Copilul adoptat poate veni la mostenirea parintelui care l-a infiat

Trebuie sa precizam ca desi in aceasta materie dispozitiile legale au fost modificate, in cazul dv. sunt aplicabile reglementarile in vigoare la momentul adoptiei, respectiv in anul 1968, tinand cont de principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutie si de art. 1 din Codul civil. Astfel, Codul familiei, intrat in vigoare la 1 februarie 1954, a reglementat doua feluri de adoptie – cu efecte restranse (art. 75-78) si cu efecte depline (art. 79).
Prin adoptia cu efecte restranse adoptatul si descendentii lui devin ruda numai cu adoptatorul, nu si cu rudele acestuia, pastrand in schimb legaturile de rudenie cu familia fireasca. in situatia unei adoptii cu efecte depline adoptatul si descendentii lui devin ruda cu adoptatorul si cu rudele acestuia ca un copil firesc, incetand in schimb raporturile de rudenie cu familia naturala.
in concluzie, nu conteaza daca adoptia a fost cu efecte depline sau restranse, pentru ca in ambele situatii copilul adoptat va veni la mostenirea adoptatorului, ca un copil rezultat din casatorie sau din afara casatoriei.
Avand in vedere principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale, se intelege ca si adoptatorul il poate mosteni pe cel adoptat, indiferent de forma adoptiei. imprejurarea ca in urma divortului copilul adoptat a fost incredintat fostei sotii nu are nici o relevanta cu privire la vocatia succesorala, intrucat si dupa divort dv. sunteti in continuare tatal adoptiv al acestuia, adoptia nefiind anulata. Asa cum au stabilit si instantele judecatoresti in cazuri similare, valorificarea de catre infiat a vocatiei sale la mostenirea parintelui infietor, fiind un drept reglementat prin lege, nu poate fi considerata contrara normelor de convietuire sociala si nu atrage nulitatea infierii decat in situatia in care ar constitui scopul exclusiv al infierii care, prin nerealizarea celorlalte elemente esentiale, ramane un act juridic fictiv.