Copiii explică istoria. Elevii dintr-un sat din Călărași au filmat 10 lecții pe înțelesul colegilor

Sara e elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Nr. 1 din comuna Sohatu, Călărași, aflată la 46 de kilometri de București. Împreună cu alți zece elevi a realizat cele zece episoade ale proiectului video Copiii explică istoria. Ea și colegii din clasele V-VIII au prezentat, cu mici emoții, lecții din programa pentru primul semestru dintr-a V-a. Aceste materiale au scopul să îi ajute pe profesori în susținerea lecțiilor și pe elevi, să le priceapă mai ușor.

„Cel mai mult mi-a plăcut lucrul în echipă”, spune ea pentru Școala 9. Cu ocazia asta, a văzut lecțiile învățate la istorie acum câțiva ani dintr-o altă perspectivă, și-a amintit anumite lucruri, iar pe altele le-a aprofundat. „Atunci nu puneam accent pe ce putem învăța de la strămoșii noștri”, precizează eleva. 

Crede că și la orele de istorie de când era ea într-a V-a ar fi fost de ajutor astfel de resurse, pentru că înțelegi mai repede „când îți explică cineva de aceeași vârstă, nu doar profesorii, care câteodată explică mai formal”. 

Recomandări

Migranți transportați în cuști metalice sudate sub caroserie. Fost polițist, lider al grupării infracționale: „Dacă îs mari, mai mult de 6 nu”

„Într-un mediu în care nu există alternative, sunt șanse să nu știi la ce să visezi”

Lecția despre Epopeea lui Ghilgameș, un erou mitic, a fost favorita ei. A descoperit ceva ce o să țină minte multă vreme: că nu poți să-ți depășești condiția de muritor, nu poți avea o viață nesfârșită și ar trebui să te bucuri de ea oricât ar fi de scurtă. Nici nu e de mirare că această învățătură i-a atras atenția. Sarei îi place să încropească poezii și povești și ar vrea să devină scriitoare. Ea e însă o excepție.

Copiii din Sohatu se numără printre numeroșii elevi ai României care nu știu la ce să spere. „În București și în alte orașe ai tot felul de informații despre unde să-ți găsești calea – poți merge la cinema, la teatru, la un curs de dans. Într-un mediu în care nu există alternative, sunt șanse să nu știi la ce să visezi”, spune Eliza Zdru, unul dintre inițiatorii proiectului. „Le-am deschis o ferestruică, să vadă că există multe posibilități. Faptul că și-au dat seama e unul dintre motivele pentru care s-au implicat așa mult în proiect”. 

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Nevoia de profesori pasionați

Un curs al copiilor care explică istoria durează aproape șapte minute, iar în dreptul fiecăruia există un buton pentru descărcarea unor materiale didactice: o fișă de lucru, o lecție, o prezentare Power Point, dar și o schiță a lecției, care cuprinde ani și cuvinte-cheie.  

Copiii din această comună, precum cei mai mulți din mediul rural, merg de la școală acasă și înapoi. Dincolo de orele de la clasă, rar au acces la proiecte de educație alternativă care să le deschidă ușa spre diverse hobby-uri și lumi. Numai unde ajung profesorii pasionați de profesia lor se întâmpla asta. Iar la școala din Sohatu a ajuns un astfel de profesor de istorie și educație socială, Ionuț Pirneci. 

La ceva timp după ce a cunoscut-o pe Eliza, regizoare de film documentar, Ionuț i-a spus că i-ar plăcea să dezvolte cu elevii un proiect video în care cei mici să devină profesori pentru alți elevi, să vorbească pe înțelesul lor.

Recomandări

Exclusiv în limba română, în Libertatea, fragmente din cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional, „Patriot”, memoriile lui Aleksei Navalnîi

„Noi, profesorii de istorie, nu prea avem materiale didactice”

Ionuț, profesor Teach for Romania, locuiește în București, însă face naveta la Sohatu. „Noi, profesorii de istorie, nu prea avem materiale didactice”, argumentează el decizia de a porni filmările.  

Elizei i-a plăcut ideea și și-a dorit să înceapă proiectul cât mai curând. „E o nevoie mare de materiale educaționale alternative. În ultimii ani, de când am copii, a început să mă intereseze problema educației”, spune ea.   

Când era elevă în Constanța, Eliza reținea materia chiar și la fizică și matematică, la care recunoaște că nu era iscusită, dacă profesorii o prezentau sub formă de poveste, își amintește ea. De asta a lucrat la scenariu cu Ionuț Pirneci, astfel încât lecțiile să curgă în primul rând ca niște istorisiri reale despre orașe și oameni de acum 3.000 de ani. 

Echipa formată, în total, din șapte persoane a aplicat în primăvara anului trecut la Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN), care finanțează asemenea proiecte, și s-a numărat printre câștigători.  

Continuarea, pe Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro