Copilul cu «inima lipită de suflet» de tristeţe. Haideţi să îl ajutăm să treacă peste boală

În ochii albaştri ai copilului din Teişani, Prahova, cerul ar trebui să se reflecte senin, ca un basm azuriu cu gust de copilărie dulce.
Dar “cerul” din ochii lui Andrei e acoperit de umbre întunecate ce poartă numele tot atâtor diagnostice medicale nemiloase, ce-l împiedică să meargă singurel, să mănânce, să stea măcar neajutat în picioruşe. Priveşte pe geamul casei părinţilor la joaca şi larma celorlalţi copii şi oftează. Poate că nu ştie exact ce înseamnă, de fapt, “tristeţea”, poate că nu are o “definiţie” ca a oamenilor mari despre înţelesul “sufletului”, dar, de undeva, din adâncul lui, vorbeşte o înţelepciune aproape inexplicabilă: “Sunt aşa de trist că nu pot merge, că simt cum mi se lipeşte inima de suflet”.
Nu, nu e nici o exagerare, sunt chiar cuvintele lui Andrei, din clipele în care oftează privind joaca de dincolo de fereastră. Părinţii lui luptă cât şi cum pot să-i ofere o şansă de recuperare. În fiecare lună, Andrei are nevoie de medicamente – de la Tonotil şi Pure DHA, la Depachine şi Floxal – de masaj, kinetoterapie, reflexoterapie, gimnastică, acupunctură, dar şi, ceva mai rar, de ghetuţe ortopedice potrivite mărimii lui în schimbare. Toate adunate costă aproximativ 1.000 de euro lunar.
Poate 4.000 de lei într-o lună, poate 5.000 de lei într-alta. Oricum, suma e greu, dificil de găsit de o familie cu venituri normale, care trebuie să mai facă şi drumuri periodice în Bucureşti, la control, dar să şi trăiască, toţi, zi de zi, lună de lună. La un moment dat, nici nu mai ai de unde să te mai împrumuţi, cărei bănci să-i mai ceri ori ce să mai scoţi spre vânzare. În plus, din vară, la recomandarea medicului neurolog, Andrei ar trebui să înceapă un tratament cu injecţii cu toxină botulinică, ce pare a fi dat rezultate în alte cazuri asemănătoare.
Şi astfel s-ar putea evita şi operaţiile periodice de întindere a ligamentelor. Dar şi acelea ar necesita încă 3.000 de euro, pe durata unui an. Nu e simplu. Nici drept. Dar e realitatea cu care familia şi Andrei trebuie să lupte. Dacă vi s-a “lipit inima de suflet” citind povestea lui Andrei, ajutaţi-l să vadă cerul acela mai senin! Să ofteze măcar un pic mai rar.
 

Urmărește-ne pe Google News