ComenteazăSotia mea a murit, iar eu imi cresc singur cei patru copii care au varste cuprinse intre 12 si 18 ani. Eu sunt foarte bolnav si de aceea nu pot sa muncesc, nimeni nu vrea sa angajeze un barbat care nu mai e in putere.
Ma descurc foarte greu, nevoile sunt multe, iar eu nu am de unde sa fac rost de bani pentru datoriile care se inmultesc de la o zi la alta. Suntem nevoiti sa ne descurcam doar din pensia de urmas si din ajutorul de handicap pe care il primesc. Ca sa facem economii, de multe ori mancam numai paine.
Mi se rupe sufletul sa-i vad ca sufera de foame si sa nu pot sa-i ajut. Copiii au nevoie de hrana, de medicamente si de imbracamine, iar eu nu am nici o putere.
Traim 5 persoane intr-o camera de 12 mp, avem foarte multe lipsuri in casa. Fereastra de la dormitor este foarte degradata, avem carpe introduse pe la colturi, ca sa nu mai intre frigul, dar degeaba. Un perete este mereu ud si se prelinge apa jos, formand mucegai. Nu stim ce sa mai facem, am fost si la primarie si au spus ca nu pot sa ne ajute cu nimic. Am apelat la aceasta modalitate cu speranta ca oamenii ii vor ajuta si pe copiii mei sa traiasca mai bine.
Stan Soare,
Bucuresti