Pe străzile Berlinului nu au mai protestat atâți oameni pentru pace de la războiul din Irak din 2003. Poliția estimează că au fost prezenți peste 100.000 de participanți. Organizatorii – o alianță de sindicate, biserici, grupuri ale societății civile, organizații pentru protecția mediului și organizații care militează pentru pace – vorbesc despre o jumătate de milion.
Manifestanții au cerut guvernului rus să oprească atacurile, să se retragă din Ucraina și să îi restabilească integritatea teritorială. Aceștia au avut o poziție critică nu doar față de președintele Rusiei, ci și față de rolul Germaniei.
„De ce închide ochii Germania la imperialismul rus?”
În discursul său de la Siegesäule, activista ucraineană Olexandra Bienert a povestit cu multă emoție despre situația mamei ei care se află în acest moment în Kiev și a întrebat de ce această demonstrație nu a avut loc în 2014, când Crimeea a fost anexată.
Cum a fost posibil ca gazoductul Nord Stream 2 să fie aprobat după această anexare? Și de ce închide ochii Germania în fața imperialismul rus”?
Războiul din Ucraina este „un război pentru independența noastră – chiar dacă suntem independenți de 30 de ani” a mai spus ea.
Protestul are loc într-un moment cheie pentru Germania, unde tocmai s-a anunțat o turnură politică „la 180 de grade”. Deși vreme îndelungată a respins livrarea de arme către Ucraina, guvernul german a anunțat recent că va furniza armament și va înarma masiv Bundeswehr, printr-un fond special de 100 de miliarde de euro și 2% din PIB alocați apărării de acum înainte. Ministrul de finanțe, Christian Lindner (FDP), a descris aceste sume ca pe o „investiție în libertate”.
Totodată, Germania s-a răzgândit și în privința eliminării Rusiei din sistemul interbancar SWIFT și plănuiește să construiască două terminale de gaz lichefiat pentru a reduce dependența energetică de Rusia.
Am vorbit cu demonstranții pentru pace din toate colțurile lumii, inclusiv din România, despre cum văd această schimbare istorică din politica germană și despre strategiile solidarității cu Ucraina.
Nadja, Ucraina: „Teama e mereu acolo”
Nadja are 21 de ani, vine din orașul ucrainean Poltava și trăiește de 5 ani în Germania.
Are rude foarte aproape de granița cu Moldova, în Chernivtsi, care s-au refugiat deja în această țară. Altele, din zone unde se dau lupte, cum ar fi Kiev și Poltava, s-au ascuns în pivnițe și adăposturi și așteaptă acolo. Ține oră de oră legătura cu ele, situația e foarte dificilă.
Nadja se bucură mai ales de ieșirea parțială a Rusiei din sistemul SWIFT și de blocarea rezervelor valutare ale țării. În privința livrării de armament este ceva mai rezervată: „e bine, dar pe de altă parte este și foarte periculos pentru că situația poate escalada și conflictul s-ar putea extinde către alte țări. Teama e mereu acolo.”
„Noi, ucrainienii, suntem foarte recunoscători că primim atât de mult ajutor de la atât de multă lume. Fiecare face ce îi stă în putință, contribuie cum poate. Eu personal nu am mai văzut așa ceva, atât de mult sprijin pentru o țară. Sunt recunoscătoare și sper ca acest sprijin să continue.”
Lennard și Alexandra, Germania: „Am crescut în pace, iar acum situația se schimbă atât de rapid, e înspăimântător”
Lennard și Alexandra au 21, respectiv 22 ani, sunt studenți și au venit la protest cu părinții lui Lennard, care au confecționat și pancarta pe care scrie „Libertate” în culorile Ucrainei.
Tatăl Alexandrei vine din Kiev și bunica ei e încă acolo. Își face mari griji pentru ea. A fost activă în rețelele sociale pentru a ajuta și a decis împreună cu colega ei de apartament din Berlin să pună la dispoziția refugiaților camera liberă pe care o au momentan.
Cei doi tineri au îndoieli în privința exportului de armament, o turnură istorică în politica externă a țării lor.
E bine să oferim Ucrainei mijoace de a se apăra, dar cred că dacă UE sprijină cu armament Ucraina, acest lucru va duce la escaladarea conflictului, pentru că Putin a amenințat că îi va ataca pe cei care se implică.
Lennard:
„Cu exportul de arme se încurajează războiul de fapt, așa că eu nu înțeleg acest gest”, adaugă Alexandra.
Ambii se tem foarte mult pentru viitor și sunt șocați de conflictul care a cuprins Europa. „E greu de estimat cât de departe e în stare să meargă Putin, așa că ne temem foarte mult” spune Alexandra. „Am crescut în pace, într-un mediu în care nu am cunoscut genul acesta de frică, iar acum situația se schimbă atât de rapid, e înspăimântător” adaugă ea.
Amândoi speră ca lumea să continue să își arate solidaritatea față de Ucraina, mai ales prin donații și ajutor pentru refugiați.
Chih-Hung Yeh, Taiwan: „Am divorțat de un suporter al lui Putin, urmează-mi exemplul!”
Chih-Hung are 31 ani, vine din Taiwan și trăiește de trei ani în Berlin, unde lucrează ca programator.
Pancarta pe care o poartă e inspirată dintr-o poveste reală. Fosta lui soție lucra la agenția națională de știri a Rusiei, TASS, iar discuțiile despre politică au fost unul dintre principalele motive care au dus la divorț.
Chih-Hung citește oră de oră știrile de pe front.
Sunt foarte îngrijorat în privința Ucrainei. Eu vin din Taiwan, unde ne aflăm într-o situație oarecum similară: Ucraina e amenințată de Rusia, Taiwan de China.
Chih-Hung:
Taiwanul, spune Chih-Hung, urmărește cu sufletul la gură cum reacționează comunitatea internațională la agresiunea Rusiei. „Dacă răspunsul nu va fi dur, China își va face calculele și va considera poate că nu are prea mult de pierdut dintr-o posibilă invazie a Taiwanului”.
A venit la protest cu o pancartă amuzantă care atrage atenția participanților și a presei, dar cu o stare de spirit sumbră. „Sunt deosebit de îngrijorat de tot ce se întâmplă și solidar cu Ucraina”, spune el.
Mihaela, România: „Puterea e la noi, avem instrumentele necesare pentru a bloca războiul și trebuie să acționăm acum”
Mihaela are 32 de ani, trăiește în Germania de 8 ani și lucrează ca cercetător și consilier în științe sociale.
Are mai multe prietene ucrainiene, care trăiesc la Berlin, în Dnipro în Ucraina, dar și în Rusia. „Temerile mele se duc în multe direcții”, spune ea.
De când a început invazia asupra Ucrainei a căutat să se implice și să ajute pe diferite căi: prin donații, participând la proteste, dar și activând pe grupul românesc de Facebook „Uniți pentru Ucraina” și pe grupurile diasporei din Germania.
Încearcă să se raporteze în termeni realiști la situație: „Putin folosește Realpolitik, la care trebuie răspuns în același fel, Vestul trebuie să arate stabilitate, solidaritate și de ce nu, putere. Nu ar trebui să ne mai fie teamă de cuvântul acesta. Puterea e la noi, avem instrumentele necesare pentru a bloca războiul și trebuie să acționăm acum.”
Decizia istorică a Germaniei de a livra arme Ucrainei e binevenită, consideră Mihaela, și e o dovadă de „înțelepciune și hotărâre, foarte important din poziția de lideri europeni și mondiali”.
„Pacea e în mâinile noastre, ale tuturor. E timpul să lăsăm lamentarea deoparte, mai ales în România, și să ne mobilizăm fiecare cum putem, să arătăm solidaritate, pentru că aceste lucruri ni se pot întâmpla și nouă”.