ComenteazăColoana de mașini șerpuiește spre un drum îngust de la marginea orașului Kiev, printre fabrici și uzine aflate în paragină, vestigii ale epocii când Ucraina era una dintre republicile fanion ale Uniunii Sovietice. Mergem spre aeroportul orașului, dar nu ca să plecăm. Îi căutăm pe cei care au spus că nu pleacă, orice s-ar întâmpla.
Cu fiecare groapă, Dacia lui Serghei, unul dintre coordonatorii voluntarilor Armatei Teritoriale a Ucrainei, se smucește din toate încheieturile. Automobilul icnește de parcă aici și acum și-ar da duhul, pe drumul înnămolit și care arată ca după un adevărat bombardament. La Kiev n-a fost război, dar proasta guvernare, rostogolită decenii după decenii, are efectul unui conflict.
Arme acoperite cu pături
Am mers toată dimineața și s-a făcut 10. Coloana de mașini parchează. Din ele coboară cam 30 de bărbați și femei de toate vârstele, îmbrăcați în uniforme militare sau în haine civile de munte.
Portbagajele mașinilor se deschid și din ele oamenii încep să descarce brațe de arme. Mitraliere Kalashnikov, încărcătoare ticsite cu gloanțe, chiar și o lunetă, toate își fac apariția de sub husele sau păturile sub care au stat învelite până acum.
În câteva clipe, sunetul inconfundabil de metal rece al încărcătoarelor montate pe puștile de asalt trimite un ecou printre copacii înghețați, ca o reamintire constantă că aici, în Ucraina, armele sunt momentan la ele acasă oriunde te-ai afla.
„Terytorialna Oborona”
Ei sunt „Terytorialna Oborona” (TRO). Alcătuiesc Apărarea Civilă a Ucrainei. Un grup de voluntari care weekend de weekend se antrenează în pădurea de la marginea Kievului ca să-și apere orașul de un eventual atac al armatei ruse. Iar în aceste zile, din ce în ce mai mulți oameni se înscriu la cursurile organizate pentru civili de această organizație care a luat naștere imediat după declanșarea conflictului din 2014 din estul țării.
„Te rog nu filma acum!, îmi spune Serghei, ferm. „Aici se pot vedea numerele de la mașini și locația exactă. Nu e bine”, explică bărbatul. „Cadeții” se așează în coloană și așteaptă instrucțiunile coordonatorilor, vreo 4 la număr.
Unii dintre cei veniți astăzi aici și-au adus armele de acasă, însă cei mai mulți se antrenează cu puști de plastic, cumpărate din talcioc, unde un astfel de suvenir nu costă mai mult de 5-10 euro.
”Vă uitați la comandant când o faceți, da?”
În câteva minute, după o scurtă introducere despre ce urmează să facă astăzi, pornim cu toții, voluntari și jurnaliști, prin pădure. Se înaintează prin coloană. Pe drumul ce duce spre locul de antrenament, se ițesc fețe de oameni, la ferestre. Sine sunt și ce vor acești oameni cu puștile în spinare care își croiesc drum pe lângă gardul casei lor?
„Vrem să ne apărăm familia, casa, cartierul, orașul și țara”, îmi spune Sasha, un bărbat rotofei, IT-ist de meserie, care astăzi a venit la antrenament cu o pușcă de asalt reală.
În luminișul de pădure unde urmează să pregătească, se vede că nu este un expert. Zâmbește la propriile stângăcii. „Mută-te!”, îi ordonă unul dintre coordonatori. „Vă uitați la comandant când o faceți, da? Eu dau comanda!”, le spune instructorul, în timp ce Sasha și ceilalți voluntari ascultă cu atenție fiecare explicație.
Câți vor să lupte?
Civilii învață lucruri de bază. Mânuirea armei, cum să te deplasezi în teren în stil militar și cum să comunici prin semne simple atunci când e nevoie. Ei sunt convinși că, fie și în epoca războiului tehnologic, când rachetele și dronele sunt omniprezente, o astfel de pregătire ar putea face diferența dintre viață și moarte. Este reacția unei părți a civililor ucrainieni, care în aceste zile se simt din ce în ce mai amenințați de o invazie a Rusiei.
Sondajele de opinie, realizate de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev (KIIS) și citate chiar de o cercetare din Rusia, evaluează la 30% numărul ucrainenilor care au declarat că s-ar lupta cu arma în mână, în total 50% ar face rezistență civilă.
Cifrele sunt, desigur, în evoluție, însă se remarcă o creștere a implicării față de anteriorul conflict cu Rusia, din 2015, derulat în estul Ucrainei.
Nu aveau nici hărți
Derularea recentelor eveniemente din estul țării, au trimis unde de șoc în rândul populației ucrainiene. Dar sunt oare aceștia gata să-și apere țara cu orice preț? „Cel puțin așa zic acum”, îmi spune, cu sinceritate, Ala, o femeie de 48 de ani, IT-istă de meserie, cu doi copii acasă. „Dar cei mai mulți oameni nu prea știu cum arată războiul. Nici nu-și pot imagina cât de îngrozitor ar putea să fie”, adaugă femeia.
Ala a fost voluntar pentru armata ucraineană în trecut, dar niciodată nu s-a antrenat cu arme. „Făceam hărți militare pentru unitățile de artilerie. În 2014, când a început războiul, ne-am dat seama că nu avem nimic. Hărțile și manualele tehnice din bibliotecile militare dispăruseră de parcă le-a înghițit pământul, iar ofițerii noștri nu aveau după ce să învețe. A fost un dezastru”, susține femeia, care e din ce în ce mai îngrijorată că situația se va deteriora în următoarele zile până în punctul în care războiul va cuprinde întreaga țară.
TRO, o emulație a Maidanului
La finalul lui 2013, când au început protestele în Ucraina împotriva regimului pro-rus al președintelui Ianukovici, tinerii care protestau în Piața Maidan s-a organizat surprinzător de eficient împotriva represaliilor forțelor de ordine pe baza experienței acumulate în războaiele sovietice de cei mai în vârstă dintre cei care demonstrau în acele zile în piață.
Schimbarea de regim din 2014 a declanșat un conflict armat în estul pro-rus al țării, după o anexare ilegală a Peninsulei Crimea.
Cu o armată slăbită din interior de ofițeri care au capitulat în fața agresiunii Rusiei fără să tragă nici măcar un foc și căpușată de corupție general răspândită în rândul tuturor forțelor armate, mai multe grupuri de voluntari emulați de euforia Maidanului s-au organizat în diferite grupări paramilitare.
Pentru că armata și poliția erau la pământ, în noul vid instituțional creat, aceste miliții au devenit destul de repede foarte vizibile. La finalul lui 2014, erau atât de bine organizați încât au pus mâna chiar și pe reședința fostului președinte Viktor Ianukovici, fără ca nimeni din structurile de ordine ale statului să intervină.
TRO sunt finanțați de stat și nu sunt afiliați radicalilor de dreapta din Ucraina, Pravei Sektor (Sectorul de Dreapta), mișcare politică de extremă dreaptă, dar care n-a avut niciodată succes la alegerile din Ucraina.
Treptat armata ucraineană s-a reformat, așa că aceste miliții au fost puse în situația de a se înrola oficial, de a continua strict ca voluntari în înțelesul clasic al cuvântului (sprijin cu medicamente, mâncare etc) sau să iasă complet din schemă. Așa s-a născut „Terytorialna Oborona”. Sau TRO, care astăzi este generic asimilată ca o forță de rezerviști voluntari ai armatei ucrainene.
Voluntari care nu se afiliază milițiilor de dreapta
TRO se bazează pe zeci de mii de voluntari în toată țara, majoritatea oameni cu vârste între 30 și 40 de ani cu viziuni patriotice și dorință de a-și apăra țara în fața a ceea ce ei numesc „agresiunea Rusiei”.
„Pregătirea fiecărui ucrainean de a rezista este un factor important în descurajarea agresiunii ruse. O națiune înarmată, antrenată și gata de luptă va respinge dorința inamicului de a ataca în continuare”, stă scris cu litere îngroșate chiar pe pagina de internet a organizației.
Ei se separă de milițiile intitulate Sectorul de Dreapta sau Batalionul Azov.
Acestea sunt acuzate de viziuni extremiste de dreapta, iar criticii susțin că membrii acestor miliții au comis în trecut o serie de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului.
Recent, imaginea unei bătrâne din Mariupol care se antrena cu o grupare de apărare civilă, a făcut înconjurul internetului, imaginea devenind virală în doar câteva ore. Însă voci critice din mass-media au acuzat postul de televiziune care a realizat reportajul că a uitat să menționeze un aspect extrem de important: Batalionul Azov, cei cu care se antrena bunicuța din Mariupol, este acuzată că ar fi o grupare cu viziuni extremiste și neonaziste.
Un copil de 13 ani
„La noi nu e cazul de așa ceva”, insistă să-mi spună Stanislav, coordonatorul detașamentului TRO din Kiev și directorul unui centru medical privat în timpul liber. „Am antrenat și membrii ai Sectorului de Dreapta și pot să spun cu mâna pe inimă că nu sunt extremiști, cei pe care i-am cunoscut eu. Sunt patrioți, asta da”, adaugă acesta.
Printre participanții la antrenamentele de sâmbătă s-a numărat și un copil de numai 13 ani. Acesta era însoțit de părinți și nu a folosit o armă adevărată, însă prezența minorilor la astfel de evenimente cu caracter violent stîrnește întrebările presei prezente la pregătire.
De obicei, nu acceptăm minori. Dar a venit cu părinții azi aici și nu se antrenează cu o pușcă adevărată.
Stanislav, coordonatorul detașamentului TRO din Kiev:
Stanislav recunoaște însă că TRO organizează an de an tabere de antrenament copiii ucraineni în care aceștia deprind diferite aptitudini, însă le numește „tabere de cercetași patriotice”.
Ministerul Apărării ucrainean nu a răspuns
Numărul voluntarilor rezerviști parte din TRO variază de la o lună la alta, însă estimările celor care urmăresc fenomenul merg undeva la 10 milioane de rezerviști voluntari. Asta la o populație de 40 de milioane.
Ministerul Apărării ucrainean nu a răspuns la o cerere „Libertatea” cu privire la numărul exact al acestor voluntari. „Noi aici avem 33 azi. Dar grupa pe care o conduc eu are 60 de oameni”, susține Stanislav. „Avem surprinzător de mulți IT-iști care vin să se antreneze, dar și oameni cu mai puțină pregătire profesională însă la fel de dornici să-și apere țara. Noi înțelegem că poate avea loc o invazie militară a Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei, așa că ne pregătim pentru asta”, adaugă comandatul TRO.
Spre tastatură
Stanislav le arată voluntarilor cum să se deplaseze târâș cu ajutorul coatelor și genunchilor. Bărbatul zvelt face ca mișcarea să fie una ușoară, dar cu o raniță în spate și cu arma în mână, în timp ce în jurul tău se trage, lucrurile pot deveni un pic mai complicate pentru cineva cu experiență militară acumulată în câteva ore de antrenament într-o zi de weekend.
Pe măsură ce frigul după-amiezii se lasă peste capitala Ucrainei, pe fața voluntarilor se citește oboseala. Îngrijorarea e la fel de puternică. „Plecăm de aici și nu știm dacă de mâine trebuie să pune în practică ce am învățat sau nu”, mărturisește Ala. Se grăbește, a rămas un pic în urmă Toată lumea își face bagajele, se aliniază în coloană de marș și la semnalul pumnului ridicat al comandantului pornesc înapoi spre marginea orașului, spre tastaturi.
***
Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front. Puteți citi corespondențele de la Kiev și de la Moscova aici.
Corespondențele din Ucraina:
- Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
- Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin
- Corespondentul Libertatea, din Mariupol, la 15 km de zona ocupată de armata rusă: Ucrainenii fac cozi la bancomate, se pregătesc să plece
Corespondențele din Rusia:
- Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
- Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
- Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
- Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
- Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
- Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
- Interviu cu un „agent străin” în Rusia
Corespondență din Cracovia:
Corespondență din Slovacia:
***
Jurnaliști cu mare experiență, trimișii speciali ai Libertatea la Moscova, în Kiev, în estul Ucrainei, în Polonia și Slovacia, încearcă în corespondențele lor să aducă publicului românesc dimensiunea mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în această perioadă de mari tulburări și temeri. Pentru că războiul a revenit după zeci de ani în Europa, pe fondul populismului și redeșteptării naționalismului, definit ca suspiciune, înfruntare și chiar ură față de celălalt.