Cum nu se putea saptamana fara scandal, vocile consacrate ale mai tuturor partidelor fac iar naveta prin televiziuni, clocotind de indignare. Tema cu variatiuni e sula-n coaste pusa de Traian Basescu: ori dau gata Legea uninominalului pana la 22 octombrie (practic imposibil), ori convoaca referendumul, suprapunand clar campania peste cea a alegerilor europarlamentare. Ceea ce i-ar permite sa se implice fatis, cu carisma personala, dar si cu logistica prezidentiala, in sustinerea puternica a PD, ba, de mila, de sila, si a PLD. Sigur ca tactica nu-i tocmai constitutionala, legea fundamentala a tarii cerandu-i presedintelui sa se tina departe de confruntarile electorale, sa nu favorizeze nici un partid, sa nu manipuleze electoratul. Dar cand s-a mai impiedicat Traian Basescu de rigorile constitutionale? De altfel, asta-vara, declara franc ca PD e singurul partid in care are incredere si cu care se consulta. Si pe care vrea sa-l umfle si cu acest prilej, ca pe o gogoasa infuriata, sperand, in perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor, sa-l duca la peste 50%, sa scape de grija opozitiei si sa poata inclusiv modifica regimul constitutional. Barem pentru viitorul sau posibil mandat cu puteri sporite.
Plangaciosii frustrati din peltoasele dezbateri tv ar trebui sa mai taca. Partidele si-au facut-o cu mana lor, ridicandu-i presedintelui mingea la fileu. Au avut sase luni sa adopte Legea uninominalului, asa cum s-au si angajat.
S-au facut ca uita, liderilor, dincolo de declaratii adesea ipocrite, neconvenindu-le sa nu mai poata alcatui ei insisi in totalitate listele parlamentare, insiruind cumnati, amante, cuscri si sponsori. Mai rau, au pierdut vremea flendurindu-si mansetele, ca niste comunitari, pe subiecte derizorii. Traian Basescu n-a uitat si acum le-o plateste. Chiar dublu.