Coreea de Nord și-a redeschis granițele. Primii români care au vizitat-o: „Am asistat la ziua de colectat fecale umane” | Interviu

Cuplul are proiectul de călătorii „HaiHui în doi”, unde-și documentează călătoriile în jurul lumii. Într-un interviu pentru Libertatea, ne-au povestit despre cum a fost experiența în societatea condusă de Kim Jong-un, lecțiile pe care le-au învățat, dar și despre viața oamenilor într-un regim dictatorial.

Peste un milion de abonați pe toate platformele

În urmă cu șase ani, Andreia (37 de ani) și Ionuț (39 de ani) au renunțat atât la stabilitate, viața de corporație, cât și la ratele pe 30 de ani pentru un apartament, și au plecat în lume, cu un bilet de avion doar dus. 

De atunci și până în prezent au construit la proiectul de travel „HaiHui în doi”, unde au peste un milion de abonați, pe toate platformele sociale, dar și aproape 900 de video-uri uploadate pe YouTube, din toate aventurile lor în peste 80 de țări, de pe toate cele șapte continente. 

„Ne place atât libertatea pe care o avem în a alege unde mergem, cât și diversitatea, sub toate formele ei, la care ne expunem constant. Azi suntem într-o metropolă aglomerată și cosmopolită, iar săptămâna următoare putem fi în junglă sau pe-o insulă din Oceanul Indian. Provocările pe care le întâlnim pe drum și care ne scot din zona de confort ne dezvoltă și nicio zi nu seamănă cu alta. Putem fi noi, fără a avea presiuni sociale sau convenții de respectat”, spun ei.

Recomandări

Prins cu droguri, Gheboasă a beneficiat de înțelegerea judecătorilor. Ce pedeapsă a primit

Fără un loc în care să se întoarcă

Cuplul subliniază că nu e foarte ușor să alegi un astfel de lifestyle, mai ales că fiecare țară vine cu o altă experiență, de la limbă și cultură la mâncare și obiceiuri. Nu au o bază la care să se întoarcă, atunci când simt nevoia de „acasă”, dar nici relații sociale stabile. Cu toate astea, vorbesc despre cum nu sunt doar un cuplu, ci colegi, dar și parteneri de proiect, împreună nonstop. 

„Nu prea ai cum să-ți iei spațiu personal, avem viziuni diferite de a face lucrurile și trebuie să muncim suplimentar pentru a ajunge la un numitor comun, astfel încât munca să nu ne afecteze relația personală”, adaugă Andreia.

Sunt conștienți că stilul nomad nu e pentru oricine, mai ales când ești mereu pe drumuri și schimbi hotelul la două sau trei zile distanță, alături de un bagaj de 23 de kilograme care trebuie să conțină toate cele necesare. 

Dacă cineva vrea să le calce pe urme, ei le transmit să îndrăznească și să aibă mai mult curaj în viețile lor, deși precizează cum totul e departe de a fi ideal. „O astfel de viață vine cu multe provocări, eforturi și sacrificii, de asta e foarte important să existe un scop comun”.

Recomandări

Român la protestul uriaș din Belgrad: „Asta e lupta noastră alături de poporul majoritar!”

Înscriși pe lista de așteptare cu ani în urmă

Cea mai recentă experiență a lor a fost în Coreea de Nord, după ce țara și-a redeschis porțile pentru turism, pentru prima dată după cinci ani. 

Andreia spune că, deși pentru ea țările socialiste nu au fost vreodată pe lista de călătorii, patria lui Kim Jong-un a fost una dintre marile curiozități ale lui Ionuț. 

Tânărul blogger și-a dorit mult să pătrundă în țara cu iz „secret” și să vadă realitatea cu ochii lui, dincolo de documentare și știri. „Odată cu pandemia, acum cinci ani, țara și-a închis granițele și nu a mai permis niciunui străin să intre. Totuși, în urmă cu un an, rușilor și chinezilor le-a fost ridicată interdicția. Acum câțiva ani, noi ne-am înscris pe o listă de așteptare, iar când anunțul oficial a apărut, nu am stat pe gânduri și am rezervat instant experiența, chiar dacă eram în celălalt capăt de lume, în Bahamas”, adaugă Andreia. 

Au schimbat complet fusul orar și au zburat peste 30 de ore, deoarece au simțit că este o oportunitate unică și fiindcă existau semne că granițele se vor închide din nou, fapt care s-a și întâmplat, în cele din urmă. 

Andreia și Ionuț au documentat video întreaga lor experiență în Coreea de Nord, iar clipurile sunt disponibile pe pagina lor de YouTube.

O „vacanță” all inclusive la 700 de euro

Libertatea: Care au fost primii pași pe care i-ați făcut înainte de a ajunge în Coreea de Nord? V-ați documentat despre situația de aici?
Andreia și Ionuț Chiperi: Da, am urmărit multe documentare pentru a înțelege ce se întâmplă acolo, dar, în același timp, ne-am setat să mergem cu mintea deschisă, ca în orice altă țară, fără a judecat. A fost greu să ne păstrăm același spirit, odată ajunși, deoarece la fiecare pas aveam un sentiment familiar. Totul arăta și se simțea ca-n poveștile părinților și bunicilor noștri. În schimb, nu am avut curajul să citim cărțile celor care au reușit să evadeze din Coreea de Nord. Și încă nu avem.

– Cum ați reușit să obțineți acces în Coreea de Nord și ce formalități ați avut de îndeplinit pentru călătorie?
– Ca turist, nu poți vizita țara pe cont propriu. Trebuie să apelezi o agenție internațională care, la rândul ei, contractează o agenție nord-coreeană și, practic, ei se ocupă de tot, inclusiv de viză. Nu am avut nicio grijă. În vamă am fost așteptați e ghizii locali și, începând cu acel moment, n-am mai avut voie să facem nimic nesupravegheați. Itinerariul este prestabilit, trebuie să respecți regulile, nu poți propune nici activități, nici obiective de vizitat. Pur și simplu te supui regulilor.

– Oricine poate vizita țara? Cum funcționează vacanța în materie de cazare, mese, transport?
– Oricine poate vizita Coreea de Nord, cu excepția americanilor și sud-coreenilor. Chiar și americanii pot intra, dacă au dublă cetățenie; ghidul nostru este american, spre exemplu. Totul funcționează ca o „vacanță” all inclusive, unde singura ta grijă este să le respecți țara, doctrinele, liderii și regulile. Cele două agenții se ocupă de rezervarea hotelurilor, a meselor, a transportului și obiectivelor turistice. Noi am vizitat orașul Rason, o zonă economică special creată pentru a experimenta capitalismul, prin schimburile comerciale cu Rusia și China. Am ajuns aici terestru, din orașul Yanji, China. Pentru cinci zile, patru nopți, cu toate incluse (inclusiv viza), am plătit 700 de euro de persoană. Credem cu tărie că nimeni nu merge aici în vacanță, așa că nu suntem de acord cu termenul „turist”. Fie vrei să bifezi țările lumii, fie ai o curiozitate anume cu privire la Coreea de Nord. Nicidecum nu mergi în vacanță.

O atmosferă apăsătoare, unde oamenii nu se uită unii la alții

– Ce s-a întâmplat odată ce ați ajuns? Cum a fost atmosfera?
– Coreea de Nord e diferită de orice altă țară, însă oarecum familiară pentru români. Străzi, bulevarde goale, oameni care trec unii pe lângă alții fără să se observe sau să ne observe pe noi, străinii. Biciclete ruginite, câmpuri întregi arate și pregătite să fie cultivate, fabrici și rafinării abandonate, dar și sate cu case lipite între ele. E o combinație între claustrofobie și agorafobie. Domnește o atmosferă gri (poate și din cauza iernii, era foarte frig afară), apăsătoare și tristă. Faptul că îți este îngrădită libertatea de mișcare, de a interacționa cu localnicii, îți creează un puternic sentiment de disconfort și frica de a nu face un pas greșit, de a spune ceva greșit, te bântuie mereu.

– Ce restricții v-au fost impuse ca turiști?
– Absolut tot timpul am fost însoțiți de un ghid. Grupul nostru a fost format din opt persoane și a avut patru ghizi locali și doi ghizi internaționali. Doar la baie sau în camera de hotel poți merge singur, nesupravegheat. Mereu trebuia să cerem aprobare pentru orice, inclusiv pentru a filma sau poza locurile prin care treceam. Am fost monitorizați și filmați în permanență.

– Ce ați vizitat în Coreea de Nord?
– Orașul Rason, important economic pentru țară. Am avut acces în cele mai bune școli, dintre care una internațională, unde se preda engleza. Am vizitat și un orfelinat, o școală de tip internat, o fabrică de uniforme școlare, una de bere și alta de apă, o fermă de cerbi, dar și multe hoteluri unde am luat fie prânzul, fie cina. Am făcut și o drumeție pe un munte sacru pentru ei, deoarece acolo se ascundeau trupele de gherilă în lupta contra ocupației japoneze. Am fost și la Palatul Copiilor, unde am asistat la reprezentații de dans și muzică, toate cu mesaje patriotice, la adresa liderului actual, dar și la meciuri de volei, baschet sau reprezentații de taekondo. A fost un itinerar plin, în care nu prea am avut timp să procesăm informațiile; totul era în mișcare, mereu.

Copii care vor să construiască arme nucleare și niciun contact cu lumea externă

– Care sunt lucrurile care v-au surprins cel mai mult la țara asta?
– Tristețea și frica din aer, toate se puteau citi în privirile oamenilor. Anularea oricărui tip de libertate. La ora 7.00 dimineața răsunau mesajele patriotice în tot orașul, noaptea nu exista electricitate, oamenilor le e frică de oameni. Există o propagandă puternică, în special cea antiamericană, prezentă în școli, prin postere sugestive unde am văzut cum soldații coreeni distrug SUA cu rachetele nucleare din dotare. Chiar și la Palatul Copiilor, în timp ce ei dansau, în spatele lor rulau imagini cu rachete balistice care atacau inamicii țării. Totul este despre liderul lor suprem, este tatăl lor, prietenos și blând, așa cum apare notat în versurile cântecelor naționaliste.

– Ați avut ocazia să interacționați cu localnicii în afara ghizilor desemnați?
– Nu, doar cu câțiva elevi ai școlilor vizitate, cu care am avut voie să schimbăm câteva impresii. Printre altele, unul dintre ei ne-a spus că își dorește să devină un fizician cunoscut, care să construiască arme nucleară, deoarece, așa cum a zis, „asta face țara lor mai puternică”. În rest, nu am avut voie să interacționăm cu nimeni. Pentru ei, discuțiile cu un străin înseamnă probleme mari, cu atât mai mult cu cât ai putea să le împărtășești lucruri din lumea exterioară, informații care le-ar distruge și pune la îndoială ecosistemul. Ăsta este motivul pentru care oamenii ne-au ignorat mereu pe străzi, oriunde i-am întâlnit. Nici măcar nu stabileau contact vizual cu noi, aveau privirea în jos, tot timpul.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 14

– Ați reușit să aflați cum percep nord-coreenii restul lumii?
– Foarte puțin. Am reușit să asistăm la un jurnal de știri local, care debuta cu știri internaționale, în care erau prezentate dezastre naturale și accidente din lume, pe principiul, e foarte rău în afara Coreei de Nord. Toate știrile erau vechi de câteva săptămâni sau luni. Știu că Trump este din nou președintele SUA sau că armata nord-coreeană luptă pe frontul din Ucraina. Ei încă sunt în pandemie, trăiesc în paranoia și știu că virusul a fost trimis de Coreea de Sud, cu un balon către ei. Nu știm oamenii de rând ce informații au, dar ghidul nostru local asta știa despre lume.

– Cum este viața de zi cu zi pentru nord-coreeni, din ceea ce ați reușit să observați?
– Nu prea am avut acces la viața locală. Am văzut-o doar din autocar și nu am avut voie să filmăm sau fotografiem prea mult. Am vizitat o piață chinezească (black market), un fel de centru comercial de pe vremuri, însă nu erau localnici în interior, iar prețurile erau exagerat de mari. Restaurantele în care am mâncat erau exclusiv turistice și deschise special pentru noi.

– Ați avut acces la internet sau la orice fel de sursă de știri externe în timpul vizitei?
– Nu, nu am avut deloc internet și nici nu-ți oferă această posibilitate. În camera de hotel, TV-ul rula șapte posturi chinezești, cu filme sau teleshopping, în niciun caz posturi locale. Am fost total rupți de realitate, pe toată durata șederii. Pe plan local, există un intranet, cu informații strict controlate de stat, însă nu au acces la lumea exterioară deloc.

Mese pentru turiști, în timp ce populația are acces limitat la hrană

– Cum a fost experiența culinară? Ce feluri de mâncare v-au fost oferite și cât de autentică vi s-a părut gastronomia nord-coreeană?
– Am fost impresionați de cât de mult s-au pregătit. Chiar au depus efort să ne pună pe masă tot felul de preparate, dintre care unele internaționale. Am mâncat și sarmale, într-o zi la prânz. Altfel, am gustat multe fructe de mare, gătite sub toate formele, cartofi prăjiți, chiftele, pâine prăjită în ou, supe și fructe la desert. Însă mereu am simțit vinovăție când am văzut cât de multă mâncare ne puneau la dispoziție, în contextul în care mai bine din jumătatea populației are acces limitat la hrană, conform rapoartelor ONU. Însă, la gust, a fost bună, chiar dacă prea puțin locală, mai puțin murăturile lor, kimchi, un fel de varză murată picantă, și o supă de tăiței cu carne. Nicio persoană care vizitează Coreea de Nord nu merge acolo pentru mâncare sau condiții excelente la hoteluri.

– Ce vi s-a spus despre țară și despre regimul politic în timpul turului? Ați observat un efort activ de promovare a unei imagini idealizate?
– Da, au existat momente în care ghidul vorbea despre planurile mărețe ale liderului actual și cum își dorește să dezvolte zonele rurale prin construcția de case noi, de a dezvolta fabricile și școlile. Am simțit că există o barieră în privința informațiilor și că nu putem adresa orice întrebare, pentru că nu primim răspuns. Singura noastră informație a fost din experiență proprie, din ceea ce am observat versus ce am urmărit în documentare. Însă, așa cum povesteam, la spectacolele de la Palatul Copiilor, Kim Jong-un era numit „cel mai bun lider din lume” sau „tatăl nostru”. La lecția de limba engleză unde am participat, copiii au fost rugați să dea exemple din istorie despre oameni importanți, iar toate răspunsurile lor au făcut referire la cei trei lideri ai Coreei de Nord.

„Cea mai puternică lecție a fost despre libertate”

– Ați avut ocazia să vedeți sau să aflați detalii despre aspecte mai puțin oficiale ale vieții nord-coreene?
– Da, faptul că ne-am deplasat un autobuzul dintr-o parte în alta, ne-a permis acces la viața locală, atât cât se poate, de pe marginea drumului. Am văzut căruțe trase de boi pe străzi, terenuri agricole, oameni care colectau vreascuri din păduri, iarbă sau frunze uscate pentru a se încălzi. Unii căutau chiar sub zăpadă, iar într-o zi de luni am putut asista la ziua de colectat fecale umane. Solul Coreei de Nord nu este foarte fertil, așa că e nevoie de îngrășământ, și cum nu au animale (în afară de boii folosiți ca tracțiune, nu prea au voie să crească alte animale), fecalele umane sunt baza. 

Pe un teren agricol am văzut cum zeci de oameni așteptau la rând să li se cântărească sacul de compost, și să li se scadă de la rația anuală pe care trebuie să o colecteze, în jur de 142 de kilograme de persoană. Și am plecat cu ideea asta – ce facem noi într-o zi de luni versus ce fac oamenii de aici.

– Care credeți că este scopul redeschiderii turismului pentru străini?
– În ultimii ani, s-a făcut turism în Coreea de Nord, însă mai mult în capitală sau în zona resorturilor de lux (schi sau plajă), destinate rușilor. Credem că a fost un test, momentan, mai ales că granițele s-au închis din nou, la două săptămâni de când au fost deschise. Poate fi și o mișcare de propagandă, mai ales că vizita la școli sau spectacolele copiilor au avut în centru ideea de putere a țării – armele nucleare consolidează și validează puterea liderului și a țării pe plan mondial.

– Cum v-a schimbat această experiență perspectiva asupra Coreei de Nord?
– A fost ca un reset al recunoștinței. Am conștientizat cât de binecuvântați suntem, de la lucruri banale, cum ar fi accesul la hrană, căldură, apă caldă, informație, la libertare, sub toate formele ei. Ne-a făcut să realizăm încă odată că e bine să nu mai luăm totul ca și cum ni se cuvine. Cea mai puternică lecție a fost despre libertate, unul dintre cele mai mari daruri ale omenirii.

S-au simțit paranoici chiar și în camera de hotel

– V-a fost teamă în timp excursiei? Ați avut momente în care v-ați simțit inconfortabil sau în care a trebuit să aveți grijă la ce spuneți sau faceți?
– Da, au fost multe momente. În primul rând, să nu facem un pas greșit, să nu lăsăm loc de interpretări. Poate pentru noi nu înseamnă nimic, dar pentru ei este ceva grav. Apoi, ne-a fost teamă și pentru faptul că am filmat mereu, am vorbit în fața camerei, în timp ce am documentat călătoria pentru canalul nostru de YouTube. Jurnaliștii nu au acces în Coreea de Nord și ne era teamă să nu fim confundați. Am avut grijă la discurs, am cerut mereu aprobarea ghidului și am încercat să fim cât mai low profile. 

Chiar și în camera de hotel eram paranoici și nu ne expuneam părerile personale, de teamă să nu avem microfoane. Nu știm dacă erau sau nu, dar frica a fost constantă acolo, cu atât mai mult cu cât există cazul celebru al studentului american care, în 2016, pentru că a încercat să ia un poster propagandist de la hotelul unde era cazat, gest pentru care a fost închis, dar la scurtă vreme după a intrat în comă. În 2017 a fost eliberat într-o stare vegetativă și a murit la scurt timp după.

– Ați întâlnit și alți turiști străini în timpul vizitei? Dacă da, din ce țări erau?
– În Coreea de Nord, în același timp cu noi, au intrat două grupuri de la două agenții diferite. Erau turiști din SUA, cu dublă cetățenie, dar și din Australia, Danemarca, UK, Germania, Franța, Italia și Moldova. Chiar unul dintre momentele în care am atins apogeul fricii a fost când i-am luat un mic interviu doamnei din Moldova (ni s-a părut inedit să ne întâlnim aici). Faptul că vorbeam într-o limbă necunoscută a stârnit puțină panică în rândul ghizilor.

– Ce le-ați spune celor care sunt curioși, dar ezită să viziteze această țară?
– Nu e o destinație de vacanță, în niciun caz. E o țară în care ajungi din pură curiozitate, dacă vrei să bifezi toate țările lumii sau pur și simplu ești un călător împătimit. E una dintre cele mai sigure țări din lume, atât timp cât respecți regulile – nu critici doctrinele lor, nu insulți liderii, nu ieși nesupravegheat, nu părăsești țara cu materiale de propagandă, nu intri în țară cu materiale occidentale. Aici ești un observator și atât, în timp ce le oferi șansa de a-și spune propria variantă a poveștii.

– Cum vi s-a părut atitudinea oficialilor și a ghizilor față de turiștii străini?
– Profesională și deschisă, prietenoasă și deloc rigidă. Ne-au tratat cu mult respect, și ne-au răspuns curiozităților, atât cât au putut și s-au străduit să ne simțim bine. Suntem convinși că nu au avut o misiune ușoară.

– Dacă ar fi să descrieți această experiență într-un singur cuvânt, care ar fi acela?
Andreia: Reset (al recunoștinței).
Ion: Dezolantă.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro