Afacerea de pedofilie, cunoscută sub numele de ”Proiectul Kentler”, a debutat în Berlinul de Vest în anii 1970 cu ideea profesorului de psihologie Helmut Kentler.
Copiii fără adăpost au început să fie plasați în mod intenționat alături de pedofili, cu argumentul că aceștia ar fi niște părinți adoptivi iubitori, scrie Deutsche Welle.
Un studiu derulat de Universitatea din Hildesheim a aflat că această practică a fost tolerată de autoritățile din Berlin timp de 30 de ani, până la începutul anilor 2000. De fapt, părinții adoptivi primeau în mod frecvent și o alocație pentru creșterea copiilor.
Timp de zeci de ani, nimeni nu a obiectat la faptul că acești copii sunt plasați în casele unor oameni condamnați pentru abuzuri sexuale.
La suprafață, scrie RTL.de, totul era în regulă: copiii erau luați de pe stradă și nu ajungeau în orfelinate. Iar pedofilii nu mai comiteau infracțiuni. Cel puțin nu în afara caselor, pentru că ceea ce făceau de fapt era să își abuzeze sexual copiii primiți în plasement, notează site-ul german.
Autoritățile încearcă să afle acum cum a fost posibil acest așa-zis experiment.
Un profesor ”vizionar”
În mod clar, Kentler avea o putere de influență mare la momentul respectiv, în cadrul centrului pentru cercetare în educație din Berlin. În anii 1960-1970, era văzut ca un vizionar și ca unul dintre principalii specialiști în sexologie din țară.
Cărțile lui pe tema educației se vindeau bine și Kentler era o voce populară, la radio sau la televiziune. Teoriile lui despre emanciparea educației sexuale erau bazate pe ideea că și copiii sunt ființe sexuale, care au dreptul de a-și exprima sexualitatea.
Azi, scrie Deutsche Welle, este clar că profesorul era mai degrabă un soi de pețitor pentru pedofili.
La fel de clar este că autoritățile însărcinate cu protecția copiilor au închis ochii sau chiar au semnat plasarea copiilor în casele unor pedofili, cel puțin potrivit raportului cercetătorilor.
Pedofilia, ”acceptată, susținută apărată”
Afacerea a fost dezvăluită acum câțiva ani, când două victime au decis să își facă public cazul. Din acel moment, cercetătorii Universității din Hildesheim au lansat o amplă analiză a documentelor și au derulat numeroase interviuri.
Au găsit ”o rețea organizată în cadrul mai multor instituții” – biroul pentru protecția copiilor și Senatul orașului Berlin – în care pedofilia era ”acceptată, susținută, apărată”.
Kentler însuși, care considera că sexul dintre copii și adulți nu avea cum să le facă rău minorilor, era în contact regulat cu micuții și cu părinții lor adoptivi.
Profesorul, care a murit în 2008, nu a fost pus niciodată sub acuzare, deoarece faptele s-au prescris. Din același motiv, victimele nu au primit până acum nicio compensație pentru ce au îndurat.
Nici oficialii nu au fost puși sub acuzare, de fapt, mulți dintre cei implicați în acele decizii și-au construit cariere în domeniul protecției copiilor.
Marco, una dintre victimele experimentului, a mărturisit că experiența sa a început la vârsta de nouă ani, când a fost plasat în casa unui bărbat pedofil, care l-a abuzat sexual vreme îndelungată.
O altă victimă, Sven, a trecut prin aceeași experiență, fiind plasat cu același bărbat, Fritz H., un om cu un trecut infracțional.
Cei doi se resimt și acum, au probleme mari de adaptare și sunt dependenți de susținerea financiară a statului.
Părintele lor adoptiv, abuzatorul, nu mai poate fi tras la răspundere deoarece a murit în 2015.
Cercul profesorilor
Cercetătorii Universității din Hildesheim au mai descoperit că unii dintre părinții adoptivi care primiseră copii în plasament erau profesori.
Raportul vorbește despre membri de seamă ai Institutului Max PLanck, ai Universității Libere din Berlin și ai Școlii Odenwald din Hesse, care a fost scena unui mare scandal de pedofilie acum câțiva ani.
Interesant este că un prim raport pe tema ”Experimentului Kentler” a fost publicat încă din 2016 de Universitatea din Göttingen, iar cercetătorii au spus atunci că Senatul orașului Berlin nu părea interesat de aflarea adevărului.
Acum, senatorul din Berlin pentru tineret și copii, Sandra Scheeres, a catalogat concluzile noului raport drept ”șocant și terifiant”. Oficialii au promis că vor dezvălui întregul adevăr.