Comentează„Eu sunt sigură că, dacă ar avea ocazia din nou, mi-ar face asta. Sunt sigură”. Ni-l descrie pe bărbat și-l recunoaștem în curtea școlii. I se văd doar ochii, dincolo de mască. Intrăm.
Bărbatul stă de veghe lângă școala bleu din cartierul băcăuan 6 Martie. E una dintre cele mai bune școli din oraș.
Găsim perechea de ochi albaștri, cu care scrutează intrușii de pe poarta laterală. Prin față intră doar profesorii, cu cartelă. Privirea omului e înghesuită între o căciulă trasă peste frunte și o mască cu trei pliuri. Bărbatul ne scanează imediat. Cu o voce acoperită și ea de mască, el întreabă pe cine caută ziariștii.
Îl caută chiar pe el.
– Vă căutăm pentru că am fost sesizați de cineva, de o fată care a fost elevă aici, că ați fi întreținut relații sexuale cu ea.
– Doamne ferește! Doamne, Maica Domnului!
Se închină. „Eu nu știu așa ceva. Sunt om bătrân”, se scuză administratorul Școlii Gimnaziale Alexandru cel Bun.
Omul afirmă că are probleme cu inima și s-a testat inclusiv de COVID cu o seară înainte, fiindcă îl doare puternic în piept. Când află că există o înregistrare în care-și recunoaște faptele, bărbatul cere să o asculte. I-o redăm de pe telefon.
Pe înregistrare se aude vocea subțire a unei tinere, care după un deceniu s-a întors în curtea școlii pentru a-l confrunta pe bărbat. S-a întâmplat în urmă cu două luni. Și, ajunsă femeie, a venit să-i ceară socoteală pentru ce el a putut să facă unui copil.
Întreaga discuție a fost înregistrată cu telefonul de către fată chiar în boxa din curtea școlii. Aici ea susține că, în urmă cu 10 ani, administratorul i-a înșelat încrederea, i-a denaturat copilăria și i-a presărat o traumă în calea zilelor care a urmat.
„Că îmi erai dragă. Taci din gură”
Pe înregistrarea pe care o punem bărbatului, se aude cum fata îl întreabă de ce s-a întâmplat asta.
– Și totuși, am și eu o întrebare. Am și eu o întrebare care mă seacă de ceva timp. De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat atunci.
– Între noi?
– Da.
– Că îmi erai dragă. Taci din gură. Ce? Știe cineva ceva? Și acum îmi ești dragă.
Administratorul în fâș vișiniu aude prima parte a discuției și ia reporterul de braț și-l strânge așa cum te sprijini de perete când te ia cu leșin. Ochii atenți sunt acum pierduți între ecranul telefonului și asfaltul curții, într-o zonă în care gândurile vin și pleacă de-a valma. Apoi zice, pierdut, un „nu”.
„Nu ce?”
Dă vina pe fată că voia „să-l agațe” pe băiatul său
Nu e vorba despre el, se scuză bărbatul, în discuția cu ziariștii. Apoi, aruncă vina pe fiul lui, fost coleg de clasă cu tânăra. „Ea a umblat după feciorul meu. Aia. O fost prieteni ei. Dumnezeu știe. Nu s-o împăcat. S-o certat ei. Era arțăgoasă. Și maică-sa la Procuratură, vă dați seama. Dacă făceam eu ceva, mă luau imediat. Eu vă spun că ea vrea să-l agațe pe băiat cu orice preț. Cred că asta e în capul ei”, spune bărbatul din ușa Școlii Alexandru cel Bun.
Însă mama tinerei nu lucrează la Procuratură. Îi spunem asta bărbatului.
Administratorul școlii schimbă încadratura poveștii și insistă că nu are nimic de-a face cu fata, el doar îi lua apărarea față de colegii care se purtau urât cu ea.
Întâi a apărat-o de ceilalți
Tânăra, cu care am discutat din nou după întâlnirea cu administratorul, își amintește bullyingul. Ea narează că a ajuns victima administratorului tocmai pentru că acesta i-a citit vulnerabilitatea și i-a luat apărarea când toți ceilalți colegi de-o vârstă o puneau la colț.
Bărbatul a apărat-o de violențe verbale și fizice, i-a câștigat încrederea și a invitat-o în boxa sa din curtea școlii.
Inclusiv fiul bărbatului a bătut-o în clasa a VI-a. O recunosc atât seniorul, pe înregistrare, cât și feciorul său, într-un schimb de mesaje cu fata plecată din oraș care a urmat vizitei reporterilor la Școala Gimnazială Alexandru cel Bun din Bacău.
„Și atunci o pus telefonul pe masă…”, spune bărbatul despre momentul în care a fost prins mărturisind secretul pe care-l credea ascuns pentru vecie în copilăria fetei.
„Bine că nu știe nimeni”
Continuarea înregistrării dintre cei doi e mult mai clară. Fata încearcă, după 10 ani, să scoată de la bărbat măcar remușcarea.
– Și am fost singurul copil care a pățit chestia asta?
– Nu, n-am făcut niciodată așa ceva. Nu știu. Nebunii de astea. Dar uite așa se întâmplă în viață, să faci o prostie și tragi toată viața.
Administratorul se încurcă.
– Și nu am cum să trec peste chestia asta. De nicio culoare. Am încercat.
– Taci, măi, din gură. Eu te-am întrebat pe tine când… Nu?
– Eram un copil. Nu aveam discernământ. Nu gândeam. Cum să întrebi un copil?
Din telefonul care redă înregistrarea se mai aude o frază rostită chiar de el în urmă cu două luni. „Bine că am scăpat așa amândoi și nu știe nimeni”, spune aproape șoptit administratorul Școlii Gimnaziale Alexandru cel Bun din Bacău.
Îl rugăm să explice înregistrarea.
„Păi, eu am făcut mișto de ea. I-am spus că i-a plăcut și ei. Nu știu. Ei amândoi au fost. Ei au umblat. Amândoi copiii. Dar nu pot să spun că s-o culcat. Erau copii. Vă dați seama ce înseamnă aia. Acum, să-mi condamn copilul nu pot să zic”.
Omul încearcă să evite contactul vizual, dar apoi face o cerere.
„Chiar aș vrea să stau de vorbă cu ea. Să văd dacă vorbește serios cu treaba asta”.
Aliatul din clasa a V-a
„Vreau să-l privesc în ochi și să văd unde s-a ajuns. Să-i văd întrebarea aia: de ce? Și o să-i zic: uite de ce. Că eu aveam 13 ani. 12 ani. Și tu aveai cât tata”.
E replica Nicoletei*, de la câteva sute de kilometri distanță. Cu apusul în spate, spune că, în acest moment, e suficient de bine psihic încât să-l confrunte, din nou, pe agresorul ei.
Acum un deceniu, pe când bărbatul avea în jur de 50 de ani, o momea nu doar cu promisiunea protecției, ci și cu bani, rememorează fata.
Mi-a găsit veriga slabă. Îmi dădea sume însemnate. 40, 50 de lei. Cu banii ăia îmi luam și eu ce-și luau copiii. Și eram și eu în rând cu copiii. Și eram în grup.
Nicoleta:
Pe lângă asta, tânăra descrie cum administratorul se lua inclusiv de propriul fiu când acesta din urmă o hărțuia. „Era acolo să mă salveze de foarte multe ori. Iarna, când se băteau cu zăpadă, mă scotea. Era singurul de partea mea”.
Așa că în clasa a VI-a, când fata a început să facă de „serviciu” pe școală, a primit invitația de a-l vizita pe adult în boxa sa din curtea școlii, să se scurgă mai repede din timpul mort dintre orele de școală ale celorlalți copii.
Abuzatorul din clasa a VI-a
Perete în perete cu școala, bărbatul avea o boxă. Boxa era simplă, de genul celor în care stau paznicii. Un garaj. Garaj ce avea și un pat.
„Aia nu o să o uit niciodată. Era prima sau a doua oară. Eram în boxa aia a lui. Eu eram micuță de statură, iar patul ăla înalt, îmi ajungea undeva aici. (arată) Dar nu o să o uit niciodată și o să-i pară rău de chestia asta. Hai să ți-o bag puțin, dar nu ți-o bag de tot. Efectiv am zis că «nu». Când stau și mă gândesc”, rememorează fata.
Așa a început. Bărbatul a schimbat încăperea abuzului. Uneori se întâmpla în debaraua de lângă baia de la parterul școlii. Aici, cei doi erau să fie prinși. Dar administratorul a scăpat. Cum a scăpat de fiecare dată. Fiindcă, spune fata, își lua măsuri. Evita contactul cu camerele de luat vederi, făcea totul când nu era nimeni de față. Chiar și în baie intrau pe rând.
Bărbatul alegea doar locurile pe care era sigur. Nu insista să se vadă cu fata în alte părți.
S-au oprit, spune Nicoleta, „când am început eu să-mi dau seama că ceva nu e ok. Adică ceva în mintea mea s-o aprins și a zis ce se întâmplă aici. Și m-am oprit”. El n-a mai insistat.
Confruntarea
Cei doi nu s-au mai văzut din clasa a VIII-a până acum câteva luni. Într-o zi, tânăra a plecat de dimineață din orașul ei cu scopul de a se opri la școala copilăriei sale din Bacău.
Ani întregi, tânăra a negat ce i s-a întâmplat. Declicul s-a produs în primul an de facultate, când a ajuns să discute cu un psiholog. Lui i-a spus pentru prima dată cu voce tare despre secretul îngropat adânc în mintea ei.
Din acel moment, mi-am amintit și nu am mai putut să am niciun bărbat lângă mine, absolut deloc. Am o repulsie totală. Și visam urât. Eram foarte stresată de chestia asta. M-am judecat foarte mult pentru chestia asta, de ce am acceptat?!
Nicoleta:
Crede că a scos tot răul ascuns în mintea ei. Și spune că o doare când își dă seama că bărbatul care i-a marcat copilăria nu înțelege că a greșit. Vrea de la el să sufere „măcar pe un sfert” cât a suferit ea. Și întărește că nu are cum să scape așa, mai ales că nu merită „să lucreze într-o instituție plină de copii”.
„Răspunsul lui a fost foarte trist. «Pentru că eu te iubeam». Nu ai cum să spui asta. Și felul cum a vorbit, cu atâta indolență și cu atâta lejeritate. S-a întâmplat o chestie foarte greșită și tu să vorbești cu atâta lejeritate”, se revoltă tânăra.
Așa că e hotărâtă să meargă în justiție.
„Dacă ar avea ocazia, din nou mi-ar face asta”
În Bacău, în curte, administratorul continuă să-și susțină nevinovăția. „Probabil a vrut să se răzbune pe mine pentru băiat”, afirmă el.
Momentele din boxă sunt, în opinia lui, „îmbârligături de copii, doar feciorul meu venea să-mi ceară câte un leu de acolo”.
Bărbatul spune că e familist, că nu poate face așa o grozăvie. Până la urmă, i-ar putea fi tată. I-ar putea fi bunic. Nici n-a vrut să audă când l-am întrebat dacă a fost singura. Argumentează că lucrează la școală din 2000, fiind un om respectat, conform propriei caracterizări. Așa că se duce după directoare, să vorbim și cu ea.
Se întoarce singur. Fosta directoare, cea care era pe vremea fetei, „tocmai a plecat”. Cealaltă „este la ore, nu poate să vorbească acum”.
În mesajele schimbate cu tânăra venită la școală acum câteva luni, fosta directoare a refuzat dialogul și i-a indicat să discute „cu părinții”, fiindcă vor ști ei cum s-o ajute.
Libertatea a încercat, ieri, să vorbească cu una dintre cele două directoare, fosta și cea proaspăt numită. Fără succes.
Fata spune că școala va da răspunsuri în justiție. „Pentru că eu sunt sigură că, dacă ar avea ocazia, din nou mi-ar face asta. Sunt sigură”.