Dumitru Jugănaru avea 37 de ani și lucra ca mozaicar-faianțer. Era căsătorit, tată a doi copii. Ȋn seara zilei de 17 decembrie 1989, le-a spus celor mici să nu stea la geam, iar el a coborât în fața blocului.
Văzuse niște tancuri de la unitatea militară din Calea Girocului trecând spre oraș și voia să vadă ce se întâmplă.
Avea doar un pulover pe el, o căciulă pe cap și-o laternă în
mână. A murit, împușcat de soldaţi în termen de la o unitate militară din
Timișoara. Fiul lui, curios să vadă ce se petrece afară, se uita pe geamul de
la baie și a văzut întreaga scenă.
„Copiii mei, să nu ieșiți afară, că este prăpădul din lumea minunată”
Adrian Jugănaru a dat declarație de martor în fața procurorilor în mai 1990 și povestește tot ce a văzut:
“Ȋn seara de 17 a XII-a 1989, în jurul orei 18:45, tatăl meu
Jugănaru Dumitru s-a dus la un coleg pe nume Mihai. Acolo a stat doar treizeci
de minute, după care a venit acasă și a început să plângă spunând:
– Copiii mei să nu ieșiți afară, că este prăpădul din lumea minunată!
Eu și sora mea i-am spus:
– Bine, tăticule, nu ieșim!
După aceea, tăticul a întrebat:
– Magda merge la lucru?
– Nu, i-am răspuns eu.
– Bine, a exclamat el.
Vrând și el să iasă afară, ne-a spus:
– Vedeți că eu mă duc să văd tancurile de aici.
Eu i-am răspuns:
– Bine, du-te tăticule.”
Copilul spune că tatăl lui a coborât în fața blocului în
jurul orei 19.30.
Eu, sora și verișoara mea ne-am dus pe geamul de la baie să vedem ce face tatăl meu. Am văzut că veniseră autoamfibiile, precum și militari veniți în cordoane. Demonstranții veneau din centru și se îndreptau spre calea Girocului.
Declarația de martor a fiului lui Dumitru Jugănaru:
„Oamenii îl duseseră pe tatăl meu pe un loc înverzit”
Băiatul îți amintește că “militarii trăgeau în sus. Demonstranții scandau următoarele: jos Ceaușescu, vrem libertate, armata e cu noi, armată nu uitați că aveți copii și frați etc. O autoamfibie patrula, împrăștiind mulțimea de oameni. Lângă cordonul de militari se afla o autoamfibie. Numărul ei era K 193. A scandat și tatăl meu. Când s-a început să se tragă în demonstranți un glonț l-a lovit pe tatăl meu fix în cap. De când s-a tras și până ce am văzut că patru oameni îl aduc pe tatăl meu târâș, nu l-am mai văzut”.
Văzând că îl aduc târâș, am sărit de pe vană, am coborât jos plângând și strigând «tăticul meu, tăticul meu». Oamenii care îl duseseră pe tatăl meu pe un loc înverzit m-au întrebat dacă este tatăl meu. Eu le-am răspuns că da.
Declarația de martor a fiului lui Dumitru Jugănaru:
În același dosar, au fost audiați și vecinii din zonă, care
au povestit că trupul lui Jugănaru a fost ridicat de patru oameni, care au
apărut dintre blocuri cu mâinile ridicate, pentru ca militarii să nu tragă din
nou.
„Mă, Paule, mă, nu trage!”
După ce l-au dus pe iarba din faţa blocului de vizavi, l-au
văzut pe băiatul lui Jugănaru ieșind în fugă din bloc, spre trupul tatălui.
“După ce le-am arătat unde stau, l-au dus sus”, povestea
copilul procurorilor. “Pe mine m-a luat o tanti sus, la ea. Domnul Bujor (n.r.
– un vecin) a zis unui ofițer pe nume Paul: «Mă, Paule, mă, nu trage!».
L-am văzut pe acest Bujor ieșind din curte și îndreptându-se spre mașina autoamfibie și stând de vorbă cu militarii. Acest Bujor a stat de vorbă cu militarii și cu acel Paul înainte de a se trage în demonstranți și înainte de a fi împușcat tata.
declarația de martor a fiului lui Dumitru Jugănaru:
Trupul lui Dumitru Jugănaru a fost întins pe masa din
bucătărie și acoperit cu un cearceaf. Cei doi copii ai lui au rămas în grija
vecinilor, așteptând întoarcerea mamei, care era plecată în vizită într-un sat
din Mehedinţi. Era o zi de duminică.
Familia a fost obligată să predea decedatul, cu tot cu sicriu, Spitalului Judeţean. Și abia după șase zile au avut voie să-l ia înapoi și să-l ducă la cimitir.
Era sâmbătă, 24 decembrie 1989, iar în timpul slujbei de înmormântare se auzeau focuri de arme pe străzile Timișoarei.
Cine a dat ordin să se tragă
În 1990, Comisia Guvernamentală instituită la nivelul
județului Timiș a stabilit că “în seara zilei de 17.12.1989, în jurul orei
20.30, din ordinul generalului Gușe Ștefan, militari de la U.M. 01140 Lugoj,
sub comanda maiorului Paul Vasile, s-au deplasat în Calea Girocului cu misiunea
de a recupera 5 tancuri blocate de demonstranți în aceasta zonă”
Pentru îndeplinirea misiunii, maiorul Paul Vasile a primit ordin să cucerească cele 5 tancuri cu orice preț, la nevoie să facă uz de armă.
Referatul Comisiei Guvernamentale de Anchetă:
Cadrele militare existente în dispozitiv au declarat atunci
Comisiei că s-a deschis foc de avertisment în plan vertical, “însă din datele
strânse rezultă că s-au înregistrat victime la fața locului”, se arată în
referat.
Una dintre victime e Dumitru Jugănaru. Strada Albac din
Timișoara, unde el locuia împreună cu soția și cei doi copii, se numește azi
strada Martir Dumitru Jugănaru.