„Ce frenezie în căutarea a cinci miliardari din submarinul Titan și ce ridicare de umeri când a fost vorba de salvarea a sute de oameni care s-au scufundat recent, refugiații din Mediterană”

Naufragiul de pe 14 iunie din Grecia este una dintre cele mai grave tragedii care au avut loc vreodată pe Marea Mediterană. Evenimentul nu a beneficiat însă de atenția de care a beneficiat povestea miliardarilor prinși într-un submersibil în Atlantic, nici în privința resurselor alocate în încercarea de a recupera pasagerii, nici în privința atenției acordate de presă, notează The Guardian.

Criticii citați de NBC News spun că speră ca acei cinci oameni aflați la bordul submarinului dispărut să fie găsiți în viață, dar observă și ei cât de mari sunt resursele și atenția acordată acestora, în contrast cu situația sutelor de migranți morți săptămâna trecută în Mediterana. Poziții similare sunt exprimate de ziarul pakistanez The News International și revista politică de stânga The New Republic.

Un uriaș efort internațional a fost demarat pentru găsirea celor cinci oameni aflați la bordul submarinului Titan, dispărut în adâncurile Atlanticului, incidentul lăsând în umbră un alt dezastru maritim – cel din Mediterana – care ar fi provocat moartea a sute de migranți.

Tragedia din largul coastelor Greciei a provocat proteste, a dus la arestarea unor suspecți implicați în manevrarea bărcii scufundate și a ridicat semne de întrebare cu privire la dorința autorităților elene de a acționa pentru salvarea migranților.

Recomandări

Politica monetară poate se mai schimbă, dar conducerea Băncii Naționale a României, nu. Și ce dacă?

Însă mulți apărători ai drepturilor omului sunt acum frustrați de faptul că lumea pare să fi depășit deja chestiunea dezastrului, în vreme ce resursele guvernelor și cele private, precum și atenția mediatică dedicată eforturilor de salvare a submarinului Titan sunt cu mult mai mari decât cele alocate navei cu migranți.

„Este un contrast îngrozitor și dezgustător”, a declarat pentru NBC Judith Sunderland, directoare asociată a diviziei pentru Europa și Asia Centrală a organizației Human Rights Watch, vorbind despre aparentele disparități în ceea ce privește resursele și atenția acordate celor două crize.

„Disponibilitatea de a permite moartea unor oameni, în timp ce toate eforturile sunt depuse pentru a-i salva pe alții ilustrează cu adevărat fața întunecată a umanității”, a adăugat ea.

Poziții similare au fost exprimate și de alți activiști umanitari, precum și de jurnaliști pakistanezi.

Povestea a două dezastre

În Mediterana, autoritățile elene au recuperat până în prezent cadavrele a cel puțin 81 de persoane, iar peste 100 de pasageri au fost salvați, inclusiv pakistanezi, egipteni, sirieni, afgani și palestinieni.

Însă supraviețuitorii și oficialii ONU au declarat că la bordul vasului se aflau sute de persoane, iar multe dintre acestea – cel puțin 500 – sunt încă dispărute și cel mai probabil au murit. Dacă numărul de morți se confirmă, ar fi vorba despre unul dintre cele mai grave naufragii înregistrate în Mediterana.

Recomandări

Companiile care beneficiază de pe urma războiului din Ucraina. Cum a ajuns România al doilea exportator de motorină al Kievului

Multe semne de întrebare rămân în privința tragediei.

Autoritățile elene sunt suspectate, spre exemplu, că nu au intervenit decisiv pentru salvarea migranților aflați la bord, în ciuda obligațiilor legale.

Atena a spus că nava a refuzat asistența și că se îndrepta spre Italia, dar o organizație umanitară a spus că a primit apeluri de ajutor de la bord, iar datele de navigație analizate de BBC sugerează că vasul nu s-a mișcat prea mult înaintea de a se răsturna.

Iar oficialii europeni, în general, au fost acuzați că nu reușesc să rezolve problema mai amplă, oferind migranților o cale sigură și legală pentru a solicita dreptul la azil – chiar dacă aceste cereri sunt apoi respinse.

Ruta Mediteranei centrale, unde s-a produs tragedia, este cea mai mortală rută de migrație din lume, iar lucrurile nu dau semne că se vor schimba.

Organizațiile umanitare spun că accentul pus în prezent de UE pe eforturile de respingere a migranților înseamnă că aceștia se simt adesea forțați să prefere rute mai lungi și mai periculoase pentru a ajunge în țări sigure.

Recomandări

Ce sunt învățați liberalii să spună despre „criza” din coaliție, Șoșoacă și Lasconi

În acest timp, căutarea submarinului s-a transformat într-o cursă contracronometru, căreia i-au fost alocate numeroase resurse, au observat criticii.

Agenții guvernamentale din SUA și Canada iau parte la căutări, alături de diverse institute de cercetare și companii private, totalizând numeroase nave și echipamente de ultimă generație.

Cu sprijinul agențiilor și a companiilor din alte țări, Garda de Coastă americană face eforturi serioase pentru găsirea vasului și a pasagerilor săi, care au fost identificați drept Stockton Rush, directorul executiv al OceanGate Expeditions, compania din spatele misiunii, miliardarul britanic Hamish Harding, proprietarul Action Aviation, expertul francez în scufundări Paul Henry Nargeolet, precum și omul de afaceri pakistanez Shahzada Dawood și fiul său, Suleman.

Vedere din Pakistan

Felul în care evenimentele au fost reflectate în presa internațională a fost criticat în paginile The News International, unul dintre cele mai mari ziare de limbă engleză din Pakistan.

Doi pakistanezi se află la bordul submarinului, în vreme ce, potrivit estimărilor, sute de pakistanezi care încercau să ajungă în Italia au murit în naufragiul din Mediterana.

„Incidentul recent al unui mic submersibil care transporta turiști bogați ce explorau epava Titanicului a captat atenția la scară largă, în timp ce un naufragiu devastator care a provocat moartea a sute de migranți a fost în mare parte trecut cu vederea”, au scris jurnaliștii The News International.

„Nivelurile contrastante de acoperire a informațiilor scot în evidență deficiențele presei, în special cea americană, expunând o preferință pentru poveștile senzaționale, care îi implică pe cei bogați și faimoși în detrimentul situației dificile a persoanelor marginalizate”, au subliniat jurnaliștii pakistanezi.

„Accentul disproporționat pus pe submersibilul dispărut evidențiază ineficiența mass-media în abordarea unor probleme internaționale complexe”, au mai spus ei.

Ziarul pakistanez scrie că înțelege fascinația cititorilor și a telespectatorilor pentru povestea misterioasă a dispariției submarinului.

„Tragicul naufragiu care a implicat sute de migranți ar trebui însă să atragă o atenție similară, având în vedere amploarea sa imensă și implicațiile politice legate de politicile de imigrație și de tratamentul refugiaților”, concluzionează jurnaliștii.

Pe rețelele sociale, unii pakistanezi au subliniat, de asemenea, situația dramatică a compatrioților din două clase socio-economice opuse, care au dispărut în adâncurile apei în același timp, din motive total diferite, scrie Washington Post.

Pakistanul se află în mijlocul unei crize economice devastatoare, cu o rată a inflației la cel mai ridicat nivel din ultimii 50 de ani, cu penurie de alimente, pene de curent și șomaj în creștere. Situația a împins numeroase persoane să caute o viață mai bună în străinătate.

De partea cealaltă, omul aflat la bordul submarinului, Shahzada Dawood, este vicepreședinte al Engro Corp., un conglomerat important, care este o filială a companiei Dawood Hercules, condusă de tatăl său, Hussain Dawood.

Este o operațiune de mai multe miliarde de dolari care acoperă diverse sectoare ale economiei pakistaneze, inclusiv textile, îngrășăminte, alimente și energie.

Chestiunea resurselor

În discuția cu NBC, reprezentanta Human Rights Watch a declarat că nu este „surprinsă” că operațiunile de căutare a submarinului și a pasagerilor săi atrag atenția presei. Posibilitatea morții unor „oameni foarte bogați”, care au plecat „într-o excursie dictată de vanitate”, este o „poveste bună”, a spus ea.

„Adevărata problemă, din punctul meu de vedere, este chestiunea resurselor”, a spus Sunderland.

Ea nu a fost singura care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la aceste disparități.

„În vreme ce, desigur, sperăm foarte mult ca oamenii de la bordul submarinului să fie salvați, ne întrebăm care este diferența în privința modului în care mass-media acoperă acest eveniment, dar și în ceea ce privește modul în care răspund guvernele”, a spus Josie Naughton, cofondatoare și directoare executivă a Choose Love, o organizație neguvernamentală cu sediul în Marea Britanie care sprijină refugiații din întreaga lume.

„De ce este atât de diferit?”, s-a întrebat ea.

Artistul Oliver Jeffers și-a împărtășit și el gândurile, printr-o caricatură care înfățișează mai mulți ziariști concentrați cu camerele de luat vederi pe un submarin, în vreme ce îi ignoră pe oamenii care par să se înece în apropiere.

Been struggling to listen to the news every time the Titanic sub, having to turn it off. Not because I don't think every life deserves to be saved but because

EVERY life deserves to be saved. 💔@OliverJeffers paints what we're all feeling. pic.twitter.com/ppASOUhUCg
— Nuala McAllister MLA (@NualaMcAllister) June 22, 2023
 

„În timp ce noi suntem lipiți de știrile despre 5 turiști, în majoritate bogați, pierduți pe un submarin în drum spre epava unui vas scufundat, astăzi este Ziua Mondială a Refugiaților și, chiar săptămâna trecută, o ambarcațiune în care se aflau sute de refugiați s-a scufundat în largul coastelor Greciei”, a scris Jeffers miercuri, într-o postare pe Instagram care însoțește grafica.

O poziție similară a fost exprimată de Kenneth Roth, avocat și activist pentru drepturile omului.

„Sunt singurul frapat de diferența enormă dintre efortul masiv de a salva cinci oameni în submersibilul care mergea spre Titanic și efortul patetic al Gărzii de Coastă grecești de a salva sute de migranți din barca lor, evident precară, chiar înainte de a se scufunda?”, s-a întrebat acesta pe Twitter.

Am the only one struck by the enormous difference between the massive effort to save five people in the Titanic submersible and the Greek Coast Guard's pathetic effort to save hundreds of migrants from their obviously precarious boat just before it sank? https://t.co/YEBwI8GrFP
— Kenneth Roth (@KenRoth) June 21, 2023
 

Iar Laleh Khalili, profesoară de politică internațională la Universitatea Queen Mary din Londra, a spus și ea că diferența de atenție acordată celor două catastrofe este „de nedescris”.

Revista The New Republic, o voce a stângii, a acordat și ea atenție contrastului dintre cele două dezastre maritime și a felului în care cele două povești au fost urmărite în presa americană.

Scufundarea unei ambarcațiuni care transporta sute de migranți ar trebui să fie tratată la fel de atent precum dispariția submarinului, „dar nu este și nu a fost”, a scris Alex Shephard, un jurnalist al redacției.

„Este, fără îndoială, o poveste nouă și una extrem de tragică – dar, spre deosebire de povestea turiștilor de pe Titan, este, de asemenea, una care spune multe despre modul în care funcționează lumea. Și totuși, este tratată ca o chestiune de rutină sau chiar una banală – încă o tragedie fără chip care implică oameni care, de obicei, primesc mult mai puțină atenție decât cei care o duc mult mai bine decât ei”, a observat jurnalistul The New Republic.

Urmărește-ne pe Google News