Greu de acceptat atitudinea presedintelui Basescu, cel care a interzis accesul presei – deci al populatiei – la sedinta de ieri a CSM. Urma sa se dezbata Raportul public al Comisiei Europene privind starea justitiei romanesti. Ce era de ascuns? Urma presedintele sa aiba interventii depasindu-i iar atributiile constitutionale? Avea sa se consume vreo imixtiune politica in treburile justitiei? Agenda continea o chestiune de maxim interes public si, ca atare, sedinta putea si trebuia sa fie publica.
Raportul Comisiei Europene remarca mai ales ineficienta actiunilor anticoruptie. Se critica vehement atitudinea de gasca a parlamentarilor, care fac front comun si uzeaza de orice tertipuri procedurale, spre a bloca propriile dosare. Nu-i iertat nici CSM, care nu se manifesta inca drept un real si intransigent filtru al actelor profesionale si deontologice ale magistratilor. Sa speram ca macar viitorul Parlament va readuce demnitarii in randul lumii, supusa legilor comune, iar imunitatea – de la presedinte la senator si deputat, dar si la ministri – va viza exclusiv atitudinile politice, si nu va mai fi scut si pentru mari fraude si trafic de influenta. Cantonandu-se in zona unor dosare de coruptie, si acelea subred instrumentate de DNA, autorii Raportului nu prea vad padurea din cauza copacilor. Omit ca, in primul rand, ar fi fost util sa abordeze frontal felul in care sunt tratati cei circa doua milioane de justitiabili care au anual de-a face cu procurorii si magistratii. Si care se lovesc de taraganari inadmisibile, de solutii superficiale, daca nu rau intentionate, de acte de aroganta si suficienta, chiar de coruptie, cu grave consecinte in perceptia sociala a sistemelor juridic si judiciar. Aceasta sumedenie de rani provoaca justitiei o hemoragie mai severa chiar decat o face marea coruptie.