Comentează- Jurnalist cu intensă experiență în zonele de conflict, Mircea Barbu transmite, de astăzi, pentru publicul Libertatea, din Ucraina. Articolele se adaugă corespondențelor din cealaltă tabără, de la Moscova, de unde relatează reporterul Vadim Vasiliu.
Peronul gării din Kiev răsună de la multitudinea de voci și tonuri pe care, puțin trecut de ora 10 dimineața, o mână de oameni zgribuliți cântă imnul național al Ucrainei. Cu mâna la piept, înfofoliți bine, căci în capitala Ucrainei bate frontul meteo rece dinspre est, circa 30 de angajați ai Căilor Ferate ucrainene, în frunte cu directorul Volodimir Koval, au decis să dea curs invitației prezidențiale de a transforma cea mai tensionată zi din istoria recentă a Ucrainei într-un prilej de sărbătoare națională.
„Glorie Ucrainei” cu entuziasm potolit
„Ziua Unității”, așa i-au spus datei de 16 februarie 2021. E ziua când lumea a stat cu ochii ațintiți asupra Ucrainei, o țară la ale cărei granițe de nord și est au campat, în decurs de numai câteva săptămâni, peste 100.000 de soldați ruși, cu toată artileria grea a Moscovei.
„Glorie Ucrainei!”, strigă Koval peste liniștea așternută după intonarea imnului. „Glorie eroilor!” i se răspunde aproape în cor, dar cu prea puțin entuziasm.
„Ne-am săturat să ne fie frică”, îmi mărturisește Yulia, una dintre angajatele gării, care zilele acestea ar trebui să ofere informații turiștilor. Doar că turiștii lipsesc. „Astăzi sărbătorim Ziua Drapelului și intonăm imnul național. Pentru mine personal e o zi de unitate națională, atât în inimile noastre, cât și pentru întreg poporul”, mărturisește plin de încredere oficială în glas directorul căilor ferate ucrainene.
Pe peronul bătut de vântul iernatic, îi privești ca să încerci să discerni cât e paradă, cât e obligație pogorâtă ierarhic și cât e frică autentică. Ei știu că, într-un fel, oameni de dincolo de granițe râd de această „dată fixă de începere a războiului”. Dar aici, la Kiev, lucrurile se văd diferit. Mari sau mici, în funcție de om, de temperament sau de situație, alerta și teama sunt, totuși, palpabile.
Prețurile au coborât. Piața se adaptează la amenințări. Odată cu diplomații occidentali au plecat și o bună parte din turiști, așa că o cameră la hotel în capitala ucraineană costă mai puțin ca o masă la un restaurant bucureștean. Orașul a rămas aglomerat, oamenii merg și vin care încotro, cară după ei sacoșe și gânduri. Ucrainenilor de rând, spun ei intervievați, le vine greu să creadă că Putin e atât de inconștient să facă vreo mișcare militară chiar în ziua, de fapt în zilele în care aproape toate televiziunile și ziarele lumii au lentilele și penițele ațintite spre țara al cărei drum pare că se decide chiar în aceste clipe.
Steagurile mici, galben-albastre
Maxim e student. La doar 20 de ani și-a petrecut deja aproape jumătate din viață într-o țară aflată în conflict. Căci, amintește el, Rusia și Ucraina se luptă în semirăzboiul din est de mulți ani.
În fața gării, tânărul împarte stegulețe ucrainene mici, din pânză, ca oamenii să și le pună la piept cu mândrie într-o zi atât de importantă. Unii se opresc, se uită la mâna tânărului acoperită de fâșii colorate în galben și albastru, culorile drapelului ucrainean, și trec mai departe, grăbiți să prindă trenul.
Îl întreb dacă îi e teamă. Prima dată nu înțelege cuvântul „teamă”. „Ce e aia?”. Scoate telefonul și traduce repede în ucraineană, cu o privire nedumerită de parcă ar vrea să spună că asemenea cuvânt nu există în vocabularul lor, după care răspunde pe un ton senin. „Nu [ne este teamă]. Suntem relaxați. Avem o națiune puternică. Nu e nicio problemă”, clamează tânărul ucrainean.
Când campaniile publicitare se cazează temporar în buncăr
E o atitudine împărtășită de mulți kieveni, în special în rândul tinerilor și mediului de afaceri. Oleksii Zakharchenko, 32 de ani, e fondatorul unei agenții de publicitate care se ocupă în special de campanii politice pentru diferitele partide de pe scena politică ucraineană. Biroul său e în carantină momentan, așa că ne întâlnim într-o sală de conferințe de la subsolul clădirii.
Locul aduce mai mult a buncăr mobilat modern decât a firmă de publicitate. În timp ce coborâm scările abrupte, tânărul glumește și spune că în aceste momente sunt utile ambele variante de spațiu. Glumește sau nu.
Nu renunță la masaj
„Astăzi am foarte mult de muncă, iar la ora 21 am programare la masaj, după care o să beau niște vin cu soția mea, pentru că mâine avem o zi foarte grea la muncă”, mărturisește tânărul antreprenor.
Prin natura meserie sale, de creator de conținut online, Zakharchenko susține că a observat o creștere semnificativă a materialelor de propagandă și a știrilor false venit, spune el, din partea Rusiei și aliaților acesteia. Nu vorbește despre știrile false din partea propriului stat.
„Ucraina e o țară unde în fiecare zi avem parte de știri false și de atacuri din partea Rusiei și de la partenerii săi. Facebook, YouTube, Twitter, atacuri DoS precum cele de ieri când a avut loc un atac cibernetic foarte mare din partea Federației Ruse asupra celor mai mari bănci ucrainene”. El face referire la un atac cibernetic care a avut loc în urmă cu câteva zile, acțiune care a paralizat pentru câteva ore câteva bănci importante, dar și mai multe site-uri guvernamentale ucrainene.
Știre despre cum au agresat ucrainenii Marea Neagră
Ca să exemplifice, Zakharchenko deschide laptopul și redă de pe un canal de socializare un clip în limba rusă, aparent o știre de la televiziunea de stat din Rusia. „Asta e un video fals în stilul clasic rusesc. La televiziunea națională au spus că ucrainenii au săpat spre Marea Neagră pentru că își doreau acces la mare și nu aveau la vremea respectivă”, explică ucraineanul, ușor mirat că telespectatorii ruși chiar cred că astfel de știri pot fi adevărate. „În fiecare zi din săptămână ne confruntăm cu aceste știri false”, adaugă acesta.
Liniștea și frigul din Maidan
E trecut de ora prânzului și străzile Kievului sunt aproape pustii. Într-un colț, o mamă îi aranjează căciula pe cap copilului, mult prea distras și ocupat cu alergatul pe trotuarul plin de gropi. La stația de metrou Tarasa Shevchenka o fetiță se chinuie să înghesuie în vagon un balon uriaș roz, în timp ce o bătrână își ține strâns la piept o pungă cu cumpărături și pare că privește în gol pe geam.
Ajung într-un loc celebru, epicentru al mândriei ucrainene, la stația de metrou Maidan. Aici e punctul zero al protestelor din 2013 și 2014. Într-un colț, un tânăr cu rucsac de livrator în spate ascultă muzică în căști și bate ritmul cu piciorul în zidul rece al peronului, iar câțiva pași mai încolo un bărbat care vinde flori pare de la distanță aproape scufundat în marea de lalele și trandafiri. De la poșta din centrului orașului, un adevărat muzeu cu candelabre și stâlpi de granit, poți trimite o vedere în România cu doar 5 lei și 12 bani. Instantanee de normalitate într-o țară în care nimic nu mai pare să fie normal în aceste zile.
Femeia care umblă cu pașaportul la ea
„Aș spune că ucrainenii, cel puțin cei pe care îi cunosc eu, sunt împărțiți în două tabere. O tabără fie se panichează de la toate știrile pe care le auzim în mass-media, sau resping orice idee de pericol”, e de părere Iryna Lisova, 36 de ani, vlogger și managerul unei edituri nou înființate care dorește să le ofere femeilor ucrainene mai multă vizibilitate pe piața literară.
În cealaltă tabără oamenii se organizează. De exemplu, în aceste zile, la Kiev sau în multe alte orașe, nu găsești muniție, pentru că oamenii se pregătesc pentru orice scenariu.
Iryna Lisova:
Lisova povestește toate astea la o masă dintr-un mall aflat la marginea capitalei, neobișnuit de aglomerat pentru o miercuri seara de februarie. „Azi am avut o zi normală la muncă, dar aș zice că în ultimele câteva zile au fost foarte, foarte stresante pentru mine cu toate știrile contradictorii despre 15, 16 și 17 februarie”, adaugă femeia, în timp ce îmi arată două dintre cărțile publicate recent la editura pe care a reușit s-o pună pe picioare. E nevoia de viață care să meargă înainte.
Una dintre cărți e chiar despre tabuurile legate de femei în societatea ucraineană. Un capitol e dedicat războiului prin ochii femeilor care au luptat în Donbas.
Confuzia e parte asimilată în viața Lisovei. „Eu și prietenii mei eram pe de-o parte destul de stresați de ce se întâmplă. Nu, nu. Se va întâmpla ceva? Nu se va întâmpla? Suntem perplecși!”, îmi spune femeia, dar înainte să ne despărțim ține să menționeze că are tot timpul la ea, de câteva zile, pașaportul. „În cazul în care nu apuc să mă duc acasă”.
***
Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front. Puteți citi corespondențele de la Kiev și de la Moscova aici.
Corespondențele din Ucraina:
- Corespondentul Libertatea, din Mariupol, la 15 km de zona ocupată de armata rusă: Ucrainenii fac cozi la bancomate, se pregătesc să plece
- Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
- Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin
Corespondențele din Rusia:
- Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
- Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
- Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
- Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
- Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
- Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
- Interviu cu un „agent străin” în Rusia
Corespondență din Cracovia:
Corespondență din Slovacia:
***
Jurnaliști cu mare experiență, trimișii speciali ai Libertatea la Moscova, în Kiev, în estul Ucrainei, în Polonia și Slovacia, încearcă în corespondențele lor să aducă publicului românesc dimensiunea mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în această perioadă de mari tulburări și temeri. Pentru că războiul a revenit după zeci de ani în Europa, pe fondul populismului și redeșteptării naționalismului, definit ca suspiciune, înfruntare și chiar ură față de celălalt.