Comenteazănascut copilul lor, Eduard Andrei. Menajul parintilor n-a rezistat si s-au despartit. Prin sentinta judecatoreasca, ramasa definitiva, Eduard e incredintat tatalui, care, spre deosebire de mama, „prezinta garantii morale si materiale” si se preocupase permanent de ingrijirea lui.
Mama dispare undeva, pe la Targu Jiu, unde intra intr-un anturaj dubios, alcatuit din cativa italieni si romani, care, asa cum confirma Directia de combatere a crimei organizate, se indeletniceau inclusiv cu traficul de droguri. Totusi, dupa un an, Daniela Badea reapare in viata lui Iulian Grosu, care o accepta, gandindu-se, dupa cum sustine, ca micutul trebuia sa aiba o mama. O si ajuta sa plece la capsuni, in Spania. Mai mult, in mai 2004, dupa o covorbire la telefon cu Daniela Badea, isi ia copilul si pleaca intr-o scurta excursie in Spania, ca baietelul sa-si vada mama. La Palos de Frontera (Huelva), nestiindu-i adresa, nefiind intampinat si neraspunzandu-i-se la telefon, nu o gaseste, asa ca barbatul vrea sa plece inapoi, spre Romania. Pe drum, e arestat de politie, in baza unei reclamatii (inscenari?) a femeii, care sustinea ca ar fi fost agresata de Iulian Grosu la o data la care, conform pasaportului, acesta nici nu era in Spania.
Tatal e dus in penitenciar, iar copilul la un orfelinat. Pentru barbat urmeaza luni de cosmar. E dus arestat, dar nu condamnat, din instanta in instanta, pana cand e pus in libertate. incearca in zadar sa gaseasca baietelul. Afla cu greu ca o vreme ar fi fost si la mama lui, apoi iar la un orfelinat, dar autoritatile nu-l ajuta sa dea de urma lui. Disperat, pleaca din Spania in Olanda, sa se adreseze Tribunalului International de la Haga. Nu reuseste si se duce in Gara Centrala, cu un panou, protestand si amenintand ca-si da foc. E arestat pentru tulburarea ordinii publice. Organizatii umanitare ii sar in aparare, dar e condamnat la trei luni inchisoare.
Apoi, doi politisti olandezi il aduc la Otopeni, unde lasa politistilor romani pasaportul. Directia Generala de Pasapoarte avea sa i-l suspende pe doi ani (deci, nu are cum sa plece sa-si caute copilul) si-i cere sa demonstreze el ca nu are interdictie stabilita de olandezi. Ministerul Afacerilor Externe ii raspunde ca „nu are noi date” despre minorul ale carui acte se afla, firesc, la tatal sau. Biroul National Interpol se multumeste sa anunte ca „minorul nu a putut fi localizat” de autoritatile spaniole. Nici mama lui. Un copil roman e pierdut undeva, prin Spania. E si o problema a statului roman.