Olga s-a născut în Sankt Petersburg. A venit la o demonstrație în Cracovia, contra războiului, alături de alți prieteni ruși și belaruși. Îi recunoști după steaguri. Bielorușii au varianta veche a steagului, cea alb cu roșu, nu clasicul verde-alb-roșu al statului lui Lukașenko.
Ne roagă să îi protejăm identitatea, avertizându-ne că, dacă ajunge în Rusia, ar putea fi închisă pentru mesajul ei.
Olga spune că aici, în Polonia, unde a ajuns să lucreze, rușii, bielorușii și ucrainenii spun că se au ca frații. Sau cel puțin așa era înainte de război. Conform unui recensământ mai vechi, erau 13.000 de ruși în Polonia.
Acum, minoritatea rusă din primește în casele ei refugiații ucraineni. „La mine au venit două familii”, spune tânăra.
– Ce mesaj ai la protestul de astăzi?
– Ei bine, îmi puteți vedea aici mesajul – I am Russian. I am against the war – , deci voiam să spun doar că sunt rusoaică și că sunt împotriva războiului. E ceva atât de simplu, dar aproape imposibil astăzi, ca percepție. Dar vreau ca oamenii să știe că există ruși sunt împotriva războiului. Nu toți, din păcate, poate nu toată lumea înțelege sensul acestui cuvânt.
Vreau să mai spun că susținem oamenii, nu vrem ca oamenii să sufere, să moară, să rămână pe străzi, să fie bombardați. Așa că suntem aici pentru a ne opune războiului, fiindcă știm că oamenii din Rusia nu pot spune același lucru, ar fi închiși. Cred că e, într-un fel, e misiunea noastră, a rușilor de peste hotare, să spunem asta, să spunem ce nu pot spune rușii din țară.
– Cum intrați în contact cu ucrainenii?
– Simplu, la gară. Ajutăm refugiații care ajung la gară să meargă în altă țară. Sau îi sprijinim cum putem pe cei care vor să stea în tranzit sau să rămână în Polonia. Acum, găzduim mama unei prietene. Săptămâna trecută, am avut o doamnă din Ucraina. E o comunitate de ruși care îi ajută atât cât poate.
– Poți să ne descrii steagul în care ești înfășurată?
– Da, vreau să spun că dacă pui dunga roșie pe el, iese clasicul steag rusesc. Însă fără, arătăm că suntem pentru pace. Nu vrem roșu, nu vrem sânge.
– Cred că ai rude în Rusia, îți spun ce se întâmplă?
– Mulți dintre ei consideră că în Ucraina se petrece o operațiune militară specială și nu pricep cât de rău e, pentru că lipsește informația și mulți dintre ei nici nu vor să caute informații. Viața obișnuită în Rusia e, în mare, deocamdată aceeași, doar că prețurile au crescut. Oamenii care se opun războiului au trei căi. Pot emigra, așa cum Putin a spus că țara se autopurifică. A doua cale este să protesteze, dar pot fi amendați sau închiși, iar a treia cale este să tacă și să le fie rușine.
– Ai vreun mesaj pentru rușii din Rusia?
– Sigur că am. Nu sunt singuri. Sunt mulți dintre noi care vor ca războiul să se oprească. Și spunem asta și pentru voi.
„Bărbatul cu armele a greșit”
Olga reintră în grupul de prieteni. În jur, oamenii reîncep să scandeze. Mulți, foarte mulți dintre participanți sunt femei. Și asta nu doar pentru că bărbații ucrainencelor prezente aici, în Cracovia, luptă pe front. Ci și pentru că vremurile s-au schimbat și femeile vorbesc, iau poziție.
Într-un articol publicat în The New York Times, Hillary Clinton o evocă pe Madeleine Albright, marele diplomat care a decedat în aceste zile de mare frământare.
Albright, fata din Praga care a ajuns prima femeie secretar de stat din istoria Statelor Unite, a apucat totuși să ne lase un mesaj.
„Într-un editorial prevestitor din The Times, publicat pe 23 februarie, ea a avertizat că o invazie a Ucrainei ar fi «o eroare istorică», care ar lăsa Rusia «izolată diplomatic, paralizată din punct de vedere economic și vulnerabilă strategic în fața unei alianțe occidentale mai puternice și mai unite». Așa cum s-a întâmplat atât de des, bărbatul cu armele a greșit, iar Madeleine a avut dreptate”.
Peste drum de noi, Olga își caută dreptatea, pentru ea și pentru cei de acasă, care nu au dreptul la propria opinie.