Corespondență din Caracal
“Da, este adevărat că l-am luat cu mașina, între 12 și 13, îl cunoșteam de trei ani, de când fiul meu a deschis o spălătorie peste drum de el. Dar abia am vorbit, mi-a zis că muncesc mult, apoi mi-a cerut să-l las într-o parcare din centru, de lângă Hotel Romula.
”A fost un drum de două, trei minute”, mai spune bărbatul. ”Și acum nu mai pot să ies cu Buburuza pe stradă, că mă aleargă televiziunile și mă arată lumea cu degetul”, spune bărbatul de 58 de ani.
”Rețeaua” de varză din curte
Bărbatul a acceptat să stea de vorba doar cu reporterii Libertatea. Ceilalți, spune el, l-au hărțuit. Poartă pantaloni trei sferturi, un maieu alb și teniși.
Are două tatuaje: un cap de femeie cu bustul aferent, cu textul Lenuța, pe bicepsul drept, un cap de indian, cu textul Raj.
“Când am fost la DIICOT, la Craiova, să dau declarație, procurorii m-au întrebat de tatuaje. Le am din armată, din 1979. Sunt șofer, am fost șofer și la MApN. Acum trăiesc din grădinărit, am afaceri cu varză, vând la piață. Și eu, și soția. Am nepoți. Să aud că aș fi un complice, că am rețea…”
Petre Tudose face haz de necaz și spune că se simte “ca Nea Mărin când a fost confundat cu miliardarul, îl alergau toți, să-i ia papornița”.
Reporter: Cum a urcat suspectul Gheorghe Dincă în mașina dumneavoastră?
Petre Tudose: Mergeam pe strada lui, coboram spre centru, mi-a făcut semn de pe trotuar, să opresc. Era la o intersecție, la vreo sută de metri de casa lui. Am oprit. S-a urcat în mașină. I-am zis: la piață, vecine? Zice: Da, lasă-mă și pe mine la piață! Și l-am lăsat la piață, în parcare.
Reporter: Nu l-ați întrebat ce treabă are?
Petre Tudose: Nu l-am întrebat, e un om cu care nu poți discuta. Decât la poartă, salut, salut, vecine! N-am nici o treabă, nici o legătură ce făcea el pe acolo.
Reporter: Nu v-ați întrebat de ce și-a lăsat mașina acolo?
Tudose Petre: Nu, n-am intrat niciodată la el în curte. Doar ne salutam peste drum.
Reporter: Și procurorii DIICOT v-au chemat la audieri?
Petre Tudose: Întâi au venit la mine la service, să discutăm, apoi au venit niște băieți să mă cheme la Craiova, să dau declarații. Nu la poliție, la DIICOT. Am dat declarație, mi-a citit-o ăla. Dar pe mine mă supără că mă fugăresc, Doamne iartă-mă, să mă filmeze. Chiar așa, să mă urmărească? Eu cu Buburuza mea. Merg cu geamurile deschise, că n-am aer. Și a apărut că am dus mașina la dezmembrări, la fier vechi. Și mașina mea se găsește la mine în curte.
Drumul de la vecin la complice
Îl sună cineva, Tudose Petre ne explică: “Afaceri cu varză!”. Soneria la telefon imită sirena poliției. Continuă:
Petre Tudose: N-am ce să ascund. Eu muncesc… Că și vecinul m-a întrebat atunci: Bă, vecine, da muncești? Muncesc. Am nunta la băiat anul ăsta. Am probleme la un picior. Am problemele mele. Mi-e și rușine acuma, mă cunoaște lumea în orașul ăsta. Cum să spui că sunt complice? Am oprit, s-a dat jos, sănătate, sănătate! Abia când mi-au arătat înregistrarea la DIICOT, am văzut că avea mașina parcată acolo, în piață. Eu plec la șase dimineața și vin seara la opt jumate. Nu știu ce făcea, îl vedeam rar. Dar puteam să nu-l iau cu mașina? Nu puteam. Să mă lase în pace, să nu mă mai alerge prin oraș! Eu nu pot să mă duc să iau o mână de marfă de acasă!? Televiziunile vin până acasă la mine, la poartă.
Reporter: Procurorii DIICOT au venit primii.
Petre Tudose: Mă gândesc serios să mă duc la Craiova, cunosc un avocat, să-i reclam pentru tot deranjul ăsta. Să spună public că n-am nici o legătură cu cazul, a fost ghinionul meu să trec pe acolo.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro