ComenteazăCum să procedez, ca părinte, când eu fac tot posibilul ca ei să nu-și uite rădăcinile, să nu-și uite limba, și sunt puși în situația în care nu mai pot să aibă niciun fel de mândrie că sunt români. Așa se simte.
CONTRA CARTE: Raluca Nedelea, mamă româncă a doi copii care învață la școlile din Suedia
Credeam că românii care trăiesc aici s-au debarasat de prejudecata ceea ce este cel mai rău în România. Adică, România este așa cum este, cu bune și rele. Ideea de a te raporta la un grup bine delimitat, care are numai calități, nu mi se pare că este un drum cu deschidere bună.
PRO CARTE: Arina Stoenescu, mamă româncă din Suedia
E o oportunitate de a dialoga pe marginea rasismului și, în special, antiziganismului (discriminarea romilor).
Sara Olausson, autoarea cărții
„Mamă! Tată! Vă visez în fiecare noapte. Strig. Dar voi nu mă auziți. Când vă veți întoarce acasă, o să vă leg de aragaz, acolo unde e cald și e mereu ceva de mâncare. O să vă leg cu sfori de aur și o să fiți mereu aici. Veniți acasă, acum! Nu mai e amuzant. Urăsc căpșunile suedeze”, e un paragraf din cartea suedeză pentru copii „Jordgubbsbarnen” (în traducere „Copiii căpșunarilor”), publicată în urmă cu doi ani de către scriitoarea Sara Olausson.
Recenzia cărții, într-o publicație suedeză
În cartea de 125 de pagini, însoțită de ilustrații, realitatea este văzută prin ochii Mariei, o fetiță care trăiește alături de frate și părinți într-un sat sărăcăcios din România. Cei patru împart o căsuță cu o singură cameră. Părinții nu reușesc să-și găsească un loc de muncă. Iar după o nouă vară secetoasă și accidentarea unui copil, decid să le spună celor mici că trebuie să plece la cules de căpșuni în Suedia.
Doar că iarna nu cresc căpșuni în Suedia. De fapt, părinții cerșesc la colțul unei străzi străine și reci, iar adevărul ajunge și la urechile copiilor. „Cartea are un sfârșit fericit pentru personajele principale, dar poți oare să nu te întrebi ce s-a ales de ceilalți copii din sat, ori de părinții lor”, își încheie recenzia din Expressen Kultur, Hanna Hoglund.
În 2019, „Copiii căpșunarilor” a fost inclusiv nominalizată la prestigiosul premiu literar suedez Augustpriset. S-a bucurat de recenzii pozitive în presa culturală suedeză, a ajuns pe lista unor cenacluri de literatură organizate de biblioteci locale pentru copii și a fost citită în câteva școli chiar de autoarea Sara Olausson.
Cartea a stârnit revoltă abia când a ajuns să fie citită de români
În decembrie, profesorii de limbă maternă din orășelul Södertälje, situat la doar 30 de kilometri de Stockholm, au primit de la Skolverket (Agenția Națională pentru Educație) o cutie plină cu cărți „Copiii căpșunarilor”. Așa a ajuns un volum și în mâinile lui Mario, un băiat român de 14 ani, care învață de doi ani într-o școală din Södertälje.
„Am mers la profesoara de limbă maternă, care e româncă, să-i cer ceva temă de vacanță, că ei nu dau aici. Și ne-a spus să luăm dintr-o cutie, că tocmai primise cartea de la Skolverket. Eu nu am stat după copil să văd dacă a citit ori nu. Dar, după o săptămână, a venit la noi și a cerut să ne întoarcem în România”, povestește pentru Libertatea Ștefania Stătescu, mama lui Mario.
„Mami, mă simt ca ultimul om!”
Deși femeia recunoaște că, în ultimele luni, copilul ei a fost mai retras, nu bănuia că este victima bullyingului. Cartea a fost picătura care a umplut paharul, crede mama lui Mario. A ajuns să se deschidă abia după ce a citit „Copiii căpșunarilor”.
„Mami, mă simt ca ultimul om”, e fraza pe care i-ar fi rostit-o Mario. Și i-a mărturisit că nu vrea să se întoarcă la școală în Suedia.
Așa că, pe 17 ianuarie, un avion a aterizat pe Otopeni cu Ștefania și fiul ei, Mario.
„Mario vrea să fie polițist, dar în România, nu în Suedia. Simte că românii sunt jigniți, sunt considerați niște cerșetori. Am ajuns pentru politică să ne nenorocim copiii”, spune printre lacrimi Ștefania.
Femeia consideră că „în carte noi suntem hoți, trăim în cocioabe fără geamuri, avem copii subnutriți, care merg în picioarele goale” și e „foarte urâtă portretizarea românilor”. Recunoaște însă că n-a citit-o, doar pasajele pe care i le-a arătat fiul ei.
„Copilul meu a fost marcat și i-a distrus tot viitorul, că de asta am mers acolo, ca să-i facem un viitor. Nu am avut nicio putere, două săptămâni nu mi-a mai dormit noaptea. Ne-a schimbat toată viața această nenorocită de carte”, zice Ștefania.
O altă mamă: „Deodată discutăm doar despre copiii cu o situație grea din România”
Temerile ei vizavi de carte sunt împărtășite și de Raluca Nedelea, mama a doi băieți de 8, respectiv, 14 ani, care studiază în școlile din Suedia.
„Îmi este teamă că copiii mei vor deveni victime ale răutăților colegilor pe marginea acestei cărți. Copiii sunt fantastic de răutăcioși și nu cred că este cazul să punem aceste arme în brațele lor. Constant ei caută vulnerabilități pentru a le exploata într-o formă de abuz”, punctează Raluca, care mărturisește că și băiatul ei adolescent s-a confruntat cu bullying la școală în Suedia.
Românca nu crede că motivele complexe care împing o persoană spre cerșetorie pot să fie discutate fără prejudecată la școală.
„Cred că e mai important să se discute la școală despre copiii abuzați fizic ori emoțional în familie, despre cei care trăiesc cu părinți alcoolici. Despre ei nu mai vorbește nimeni. Deodată discutăm doar despre copiii cu o situație grea din România”, completează Nedelea.
O tradiție a literaturii pentru copii care începe cu Katitzi
În Suedia, școala și literatura pentru copii au o tradiție în ceea ce privește abordarea de teme dificile și actuale, discutarea lor cu cei mici. „Se vorbește foarte mult despre subiectele actuale din societate. Băiețelul meu de clasa a 2-a vine acasă povestindu-mi despre Trump, COVID și Biden”, recunoaște Raluca Nedelea.
„Copiii căpșunarilor” este prima carte pentru copii care tratează subiectul minorilor lăsați acasă de părinții plecați să muncească în străinătate, dar nu la cules de căpșuni, ci la cerșit pe stradă, în Suedia.
Pentru autoare este un exercițiu de empatie. „M-am săturat de ura și rasismul îndreptat împotriva cerșetorilor de aici. Care nici măcar nu mai sunt văzuți”, spune Olausson pentru Libertatea.
Cartea ei nu este primul exemplu de literatură pentru copii care tratează viața romilor, discriminarea unor grupuri vulnerabile ori subiecte greu de înghițit, cu atât mai mult, pentru părinți.
Există o tradiție care începe cu „Katitzi”, o serie populară de cărți pentru copii scrisă de activista romă Katarina Taikon. După decenii în care a luptat cu prejudiciile autorităților suedeze față de comunitatea romă, scriitoarea a decis să-și schimbe strategia și să li se adreseze copiilor. Pentru ei și-a pus în cuvinte copilăria petrecută într-o șatră de căldărari din Suedia.
Sara Olausson s-a întâlnit cu tradiția literaturii provocatoare pentru copii în propria familie, mătușa ei e autoarea Barbro Lindgren. În anii ‘70, Barbro își punea personajele în fața unor situații limită, de la moarte la război, sărăcie și bătrâni libidinoși. În librării, una dintre cărți era vândută cu un avertisment „de citit doar în prezența unui adult”. Un avertisment transformat într-o normă și pentru Sara Olausson.
„Copiii căpșunarilor” e o carte menită să fie citită cu voce tare în școală, așa cum spunea și Olausson pentru Expressen Kultur.
Și care, până în acest moment, a fost citită cu voce tare chiar de autoare, în cercuri de lectură organizate de școli sau de bibliotecare, în cenacluri pentru elevii de gimnaziu din Suedia.
O mamă acuză că opera „macină pentru copiii mei mândria de a fi român”
„Nu există niciun plan ca această carte să devină material didactic obligatoriu. Am scris cartea cu intenții pure. Iar acum, cartea își trăiește propria viață, care este în afara controlului meu”, le răspunde autoarea mamelor românce care se tem că opera ei va fi citită și dezbătută în școli, după ce Skolverket a împărțit cartea profesorilor de limbă maternă din Södertälje.
„Cum să procedez, ca părinte, când eu fac tot posibilul ca ei să nu-și uite rădăcinile, să nu-și uite limba, și sunt puși în situația în care nu mai pot să aibă niciun fel de mândrie că sunt români. Așa se simte”, spune Raluca Nedelea.
Vine această scriitoare suedeză, care în urma călătoriilor ei în România, s-a îngrozit de ce a văzut acolo. Și probabil că oricare dintre noi s-ar fi îngrozit. Dar ea trage concluzia că asta este viața pe care o are orice copil din România.
Raluca Nedelea, româncă stabilită în Suedia:
Deși în carte nu se menționează că locuința sărăcăcioasă în care trăiesc Maria și Gabriel este în România, pe site-ul editurii Rabén & Sjögren, care a publicat „Copiii căpșunarilor”, scrie că acțiunea se desfășoară în România.
În interviuri, autoarea a recunoscut că documentarea pentru cartea ei de ficțiune a implicat patru călătorii în niște sate sărace din România, așa cum relatează Goteborgs-Posten.
Autoarea spune că a greșit când a dat nume românești personajelor
Pentru școlarii cărora li se citește cartea, aceste detalii sunt ascunse, dar cu siguranță pot să ghicească naționalitatea celor doi frați pornind de la numele românești care se perindă printre paginile scrise de Olausson: Maria, Gabriel, Natalia, Izabela, Florin, Simona, Sorin, Iulia, Aurelia ori familia Ionescu.
În cartea primită de la profesoara sa, Mario a înconjurat cu rigoare toate aceste nume românești, înainte de a-i spune mamei „uite ce se vorbește în cartea asta despre români”.
Sara recunoaște că o greșeală că a folosit nume românești. „Mă sperie ura. În carte nu se menționează din ce țară provin copiii. Dar numele sunt într-adevăr românești. Mi-aș fi dorit să le dau nume care nu există în realitate. Dacă știam că asta ar putea să se întâmple, aș fi dat nume inventate personajelor”, mărturisește autoarea.
„De la profesorii care au citit-o am auzit că e fantastică. Fantastică că ce? Că ne face copiii de râs”, se revoltă Ștefania Stătescu, mama lui Mario.
„Dacă tu nu ești bun, atunci nu ești unul de-ai noștri”
Autoarea a pornit în explorarea vieții copiilor săraci ai României după ce a auzit expresia „copii ai căpșunarilor” de la prietena ei, Arina Stoenescu.
Mamă de copil crescut în sistemul educațional suedez, Arina locuiește din 1987 în Suedia. Despre teama unor mame că orice elev român din Suedia va fi numit „cerșetor” din cauza acestei cărți, Arina crede că „mai mult pierzi, dacă te simți ofensat că ești inclus într-un grup sau altul. Asta implică că tu ai o prejudecată față de grupul în care alții te includ”.
Credeam că românii care trăiesc aici s-au debarasat de prejudecata ceea ce este cel mai rău în România. Adică, România este așa cum este, cu bune și rele. Ideea de a te raporta la un grup bine delimitat, care are numai calități, nu mi se pare că este un drum cu deschidere bună. Pentru că este un grup care lucrează prin excludere. Dacă tu nu ești bun, atunci nu ești unul de-ai noștri.
Arina Stoenescu, mamă și rezidentă în Suedia:
Românca atrage atenția că nu e vorba de un exemplu negativ în carte. Copiii sunt săraci, dar au doi părinți iubitori, care aleg cerșetoria, după ce ajung într-o situație disperată. Și pentru a-i proteja de realitatea dură, părinții le spun că merg la cules de căpșuni în Suedia.
„În Suedia sunt căpșuni mari cât merele”, spune un citat din cartea Sarei Olausson.
„În contextul suedez nu se lucrează cu exemple negative. Și nici în cartea asta nu există un exemplu negativ, sfârșitul este unul bun. Și e un pretext de a permite copiilor să înțeleagă de ce există cerșetori, ce i-a adus pe acei oameni în situația disperată de a cerși pe stradă”, punctează Arina.
„Un nou tip de ură: meta-rasismul”
După ce numărul de mesaje private a crescut exponențial, în același timp cu postările în care este numită „denigratoare” de către mai multe mame românce, Sara Olausson și-a dezactivat temporar contul de Facebook.
„Ultimele zile au venit cu mult hate. Sunt surprinsă. Dar, mai degrabă, întristată, extenuată și îngrijorată”, recunoaște autoarea, care spune că va cere editurii să elimine de pe site referința la România.
Am învățat un lucru nou, că există un nou tip de ură și trebuie să discutăm despre asta. E un fel de meta-rasism.
Sara Olausson, autoarea suedeză:
Între timp, mama lui Mario își motivează revolta, spunând că singurul scop al lor este acela de a bloca lecturarea acestei cărți în școlile din Suedia: „Noi atâta protestăm, ca această carte să nu ajungă în școlile suedeze, și în nicio unitate de învățământ.”
Nu spune însă dacă se va duce înapoi în Suedia.