Comentează- Rusia nu a devenit Rusia peste noapte, este o vorbă rostită de mulți dintre cei care luptă pentru drepturi și libertăți, mai ales în estul Europei. Oamenii din Georgia le-au explicat trimișilor Libertății că e chiar o strategie a Puterii ca drepturile să dispară încet, treptat, nu dintr-odată, tocmai ca să nu-ți dai seama de ceea ce pierzi și să nu reacționezi.
- Tinerii activiști din Georgia mai relatează ceva ce ei cred că se potrivește riscului de viitor din România, dar și din alte țări europene. După 12 ani de la agresiunea Rusiei împotriva țării lor, ei susțin că politica din Georgia nu s-a ameliorat, ci, dimpotrivă, s-a degradat sub frica permanentă a războiului. „Indiferent de orientare, partidele au început să-și împrumute metodele autoritare”.
Discutăm cu trei tineri activiști georgieni într-o încăpere cu mobilier colorat, pe ai cărei pereți sunt lipite afișele unor filme celebre, precum „Green Book” și „The People vs. Larry Flynt”.
Este sediul grupului civic Shame Movement, care a organizat în Tbilisi cele mai mari proteste față de război din toată Europa, de la invadarea Ucrainei de către Rusia.
Înainte ca oamenii din Praga, Varșovia, Paris sau Berlin să realizeze impactul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, tinerii au mobilizat zeci de mii de georgieni.
„Este un birou nou, ne-am mutat în urmă cu două luni, după ce vechiul sediu a fost vandalizat de extremiști ruși”, explică Nodar Rukhadze, 26 de ani, unul dintre fondatorii Shame Movement.
Pe 5 iulie 2021, în timpul unui marș organizat de comunitatea LGBT din Georgia, un grup format din mai mulți bărbați au pătruns în clădirea în care avea biroul Shame Movement. Au spart totul în jur și au bătut zeci de oameni, printre care și jurnaliști care relatau evenimentul.
Trei zile mai târziu, cameramanul a murit
„Pe noi nu ne-au găsit, dar l-au prins pe cameramanul Lesko Lașkarava, de la postul Pirveli TV, care tocmai părăsea biroul nostru. L-au bătut atât de rău, încât trei zile mai târziu a murit”, povestește Nodar.
Tânărul spune că atacatorii fac parte din Alt-Info (Alternative Information), o organizație media în jurul căreia s-a constituit un grup de extremiști georgieni cu viziuni pro-ruse. „Avem motive serioase să credem că a fost creat de către guvernul nostru și colaborează cu Rusia. Mesajele lor sunt pro-Rusia și anti-Occident. Acum, liderii organizației sunt la Moscova. Ei nu fac un secret din asta, au anunțat public”.
Alt-Info e un grup care are legături puternice cu Alexei Dughin. Este mentorul și idolul lor, iar el îi încurajează, îi promovează public, probabil că îi și finanțează.
Nodar Rukhadze, jurnalist și fondator Shame Movement:
Gruparea extremistă georgiană face jocurile Kremlinului, dar și pe ale propriilor guvernanți
Nodar consideră că guvernul georgian are, la rându-i, legături cu grupul extremist. În acea zi, pe 5 iulie 2021, premierul Irakli Garibașvili, copreședinte al partidului Visul Georgian, a declarat public că marșul LGBT nu ar trebui să aibă loc. „Le-a dat undă verde acelor tipi să facă orice, știind că nu vor suporta consecințele.”
Marți, 5 aprilie, un tribunal din Tbilisi i-a condamnat la câte cinci ani de închisoare pe șase dintre cele aproximativ 20 de persoane care au provocat moartea cameramanului de la Pirveli TV.
„Este o veste foarte bună, însă cei care au coordonat acele acțiuni violente sunt în continuare liberi”, ne transmite Nodar într-un schimb de mesaje pe WhatsApp.
„Alt-Info e o copie pe model rusesc”
În prezent, Alt-Info are o rețea de 70 de birouri în toată Georgia, în aproape fiecare oraș, iar acest lucru nu ar putea fi posibil fără un sprijin financiar puternic, susțin activiștii.
„Nu e o premieră ca un guvern să aibă propriul grup violent, așa cum se întâmplă în Georgia. Este o tradiție politică rusă – Putin a avut Nashi, care ataca manifestațiile pro-democrație din Rusia. Alt-Info e o copie”, explică Shota Dighmelașvili, în vârstă de 35 de ani, care este unul dintre liderii protestelor din Georgia.
Alt-Info a apărut în același an ca Shame Movement, în 2019. În timp ce ei protestau pașnic, ceilalți îi atacau, povestesc activiștii. „Au început să arunce în noi cu sticle umplute cu pietre. Erau foarte bine organizați și coordonați, iar poliția nu făcea absolut nimic să-i oprească. Asta în timp ce pe noi ne arestau și ne amendau, deși nu eram violenți”.
„Nu m-a durut”, a zis polițistul
„La un moment dat, unul dintre acei tipi a lovit din greșeală un polițist. Ne-am dus la agent și i-am zis: «Nu trebuie să-l arestați?». Răspunsul polițistului a fost: «Nu m-a durut». Atât de vizibilă era complicitatea”, explică Shota.
În 2019, polițiștii au încercat chiar să ne șantajeze: fie vă împrăștiați, fie va fi sânge pe mâinile voastre. Asta ne-au zis! Ei sprijină aceste proteste violente, iar pe noi ne alungă, ne arestează sau ne amendează pentru nimic.
Shota Dighmelașvili, jurnalist și lider al protestelor:
Uriașa mașinărie de propagandă
Violența forțelor de ordine este dublată însă și de alte unelte prin care statul încearcă să-i intimideze pe opozanți, descriu aceștia: propaganda, dezinformarea și discreditarea celor care îndrăznesc să-i critice.
„Visul Georgian folosește deja de nouă ani această tactică: ori ești susținătorul lor, ori ești împotriva lor. Iar dacă ești împotriva lor, atunci ești automat împotriva țării, a Constituției și a Bisericii”, explică Nodar.
Peste 200 de pagini de Facebook au fost închise, pentru că „erau controlate direct de partidul Visul Georgian și răspândeau propagandă antioccidentală”.
Kompromatul la adresa celor care nu se aliniază
În spiritul divide et impera, guvernanții îi acuză public pe activiști că servesc interesele ascunse ale United National Movement (UNM), principalul partid de opoziție din Georgia, fondat în 2001 de fostul președinte gruzin Miheil Saakașvili. Numai că activiștii susțin că nu încurajează nici metodele UNM.
Ei spun că, mai ales după războiul pornit de Rusia în Georgia, climatul s-a deteriorat atât de tare încât toate partidele au început să folosească metode populiste. Iar una dintre tehnici e kompromatul. „La voi cum e?”, întreabă ei.
Și în Georgia mesajele venite de la vârful puterii se răspândesc cu rapiditate. „50% din mass-media sunt controlate de stat, la care se adaugă posturile publice. Este o mașinărie de propagandă uriașă. Dacă vor să te discrediteze, o pot face foarte ușor. De pildă, președintele partidului Visul Georgian m-a numit agent KGB în direct, la televiziunea publică”, explică Shota.
Tot liderul partidului aflat la guvernare, Irakli Kobakhidze, a acuzat public Shame Movement că a încercat să angajeze un asasin pentru a-și omorî unul dintre membri.
Chiar dacă astfel de afirmații sunt ridicole, eu le văd ca pe niște amenințări, pentru că ni se pune o țintă pe spate. Mi-e teamă că la un moment dat vor fi traduse de către grupările extremiste ca un îndemn și o permisiune de a folosi violența împotriva noastră.
Nodar Rukhadze, jurnalist și fondator Shame Movement:
„Rusia a încercat să ne tragă înapoi în sfera ei de influență”
„Rusia vrea ca Georgia să fie o extensie a sa. De două secole ducem o luptă constantă pentru independență față de Moscova. De fiecare dată când am avut o fereastră de oportunitate, Rusia a încercat să ne tragă înapoi în sfera ei de influență”, spune Shota Dighmelașvili. Dar care este istoria lor?
Să-ți aplauzi invadatorul
Inițiată de o mână de tineri, Shame Movement a luat ființă spontan, în iunie 2019, ca răspuns al societății civile la obediența guvernului de la Tbilisi în fața Rusiei. În acea vară, Georgia a primit vizita deputatului rus Sergei Gavrilov, membru al Partidului Comunist, care a avut un discurs pravoslavnic în Parlament, aplaudat îndelung.
Aceasta a fost rușinea pe care societatea georgiană a găsit-o de neîndurat: ca un stat aflat sub ocupație să primească, în urale, o delegație a opresorului.
O nouă eră a protestelor
Protestele masive care au urmat pot fi comparate cu Revoluția Trandafirilor din 2003, când Georgia a intrat pe drumul proeuropean. Și în 2019 protestele au fost semnificative. Timp de 100 de zile consecutive, până în toamna lui 2019, mii de cetățeni au ieșit pe bulevardul Shota Rustaveli, în fața Parlamentului.
Acel moment a fost o piatră de hotar în istoria civismului, cred cei cu care discutăm. A fost prima dată când oamenii nu doar au cerut demisii sau au huiduit autoritățile, ci au venit cu soluții concrete pentru îmbunătățirea sistemului democratic, spune activistul.
Clasa politică din Georgia e compromisă, iar noi am apărut ca o gură de aer proaspăt. Am adus activismul pașnic pe străzile Georgiei. Oamenii au început să se simtă în siguranță să vină la proteste, să-și aducă și copiii, să-și exprime liber opiniile.
Shota Dighmelașvili, activist și lider al protestelor:
Bidzina Ivanișvili, oligarhul care are o avere cât o treime din PIB-ul țării
Motivul de a exista al Shame Movement este sentimentul că cetățenii georgieni, cu aspirațiile lor democratice și prooccidentale, sunt captivi ai autorităților, susține Shota. El explică faptul că în Georgia există un maestru-păpușar, în persoana lui Bidzina Ivanișvili, care trage sforile în partidul de guvernământ Visul Georgian.
„Georgia este un stat capturat. Partidul de la guvernare controlează Justiția, Parchetul, Poliția, toate instituțiile statului”, explică și Nodar Rukhadze. El ne spune povestea oligarhului.
Bidzina Ivanișvili este un om de afaceri georgian, fost premier în perioada 2012-2013, în ultimul an de mandat al președintelui Miheil Saakașvili. Este și fondatorul partidului Visul Georgian, aflat acum la putere, iar societatea civilă îl acuză că e un apropiat al Kremlinului.
Shota subliniază că averea lui Bidzina Ivanișvili este aproape o treime din PIB-ul anual al Georgiei. Și nu exagerează: conform Băncii Mondiale, PIB-ul Georgiei a fost de 15,8 miliarde de dolari în 2020, în vreme ce Forbes estimează că acum averea netă a oligarhului e de 4,8 miliarde de dolari. Cu precizarea, desigur, că averea a fost strânsă într-o perioadă mai lungă, iar PIB-ul exprimă o valoare anuală.
Shota spune că numeroși politicieni georgieni sunt apropiați ai oligarhului: „Premierul Garibașvili se ocupa de comisioanele private ale lui Ivanișvili, ministrul sănătății a fost dentistul lui privat, iar majoritatea celor de la putere au lucrat pentru Ivanișvili sau au avut diverse legături cu el”.
Drepturile se pierd gradual, „ca să nu spui într-o dimineață că ești în Rusia”
Nodar susține că una dintre puținele funcții neatinse de corupție este Ombudsmanul Georgiei (funcție echivalentă cu Avocatul Poporului, n.r.), care are însă puteri limitate. „E singura persoană care poate obține informații de la instituțiile statului, când acestea refuză să le ofere presei”, spune tânărul.
Alte funcții incomode din stat au fost desființate pentru a înlătura, de fapt, persoanele care le ocupau. „Ultimul care a criticat guvernul a fost Inspectorul de Stat (birou care se ocupă cu investigarea abuzurilor de putere și a corupției în Guvernul georgian, n.r.). Era o funcționară independentă. Când și-au dat seama că n-o pot controla, au desființat întreaga instituție. Fac lucrurile astea gradual, ca să nu te trezești într-o dimineață și să realizezi: «Doamne, trăiesc în Rusia»”, spune Mariam Geguchadze, 24 de ani, membră Shame Movement.
În ianuarie 2022, ONU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la înrăutățirea sistemului juridic din Georgia, ca urmare a dispariției Inspectorului de Stat.
Shota subliniază faptul că noua guvernare n-a înlocuit tot aparatul dintr-un anumit sistem – ci doar l-a pervertit la propria agendă.
Acesta a fost cazul justiției: „Clanul din justiție era de pe vremea fostului guvern, dar acum lucrează pentru Visul Georgian. Cum? Un exemplu: la Curtea Constituțională au numit judecători pe viață pe criterii politice, deși, înainte, Curtea era independentă”.
O mică victorie a democrației
Lupta pe care societatea civilă o duce de aproape patru ani a dat și rezultate, chiar dacă nu au fost spectaculoase, recunosc tinerii. Una dintre cererile pe care protestatarii le-au adus în fața guvernanților a fost schimbarea sistemului electoral, care se baza pe o majoritate. Shame Movement a cerut un sistem electoral complet proporțional și a reușit să producă o ameliorare a legii.
„Înainte, 75 de parlamentari erau aleși prin vot proporțional, alți 75 prin vot majoritar. Acum, 120 sunt aleși prin vot proporțional și doar 30 prin vot majoritar. Asta înseamnă o șansă în plus pentru partidele de opoziție. Problema cu votul majoritar e că încă avem politicieni din anii 90, care au tot sărit de la un partid la altul și care și-au înfipt bine tentaculele în bugetele locale”, spune Shota.
Și ei au schimbat legea noaptea
În timp ce Shame Movement încearcă să țină aprinsă făclia activismului în Georgia, guvernul se străduiește să o stingă. Recent, codul administrativ a fost modificat pentru a include sancțiuni mai aspre pentru activiști. Cum s-a luat decizia? Pe modelul OUG 13 din România, „noaptea, ca hoții”.
„Au făcut-o în timpul pandemiei, când erau restricții de circulație. La 11.00 noaptea, au intrat în Parlament, au închis ușile și au schimbat legea”, spune Shota.
Descurajarea protestelor
Înainte, amenzile erau de 400 de lari (585 de lei), iar maximumul orelor petrecute în detenție era de 12. Acum, minimumul e de 48 de ore în arest, iar amenda maximă a ajuns la 4.500 de lari (6.586 de lei). De peste 10 ori mai mult.
Dacă punem aceste cifre în context, salariul minim pe economie în Georgia e de 1.200 de lari (1.756 de lei), deci o amendă e de patru ori salariul minim. „Rata de șomaj este peste 30% în rândul tinerilor georgieni. Așa că aceste schimbări ale codului nu fac decât să descurajeze activiștii, dar și cetățenii, pentru că nimeni nu-și dorește să-și dea salariul, oricum mic, pe amenzi”, explică Shota.
Pe 7 martie a fost ultimul protest de solidaritate cu Ucraina organizat de Shame Movement. Asta pentru că liderii fie au fost nevoiți să stea în închisoare, fie au primit amenzi mari, pe care n-au cum să le plătească.
Eu am fost amendată cu o sumă mare, iar singura mărturie a polițistului a fost că m-a auzit spunând celebra frază: «Navă rusească, du-te dracului».
Mariam Geguchadze, membră Shame Movement:
A adăugat că preferă să meargă la închisoare decât să plătească amenzile usturătoare. Shame Movement este o organizație care supraviețuiește din donații, iar membrii ei sunt tineri cu profesii liberale – jurnaliști, publicitari și oameni de marketing.
Politica neiritării Rusiei, o practică păguboasă
„În Georgia nu se vorbește prea mult despre ocupația rusă. Există o așa-numită politică a neiritării Rusiei, care a început în 2012, când a venit la putere Visul Georgian. Asta înseamnă să nu provoci Rusia să înceapă un alt război”, explică Nodar.
Activiștii consideră că este o temă falsă, care servește de fapt propagandei. Aceeași politică a fost invocată și în timpul actualei crize din Ucraina, când premierul Garibașvili nu a dorit ca Georgia să se alăture statelor care impun sancțiuni Rusiei, motivând că sunt ineficiente.
Societatea georgiană respinge însă poziția guvernului, după cum o arată sondajele: „87% din populație consideră că războiul din Ucraina e și războiul nostru, iar peste 93% consideră că Ucraina va câștiga”.
Nodar Rukhadze, jurnalist și fondator Shame Movement:
„Neutralitatea nu aduce beneficii”
Influența rusească în Georgia este consolidată și prin intermediul celor două regiuni separatiste, Abhazia și Osetia de Sud, care rămân pârghii de control în mâinile rușilor. Epurarea etnică, arestarea cetățenilor și militarilor georgieni și extinderea graduală a granițelor celor două regiuni sunt cele mai importante probleme pe care le ridică separatiștii.
Mariam dă exemplul unui bătrân de 80 de ani care s-a dus la culcare pe teritoriu georgian, iar dimineața s-a trezit în zona ocupată. „Au trasat granița fix prin curtea lui. A fost nevoit să-și trăiască ultimii opt ani de viață sub ocupație. În Georgia există acum o ocupație care se extinde”, spune tânăra.
Menținerea unor astfel de tensiuni în regiunile separatiste este o metodă veche a Rusiei, folosită și în Republica Moldova, și în Ucraina. De aceea activiștii cred că este o pistă falsă acceptarea neutralității, pe care o cere cu insistență Rusia. Discuția despre neutralitatea Ucrainei a atins și spațiul public georgian. Și acolo se pune problema declarării neutralității și renunțarea la dezideratul euro-atlantic.
„Vor să ne declarăm neutri, dar adevărul e că atunci când pleacă Vestul, apare instantaneu influența rusă. Ce modele avem? Moldova a declarat neutralitatea și are probleme în Transnistria. Ucraina a declarat neutralitatea în 2010 și a fost invadată de două ori, în 2014 și acum. Neutralitatea nu aduce beneficii”, explică Shota.
Războiul care a modelat noua generație
Tinerii care astăzi protestează pentru democrație și se pronunță ferm împotriva Rusiei se simt ca o generație a războiului.
Tinerii Georgiei au trăit, au crescut sub această amenințare, aceeași care astăzi se extinde în Est, dar și în toată Europa. Tinerii georgienii spun că au un sfat, căpătat din propria experiență. Că temerile și falsele neutralități nu duc nicăieri.
Ei spun că nu se mai tem și sunt pregătiți să-l ducă până la capăt, până când Georgia va fi o țară liberă de influența rusă.
„Prefer să fiu ucisă decât să devin sclava rușilor”
„Înainte să împlinesc 27 de ani, am trecut prin patru războaie și am participat la unul, cel din 2008. Am fost în forțele de rezervă, e adevărat, dar asta e istoria întregii mele generații. E o rană deschisă, o rană care nu s-a vindecat încă. Însă în relație cu Rusia, situația e ca-n proverbul latin: dacă vrei pace, trebuie să fii pregătit de război”, spune Shota.
Georgia e mai aproape de Ucraina decât orice altă țară. Noi am cunoscut sentimentul de abandon, teama, singurătatea. Noi știm ce înseamnă să lupți pentru drepturile tale.
Mariam Geguchadze, membră Shame Movement:
„Toți ne amintim anul 2008. Toată familia mea a fost în război. Mulți ani eu n-am putut să mă urc într-un avion, n-am putut nici măcar să-i aud sunetul, pentru că aveam sindrom de stres posttraumatic și mă temeam că sunt bombardată. Și când a izbucnit războiul din Ucraina mi s-au întors aceleași manifestări. Doar pentru că alții erau bombardați. Dar, conștient vorbind, nu-mi pasă. Prefer să fiu ucisă decât să devin sclava rușilor”, spune Mariam.