții și oficialii de la Kiev au respins criticile externe și au asigurat că militarii ucraineni luptă cum știu ei mai bine și, mai ales luptă adaptat la condițiile frontului și războiului, cunoscând lucruri pe care cei din afară nu le cunosc.

Un exemplu? Calitatea terenului din sud, pe care încearcă să îl elibereze.

Prezența unui sol nisipos, bine aerat, care se usucă rapid după ploaie, în zona orașului strategic Melitopol, una dintre țintele presupuse ale contraofensivei, este un motiv puțin cunoscut pentru care contraofensiva Kievului ar putea avea mai multe șanse de succes decât se tem unii dintre aliații Ucrainei, scrie Financial Times.

„Este un exemplu al importanței cunoștințelor locale, a situațiilor specifice și a contextului care determină fiecare război”, a explicat pentru cotidianul financiar Mikola Bielieskov, cercetător la Institutul Național pentru Studii Strategice din Kiev.

„Deoarece o mare parte din solul din sudul Ucrainei rămâne solid chiar și după ploaie, trupele ucrainene vor putea manevra în continuare pe timp de iarnă. Timpul nu este neapărat factorul limitativ pe care îl cred unii”, a adăugat el.

Solul mai nisipos din sudul regiunii Zaporojie contrastează cu pământul negru și bogat care transformă o mare parte din restul Ucrainei într-o mlaștină noroioasă în timpul lunilor ploioase de toamnă.

Cu toate acestea, în condițiile perspectivelor incerte de victorie, gradul în care aliații vor continua să susțină Kievul, militar și economic, rămâne incert.

Neclar este, acum, și raportul dintre cele două forțe care se înfruntă.

În ultimele 18 luni, spre exemplu, aliații occidentali ai Kievului, în frunte cu SUA, au oferit puțin peste 110 miliarde de dolari în ajutor militar. Cu toate acestea, bugetul de apărare al Rusiei numai pentru acest an este de peste 100 de miliarde de dolari, a relatat Reuters, iar anul trecut, Moscova a cheltuit aproximativ 86 de miliarde de dolari.

Necunoscute există și în privința numărului de militari pe care Kievul i-a menținut în rezervă pentru a consolida rapid orice străpungere a frontului.

Un consilier ucrainean din domeniul apărării a sugerat că Kievul mai are încă rezerve strategice de aruncat în luptă, scrie Financial Times. Dar câte anume nu este clar – acesta rămâne, deocamdată, un secret bine păzit.

Urmărește-ne pe Google News