ComenteazăPentru aproape 3.000 de copii singuri acasă, statul român le este părinte. Prin niște situații greu de imaginat, părinți care au plecat în străinătate și-au lăsat copiii în grija statului. Astfel că, potrivit statisticilor pe 2017 a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), sunt 876 de copii în centre de plasament și 544 la asistenți maternali, dintre cei cu părinții plecați.
Gabriela Coman, președintele ANPDCA, a explicat, la Interviurile Libertatea Live, cum se ajunge la aceste situații.
„Este posibil să nu fi existat o persoană de încredere cu care părintele să îl lase pe copil. El a vrut pur și simplu să plece și statul este obligat să aibă grijă de un copil lipsit de părinți, indiferent din ce motiv. S-ar putea să fie mai mulți frați, și atunci ajung în centre, pentru că este greu să găsești un asistent maternal pentru mai mulți frați deodată”, a spus Gabriela Coman.
Când știi că un copil suferă de dorul de părinți și poate avea traume, îl evaluezi mai des, vezi dacă merge în locuri nepotrivite vârstei lui
Din 2014, părintele are obligația să anunțe autoritățile dacă pleacă peste hotare și își lasă copiii în grija unei rude.
„O parte dintre părinți nu au fost foarte mulțumiți de idee, neînțelegând foarte bine care este scopul. Scopul principal este ca acel copil să nu rămână singur, cum s-a întâmplat, să îi lase cu surioara mai mare, care are 13 sau 14 ani. Până la 18 ani, copilul nu are capacitatea de coexerciție, copilul trebuie să-și vadă de treaba lui, de școală și așa mai departe.
Al doilea lucru: intervine o situație în care cineva trebuie să ia o decizie. Copilul are nevoie de o operație, de un act la școală, să plece într-o tabără, doar cel care are drepturile de tutore. Nu poți aștepta ca părintele să se întoarcă dacă e nevoie de un act de urgență. Pe de altă parte, odată anunțate, persoana e cunoscută de primărie și de școală. Și în felul ăsta, știind că acești copii suferă de dorul de părinți și pot avea traume mai mici sau mai mari, categoric, tu știind când a plecat părintele, te duci și îl monitorizezi, îl supraveghezi și îl evaluezi mai des decât pe alți copii. Și constați dacă are tendința de abandon școlar, dacă are o altă tendință de a merge către locuri nepotrivite vârstei lui, știi să lucrezi cu el”, a completat președintele ANPDCA.
Pentru realizarea documentelor de încredințare a autorității părintești, Asociația „Salvați Copiii” are un helpline, unde oferă consiliere juridică.
„Sunt copii care spun: «Acum aș da telefonul și ce-am mai primit, pentru o oră lângă mama sau tata»”
Plecarea unui părinte din țară nu este niciodată ușoară, dar mulți nu știu cum să facă despărțirea mea suportabilă și nici nu înțeleg care sunt efectele pe termen lung a separării de copil pentru ambele părți.
„Asta este drama acestor copii ai căror părinți pleacă cu intenția de a le oferi o viață materială mai bună copiilor, însă punând probabil, cu dificultate, în balanță ce înseamnă viața materială pe care le-o vor oferi, cu ce înseamnă viața emoțională complet bulversată, complet dată peste cap. Sunt copiii care plâng când vorbesc pe Skype cu părintele, sunt copii care spun: «Acum aș da telefonul și ce-am mai primit, pentru o oră lângă mama sau tata»”, a mai spus Gabriela Coman.
Delegarea autorității părintești trebuie reînnoită în fiecare an. Termenul a fost dat pentru a-l face pe părinte să se întoarcă în țară, măcar o dată pe an.
Citește și:
CORESPONDENȚĂ DIN GRECIA/ Mati, mărturii din infern. Bătrânii care au supraviețuit ascunși în casa lor albă. ”A început să bată vântul ca niciodată. Geamurile s-au spart și flăcările ne-au înconjurat…”