Copilăria politicienilor: Amintiri din vacanțele la bunici, jocuri în spatele blocului; Raețchi: I-am desenat mustață lui Ceaușescu, pe manual

Raețchi: Înainte de Revoluție am mâzgălit poza lui Ceaușescu din manualul de istorie.Din păcate, a iesit o mustață de Hitler

„În clasa a patra, cu câteva luni înainte de Revoluție, prin octombrie, am măzgălit poza lui Nicolae Ceaușescu din manualul de istorie. Nu era un gest de dizidență, pur și simplu îmi omoram timpul. Din păcate, a iesit o mustață de Hitler, o zvastică pe fruntea secretarului-general, un cercel – mă rog, nu înțelegeam exact ce fac. Colegii au văzut poza și învățătoarea a fost nevoită să ia măsuri. Se temea că unul din colegi să nu povestească acasă și povestea să devină mai gravă, cu Securitatea. Așa că, pentru a fi școala acoperită, mi-a convocat părintii și le-a adus la cunoștintă gestul meu de huliganism. Am fost chemat să explic de ce nu îl iubesc pe tovarășul Ceaușescu. Eram foarte nedumerit – de unde atâta tam-tam pentru o mustață? Părinții au fost speriați, pentru că ei ar fi fost suspectați că îmi bagă în cap idei revoluționare. Asa că încercau mereu să mă convingă să-l respect pe Ceaușescu – ca să nu fac vreo revoltă la școală. Când a venit Revoluția, am fost extrem de confuzat: păi nu spuneați toți mai ieri ce om drept e Ceausescu? Acum ați început cu „tiranul”?”, ne-a povestit Raețchi.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Ovidiu Raețchi spune că două cuvinte îi vin spontan în minte când se gândește la copilărie: sărăcie și sport.

”Era o sărăcie de dimensiuni naționale, ne bucuram în fața unei ciocolate Mars ca în fața unei icoane. Venea un coleg cu o portocală mai mare la școală și toată clasa se ținea după el, să vadă minunea. Păstrai o cutie de Cola o săptămână întreagă, sorbind picături din ea, ca oamenii deșertului, ca să îți prelungești fericirea. Pe de altă parte, copiii din generația mea rezistau prin sport. Jucam fotbal sau tenis de dimineață până seara. Naționala de fotbal ne răzbuna în 1990 sau 1994 pentru toate privațiunile – și, spre deosebire de cei de azi, noi am avut parte de o echipă minunata și de bucurii reale. Ne uitam la gimnastică la handbal, la rugby, la atletism, la box. Olimpiadele erau evenimente majore și România înșira medalie dupa medalie. Chiar cred că copilăria noastră atât de săracă a fost salvată prin sport.”

Turcescu: Îi învăț pe copiii din cartier și pe copiii mei să joace rațele și vânătorii, de-a prinselea, elasticul, și sunt încântați de jocurile copilăriei mele

”Uitându-mă la copilăria copiilor mei, încerc pe cât posibil să le ofer și lor genul de copilărie pe care am avut-o eu. Am petrecut-o jumătate din copilărie la Pitești și jumătate la Găești, în satul bunicilor, unde am descoperit iubirea pentru lemn, de la bunicul meu și toate aptitudinile de a fi un bun gospodar, pe care le am acum. Nu îmi lipsește nimic în casă pentru a face reparații. De acolo mi-a rămas dragostea pentru pomi, vița de vie și animale”, povestește deputatul PMP.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Turcescu spune că  în ziua de astăzi, tehnologia îi îndepărtează mult pe copii de genul acesta de copilărie la modul idilic așa cum a a avut el.

”Știu că înainte de 89 a fi copil în România era o încercare pentru părinți, pentru că ne doream multe lucruri pe care nu le aveam: ciocolată, banane. Dar era o vârstă la care nu le resimțeam  atât de mult, mai mult părinții sufereau că nu ni le pot asigura. Mi-aș dori pentru copiii din ziua de astrăzi, și de multe ori fac asta cu copiii de pe strada mea, să joace rața și vânătorii, de-a prinselea, elasticul, și am observat că este o mare bucurie pentru ei să descopere jocurile copilăriei noastre. Îi învăț să joace mingea, să dea de mâncare pisicilor din cartier și de ce nu, să se cațere prin copaci”, a mai spus el.

Cătălin Ivan: Am avut o copilărie imposisil de imaginat azi: Cu fotbal, frunza, castel și alte jocuri, de dimineață până seara

Europarlamentarul PSD Cătălin Ivan ne-a povestit cum a trăit anii copilăriei.

”Copilăria mea a fost cu cheia de gât, în fața blocului, împreună cu alți foarte mulți copii cu cheia la gât, într-un cartier muncitoresc de la marginea Brăilei, o copilărie fără griji, cu fotbal, frunza, castel și alte jocuri de dimineață până seara. O copilărie imposibil de imaginat astăzi”, spune Ivan.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Europarlamentarul a transmis și un mesaj către copiii din ziua de astăzi.

”Copiilor din ziua de astăzi le doresc părinți suficient de inspirați încât să-i țină departe de pericolele vremurilor actuale. Sedentarismul, obezitatea infantilă și multe alte boli care nu existau pe vremea noastră au cauze cunoscute. Le doresc să crească frumos, alergând și jucând tot felul de jocuri specifice copilăriei, experimentând și păstrandu-și creativitatea cât mai mult timp”, a mai spus Ivan.

Adrian Dohotaru: Cel mai mult îmi plăcea să joc mâța în copac, în pauza mare, la școală: Ar trebui să reintroducem pauza mare

”Când eram mic, mergeam în curtea blocului, pe stradă, și puneam doi bolovani și jucam fotbal. Îmi plăcea să mă duc la ștrand, aveam mai multe bazine publice, în Cluj, unde am copilărit. Făceam mult sport, citeam mult. Îmi amintesc că cel mai mult îmi plăcea să joc mâța în copac, în pauza mare de la școală”, ne-a povestit deputatul USR Adrian Dohotaru.

Dohotaru spune că o idee bună ar fi să se reintroduce pauza mare la școală. ”Să facă mișcare, să fie mai dinamici pentru că apoi vor fi mai liniștiți la ore. Țin minte că în pauza mare mergeam la fotbal, ne jucam tot felul de jocuri”, spune deputatul USR.

Despre copilăria de astăzi, deputatul USR dă ca exemplu un studiu făcut în SUA, care arată că deplasarea la copii, în prezent, este de zece ori mai mica decât la copiii din anii 70. Asta în condițiile în care la ei erau multe mașini și în perioada aceea. Am impresia că este la fel, din cauza mașinilor, pentru că avem orașe pentru mașini, și nu pentru oameni, distanțele pe care le parcurg copiii sunt mult mai mici.

Dohotaru ne-a povestit că merge cu copilul său prin pădure, la Cluj. Spațiile de joacă sunt destul de agglomerate.

”Prefer să ieșim cu bicicleta, și mi-ar plăcea să avem mai multe facilități pentru a petrece timpul liber cu copiii”, spune deputatul USR.

Adriana Săftoiu: Nu îmi amintesc dimineață la bunici în care să fi mâncat altceva decât plăcintă cu brânză și mărar și lapte de bivoliță

Adriana Săftoiu povestește că și-a trăit copilăria la Dej, la țară, la bunici. ”Amintirile din vacanțele petrecute la bunici sunt cele mai fru

moase. Îmi amintesc că de fiecare dată când plecam de acolo era o tragedie, ne părea foarte rău. Ne jucam dar aveam și responsabilități, încă de mici. Eu, de exemplu, trebuia să merg la o mătușă să aduc laptele pentru micul dejun. Mătușa avea o bivoliță și asta era responsabilitatea mea. Fratele meu, în schimb, pentru că era mai mare, trebuia să facă cumpărăturile”, rememorează aceasta clipele vacanțelor petrecute la țară.

Dar cel mai mult o impresionează, și astăzi, amintirea plăcintei pe care o mânca zilnic, la bunici.

”Eu nu îmi amintesc dimineață la bunici în care să fi mâncat altceva decât plăcintă cu brânză și mărar și lapte de bivoliță. Era același lucru, zi de zi, dar nu aveam nicio problemă, ne plăcea la nebunie”, povestește deputata liberală.

Adriana Săftoiu mai arată că îi era foarte teamă de găini, așa că bunicii o trimiteau seara să aducă vacile de pe deal.

”Erau dealuri, acolo, la Dej, pline de sare, și alergam ca nebunii după vaci, mai mult le speriam și ne întorceam acasă plini de sare pe picioare, eram albi. Și îmi mai amintesc că întotdeauna, coborârea vacilor de pe deal se făcea la ora șapte seara fix. În fiecare seară era la fel”, mai povestește Adriana Săftoiu.

Săftoiu mai spune că îl pune pe fiul său, Filip, să își spele farfuria, după ce mănâncă, așa cum și bunicii îi puneau pe ei să facă tot felul de treburi, în copilărie, pentru a-i învăța cu responsabilitățile vieții. Ea afirmă că toate aceste experiențe i-au ajutat să devină adulții de astăzi.

Urmărește-ne pe Google News