CORESPONDENȚĂ DIN PALESTINA. Viața și moartea în două orașe devastate de conflictele militare. Rezistența „martirilor”, acte de terorism pentru israelieni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Palestinienii le consideră centre ale rezistenţei armate. Pentru israelieni sunt centre ale terorismului. Jenin şi Nablus sunt cele mai fierbinţi puncte ale conflictului israeliano-palestinian. În ultima lună, cel puţin 13 oameni, între care un militar israelian, au murit în urma confruntărilor armate, după ce tensiunile au escaladat în regiune. Reporterul Libertatea a mers în cele două oraşe pentru a vedea consecinţele recente ale unui conflict militar vechi de 75 de ani.
Cuprins:
- Măgarul din Jenin, ultimul punct de control al tensiunii
- Cum arată „rezistenţa”
- Cel mai dur atac din ultimii 20 de ani
- Cicatricile din ghetoul refugiaţilor
- „Tăia o vacă atunci când soldaţii au intrat”
- Parlamentar din Cisiordania: „Nu putem trăi fără libertate”
- „Adăpostul Leilor” din Nablus
- Cum păstrează palestinienii memoria celor dispăruţi în conflict
- Cum arată în practică „soluţia celor două state”
- Atacurile, ca răspuns al palestinienilor
- Rezistență sau terorism în „Adăpostul Leilor”?
Jenin, nordul Cisiordaniei. Câţiva bărbaţi se adună în faţa unor morminte săpate recent pe un teren de la marginea taberei de refugiaţi din localitate. „Am îngropat opt aici, dar am cumpărat tot terenul, va fi un mare cimitir”, prevesteşte unul dintre ei. Cei opt palestinieni sunt victimele ultimului atac al militarilor israelieni în acest oraş, la începutul lunii iulie.
E un moment de reculegere în cinstea „martirilor”, cum îi numesc bărbaţii pe camarazii pierduţi. Se recită versuri din Coran, se duce mâna la inimă şi se stropesc mormintele cu apă. În lumina slabă a felinarelor publice, locurile de veci arată ca mici grădini colorate în galben, roz şi verde. La căpătâi, sprijinite de piatra funerară, tablouri cu cei pierduţi. Unul e pozat în zăpadă, alţii purtând la piept arme de asalt, alţii doar zâmbind.
Deodată, liderul grupului, Jamal Ahmed, ridică mâna să adune atenţia tuturor: „Acum, să ascultăm cea mai nouă piesă în memoria martirilor noştri!”. Şoferul unei maşini prăfuite şi vechi trage frâna de mână şi dă volumul la maximum. Palestinienii plâng pe ritmul dansant. Pe bancheta din spate a maşinii muzicale funebre, aceeaşi lumină slabă lasă să se vadă aruncate dezordonat mai multe arme, în special puşti. Maşina nu poate fi fotografiată. Nu e voie. Un „Allahu akbar” sentimental încheie ceremonia improvizată. Maşina pleacă.
Măgarul din Jenin, ultimul punct de control al tensiunii
Nici armele, nici mândria pioasă a oamenilor nu sunt excepţii în acest loc. La intrarea în tabăra de refugiaţi, un măgar din tablă imens, la picioarele căruia tronează cuvintele „Jenin” şi „Libertate”, marchează locul de unde tensiunea explodează cardiac. Străinii sunt întâmpinaţi de localnici cu frunţile încruntate şi degetele încordate pe puşti de asalt.
Oamenii te sfătuiesc să nu fotografiezi și chiar să nu mergi singur pe aici. Explicaţia lor: israelienii vin „camuflați în turişti”, marchează mental punctele vulnerabile, iar a doua zi se întorc militari.
Cum arată „rezistenţa”
În tabăra de refugiaţi trăiesc aproape 24.000 de palestinieni, în mai puțin de jumătate de kilometru pătrat. Tabăra a fost înființată în 1953, după ce a fost creat statul Israel în '48.
Locul este un centru a ceea ce palestinienii consideră rezistență armată, iar israelienii numesc terorism, explică The Guardian. Jurnaliştii britanici susţin că în Jenin e centrul a sute de militanți înarmați de la grupări precum Fatah, Hamas şi Jihadul Islamic – ultimele două, considerate organizaţii teroriste de Israel, SUA şi UE. Autoritatea Palestiniană are o prezență redusă aici.
În 2021, Jamil Al-Amouri, un militant al Mișcării Jihadul Islamic, a fondat gruparea „Brigăzile Jeninului”. Membrii mişcării au atacat de mai multe ori punctele de control militare israeliene și sunt cei care se angajează în ciocniri armate în timpul raidurilor israeliene. Acum, când israelienii intră în Jenin, nu sunt întâmpinați doar cu pietre, ci și cu gloanțe, arată Al Jazeera. Brigăzile susțin că ele sunt „rezistența”.
Cel mai dur atac din ultimii 20 de ani
La începutul lunii iulie, Jenin a fost ţinta celui mai brutal atac al armatei israeliene din ultimii 20 de ani. 12 palestinieni au murit în urma atacului şi peste 50 au fost răniţi. Un soldat israelian şi-a pierdut viaţa. Presa internaţională a scris că au fost lansate cel puţin 10 atacuri cu drone asupra clădirilor, iar o brigadă între 1.000 şi 2.000 de soldaţi, susţinută de buldozere blindate şi lunetişti, a intrat în oraş şi în tabăra de refugiaţi. Palestinienii i-au întâmpinat cu focuri de armă. Confruntarea a durat două zile.
Forțele de Apărare Israeliene (IDF) și serviciul național de informații, Shin Bet, au declarat că au atacat un centru de comandă din tabăra de refugiați din Jenin, care era folosit de un grup militant local. A fost vizată „infrastructura teroristă”, în operaţiunea militară numită „Casă şi grădină”, arată o analiză a Institutului Naţional de Studii de Securitate din Israel.
Palestinienii susţin că atacul a vizat oameni simpli, civili şi copii. Jurnaliştii au arătat dezastrul cauzat de această confruntare:
- Distrugerile din tabără în urma celui mai mare asalt al armatei israeliene din ultimii 20 de ani sunt masive – BBC.
- Raidul, cea mai mare operațiune militară a Israelului din ultimii ani în Cisiordania, a folosit sute de soldați, precum și atacuri cu drone și buldozere ale armatei care au distrus străzile – France24.
- Ecranele noastre sunt din nou pline de imagini cu femei, copii și bătrâni plângând, mărșăluind pe stradă cu mâinile ridicate sau fluturând veșminte albe din vehicule care se deplasează încet – New York Times.
- Această alunecare spre unele dintre cele mai grave violențe de la Intifada palestiniană din 2000-2005 vine pe fondul unei absențe prelungite a negocierilor de pace care să aibă în vedere crearea unui stat palestinian, a unei conduceri politice palestiniene din ce în ce mai slabe și a unei extinderi constante a așezărilor evreiești pe teritoriul ocupat, sub conducerea celui mai dur guvern naționalist israelian din toate timpurile - Reuters.
Cicatricile din ghetoul refugiaţilor
La o lună de la atacuri, Jenin îşi respectă reputaţia de centru de sfidare militantă în Cisiordania. Discursul celor de aici a căpătat o nuanţă în plus. Tradiţionalul „vrem pace” e precedat acum de „e dreptul nostru să rezistăm, să ne apărăm”.
În tabăra de refugiaţi care a fost locul confruntării armate, amprentele militarilor s-au adăugat peisajului oricum dezolant. Tabăra e un ghetou în expansiune. În pereţii clădirilor, gloanţele au săpat constelaţii neregulate. Unele case sunt complet arse. Altele păstrează în pereţi găuri cu diametrul de peste un metru, prin care soldaţii israelieni au înaintat pentru a nu fi expuşi în spaţiu deschis. Steagurile palestiniene flutură în franjuri. Gunoaiele de pe străzi sunt, din loc în loc, umbrite de maşini care au servit drept scut în mijlocul atacurilor.
Munţi de moloz blochează unele ieşiri din tabără. Copii aleargă printre resturi menajere, ape uzate ce se unesc în râuri pe mijlocului drumului şi bucăţi de metale sudate în formă de stabilopozi antitanc. Pericolul nu e să cadă tencuiala, ci să se prăbuşească întreaga locuinţă. Ruinele sunt legate între ele cu şiraguri de beculeţe. Pe bucăţile întregi de pereţi sunt desenate graffiti şi citate motivaţionale.
Apa e o problemă curentă. În mirosul nesuferit, femeile pun rufe la uscat. Altele sporovăie impasibile, aşezate pe scaune turnate din plastic. Dealuri de moloz sunt şi în cimitir, unde porţile au ajuns simple formalităţi. Oamenii intră prin găurile masive din gard să-şi arate respectul faţă de cei care nu mai sunt.
„Tăia o vacă atunci când soldaţii au intrat”
În cimitir e mama lui Farouk Salameh, unul dintre comandanţii Mişcării Jihadul Islamic, ucis în noiembrie 2022 de soldaţii israelieni, în cadrul unor acţiuni militare în Ierusalimul de Est şi Cisiordania. Bărbatul de 28 de ani era căutat pentru implicarea sa în uciderea unui ofițer antiterorism israelian la începutul anului.
„Băiatul meu se pregătea pentru nuntă, era într-o măcelărie şi tăia o vacă atunci când soldaţii au intrat peste noi. A reuşit să fugă, dar l-au găsit şi l-au omorât”, spune femeia. Apoi mulţumeşte celor care îi ascultă durerea, aceeaşi durere prin care justifică „rezistenţa” palestiniană. „E dreptul nostru să ne apărăm.”
„Asasinarea marelui luptător Farouk Salameh este o operațiune criminală lașă și nu vom sta cu mâinile în sân, iar batalionul victorios nu va rămâne tăcut prea mult timp”, a transmis filiala din Jenin a Mişcării Jihadul Islamic după aflarea veştii.
Parlamentar din Cisiordania: „Nu putem trăi fără libertate”
Ne întoarcem la Jamal Ahmed, liderul grupului de la ceremonia improvizată în celălalt cimitir, aflat la câteva zeci de metri de cel în care mama lui Farouk Salameh îşi plânge fiul. Bărbatul e membru al Parlamentului Palestinei, membru al Consiliului Revoluţionar al partidului Fatah şi spune că a petrecut 11 ani în închisorile israeliene. Fratele său geamăn este „martir, ucis de ocupanţi”.
Dar de ce? Trăim aici, ocupați de soldații israelieni tot timpul. Și casele noastre, și orașele noastre, și satele noastre de sub soare. Ocupația ucide oamenii! Când ei vin de fiecare dată şi dimineața, și seara, oricând, în propria noastră casă, trebuie să rezistăm.
Dar negocierile? Se mai poate negocia? „Nu există aşa ceva! Ei vin peste noi, în locuinţe, şi spun: «Acum, aceasta este casa mea!» Şi vor ca noi să nu facem nimic. Vrem să fim liberi, cum vrea orice popor de pe lumea asta”, decretează Jamal Ahmed.
„Adăpostul Leilor” din Nablus
La 45 de kilometri distanţă, în sudul oraşului Jenin, se află localitatea Nablus, unde trăiesc aproape 130.000 de palestinieni. Povestea tensiunilor dintre militarii israelieni şi localnici continuă şi aici.
„Era ora 2.00 noaptea când am auzit mai întâi o explozie mare, apoi zgomot puternic de gloanţe. Se auzea de parcă era atacată o armată întreagă, nu o familie de palestinieni care-şi petrece timpul acasă. Nimeni nu ne-a anunţat să evacuăm casele”, povesteşte Fatima al-Azizi.
Momentul despre care vorbeşte femeia s-a întâmplat în urmă cu mai bine de un an, pe 24 iulie 2022, când o confruntare armată de peste trei ore între militarii israelieni şi membrii unei grupări de rezistenţă palestiniană a zdruncinat cartierul al-Yasmina, din oraşul Nablus, în Cisiordania. Fiul său a fost una dintre victime.
„2 terorişti omorâţi într-o confruntare cu forţele israeliene în Nablus”, titra, a doua zi, ziarul pro-guvernamental Israel Hayom. „Nu suntem terorişti, aşa cum încearcă să ne portretizeze”, ripostează femeia. Dar gruparea „Adăpostul Leilor”, din care făcea parte tânărul, ca membru fondator, este considerată teroristă de către israelieni. „Rețeaua mică, dar influentă, a atras tineri palestinieni dezamăgiți de liderii lor și furioși din cauza violențelor israeliene”, scrie și New York Times.
Mohammed al-Azizi, fiul Fatimei, avea 25 de ani când a fost ucis de militarii israelieni. Glonţul a intrat în piept. Camaradul său, Abdul al-Rahman Sobh, în vârstă de 28 de ani, a fost împuşcat în cap. Potrivit Semilunii Roșii palestiniene, cel puțin alte 12 persoane au fost rănite, dintre care una în stare gravă.
Cum păstrează palestinienii memoria celor dispăruţi în conflict
„Sunt sigură că ar fi fost mult mai multe victime dacă reacţia noastră n-ar fi fost atât de puternică. Am rezistat aproape patru ore atacului, în ciuda intensităţii lui. N-am făcut decât să ne apărăm dreptul de a trăi. Dacă oricine ar veni cu o armă la dumneavoastră acasă, ce aţi face? I-aţi invita să vă omoare sau v-aţi apăra?”, spune femeia îndurerată.
„Rezistenţă”, „ocupanţi”, „apărare”, „drepturi” sunt cuvintele pe care cei de aici le folosesc cel mai des.
La un an de la dispariţia lui Mohammed, locuinţa femeii a devenit un adevărat mausoleu în cinstea tânărului şi a altor colegi, ucişi în confruntări similare. Pe unul dintre pereţii scorojiţi tronează zeci de fotografii ale „rezistenţilor”, alături de arme devenite acum de panoplie şi de proiectile de asalt.
Imaginea din antreul locuinţei femeii este însă multiplicată peste tot în cartierul al-Yasmina şi în centrul vechi al Nablusului. Pereţii din piatră ai locuinţelor sunt aproape tapetaţi cu postere reprezentând tineri cu arme automate la piept. Din loc în loc, mici memoriale în cinstea aceloraşi tineri, ucişi în urma confruntărilor cu armata israeliană. „Martiri” e titulatura general acceptată a acestora.
„Martiri” la vârste la care alții abia își încep adolescența, dau examenul de Bac sau trăiesc primele dezamăgiri în dragoste.
Nu e totul înnegrit de această reprezentare grafică a doliului palestinian. Mândria e un alt element central al locului. De funiile care leagă micile terase ale clădirilor joase din acest cartier sunt legate, metodic, steaguri palestiniene şi alte simboluri ale rezistenţei.
E o imagine-clişeu pentru centrul vechi al oraşului Nablus, aflat pe teritoriile controlate de Autoritatea Palestiniană, în nordul Cisiordaniei, în aşa-numita Zonă A.
Cum arată în practică „soluţia celor două state”
Începând din 1995, în urma unui al doilea „Acord de la Oslo” israeliano-palestinian, care presupune „soluţia celor două state”, teritoriul Cisiordaniei a fost împărţit în trei tipuri de regiuni. Zona A se află sub controlul administrativ şi poliţienesc palestinian, în Zona B controlul administrativ este exercitat de Autoritatea Palestiniană, însă controlul de securitate e realizat de autorităţile israeliene, iar Zona C, care acoperă 60% din Cisiordania, este administrată de Israel.
Această formalitate teoretică o determină pe Fatima al-Azizi să-i numească pe militarii israelieni invadatori, atacatori, ocupanţi. „Ei au spus ca au avut o misiune defensivă. Dar cea mai apropiată colonie, oricum ilegală, se află la 8 kilometri distanţă. Or, noi ne aflăm în locuinţele noastre”, spune femeia.
În noiembrie 2022, Benjamin Netanyahu, însărcinat în acest moment să formeze un nou guvern israelian după ce coaliția sa a câștigat alegerile, s-a angajat să legalizeze zeci de colonii din Cisiordania, în termen de 60 de zile de la depunerea jurământului de către guvern.
Numărul de planuri de colonii și de oferte făcute israelienilor în 2022 a fost cu 30% mai mare decât în anul precedent.
UE a cerut în repetate rânduri Israelului să nu dea curs unor astfel de planuri și să oprească orice activitate de colonizare. Poziția fermă a UE rămâne aceea că așezările sunt ilegale în conformitate cu dreptul internațional.
Atacurile, ca răspuns al palestinienilor
Palestinienii susţin că noii colonişti sunt mult mai violenţi şi pregătesc atacuri programate asupra vecinilor pe care îi duşmănesc. Atacuri cărora unii dintre palestineni le răspund cu alte violenţe, ca într-o spirală a agresiunii. De exemplu, atacul militarilor israelieni în Jenin a fost piatra de domino care a împins alte atacuri: în ziua următoare atacurilor din Jenin, opt persoane au fost rănite într-o staţie de autobuz din Tel Aviv, după ce un palestinian a intrat cu maşina în ei. Palestinianul a fost apoi împușcat mortal.
Șeful poliției israeliene a declarat că forțele de securitate „se așteaptă la o creștere a motivațiilor” pentru atacuri în contextul operațiunii din Cisiordania, în timp ce purtătorul de cuvânt al Hamas a salutat atacul ca fiind „primul răspuns la crimele Israelului împotriva poporului nostru din Jenin”, arată publicaţia israeliană Haaretz.
Mai mult, la începutul lunii august, un polițist israelian de patrulare a fost împușcat și ucis la Tel Aviv de un atacator palestinian care a fost, de asemenea, împușcat și ucis, au anunțat autoritățile israeliene, potrivit CNN.
Deşi dorinţa de răzbunare nu face decât să sporească numărul victimelor, fiecare dintre tabere se simte obligată să răspundă. De pildă, în martie 2022, în urma unei serii de atacuri comise de palestinieni care au ucis 19 persoane în Israel, armata israeliană a lansat operaţiunea „Break the Wave”, prin care a anunţat că vrea să oprească rezistenţa armată din Cisiordania.
Rezistență sau terorism în „Adăpostul Leilor”?
Noua grupare palestiniană armată „Adăpostul Leilor” (Lions’ Den) a căpătat notorietate începând cu 2022, după atacuri asupra punctelor de control, a soldaţilor şi a coloniilor israeliene, ca răspuns la alte atacuri ale israelienilor. Gruparea a luat naştere în urma escaladării tensiunilor dintre palestinieni şi armata israeliană, pe un fond întreținut de guvernul de extremă dreapta al lui Beniamin Netanyahu în care unii miniștri declară că „poporul palestinian nu există”.
Odată cu astfel de declarații oficiale, lipsa condițiilor de negociere și o poziție puternică a premierului Netanyahu vizavi de posibilitatea recunoașterii Palestinei, doar cu condiția ca acest stat să nu aibă armată și securitate, gruparea „Adăpostul Leilor” se bucură de un sprijin tot mai mare în rândul palestinienilor. Oamenii și-au pierdut încrederea în politicieni și cred mai degrabă în rezistența armată, scrie Al Jazeera.
„Leii” din Nablus sunt, în principal, tineri de 20-30 de ani, care au legături individuale cu principalele patru partide politice tradiţionale palestiniene: Fatah, Hamas, Jihadul Islamic și Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, arată Al Jazeera. Aceştia susţin însă că sunt deasupra activităţii politice şi se concentrează pe subminarea ocupaţiei israeliene.
La prima lor apariție publică, pe 2 septembrie 2022, gruparea și-a anunțat programul de rezistență: va continua atacurile asupra forțelor israeliene și coloniștilor. Iar mamele își vor număra în continuare fiii martiri.
Mada21 26.08.2023, 16:03
Doamne ferește.:-(
DMV75 26.08.2023, 16:48
Pentru cei suficient de inteligenti sa inteleaga...Cam asta va fi situatia Romaniei si a vecinilor Ucrainei daca aceasta tara va va invinge. O Ucraina puternica, revansarda, bine inarmata va creea numai probleme vecinilor. Si mai ales minoritatilor care vor fi ucrainizate fortat.
Andreeafunduc 26.08.2023, 17:01
?
Frumosul1 26.08.2023, 17:01
Se bat de 75 de ani multă minte ne mai trebuie nouă oamenilor să înțelegem că ura și războiul nu aduce nimic bun.ar trebui un tratat de pace între cele două părți
gojgaru 26.08.2023, 17:24
Pe bune , ați început să faceți propaganda pe fata terorismului palestinian ?