Libertatea a vrut să afle din Olanda despre fapte penale pe care Visscher le-ar fi comis în urmă cu mai mulți ani, despre supravegherea lui și despre accidentulul pe care l-ar fi produs și în care și-a pierdut viața, pe 23 septembrie. Polițiștii ne-au trimit pentru informații la procurori, unde este în anchetă cazul său, după ce autoritățile române au stabilit că este principalul suspect în cazul crimei din județul Dâmbovița.
După refuzul autorităților olandeze de a vorbi despre caz, jurnaliștii Libertatea au fost în satul Beers, unde Johannes Visscher a locuit din luna mai, când și-a cumpărat o fermă pe care a plătit 470.000 de euro. Anterior, vânduse un apartament în localitatea Nijmegen, cu 123.000 de euro.
Vecinii lui Visscher nu vor să discute și chiar sunt deranjați de întrebările despre el, după mediatizarea cazului și perchezițiile de la casa acestuia, din localitatea Beers, provincia Brabantul de Nord.
Localnicii nu sunt obișnuiți cu viața agitată, trăiesc
într-un sat liniștit, în care până acum nu au avut investigații pentru crimă.
Sunt șocați de ce au aflat despre vecinul lor, pe care l-au considerat ”un bun prieten” și despre care spun că nu s-au gândit că ar putea ajunge să ucidă un copil. Au sentimente ”amestecate”, nu știu dacă să creadă ce scrie în presă despre el.
Cuijk este un orășel cu 25.000 de locuitori, la 15 kilometri de Nijmegen. E localitatea natală a lui Johannes Visscher. O piațetă centrală, case fără garduri, din cărămidă, cu inscripții care atestă vechimea, unele de peste un secol. Cu parcările uriașe de biciclete, puținii oameni pe străzi și cafenelele din centru care stau goale, pare că viața de aici are un cod secret, care nu te lasă să-i descifrezi ritmurile, oricât te-ai zgâi la indicatoarele de pe străzi.
La secția de poliție din Cuijk, purtătoarea de cuvânt a
refuzat să ofere informații despre accidentul în care a murit Johannes
Visscher, pe 23 septembrie, pe drumul din localitaeta Escharen.
“Doar de la structura centrală puteți obține o poziție oficială. Nu putem să vă spunem nimic”, ne-a spus oficialul poliției locale.
Nici oamenii nu au mai vrut să ne spună nimic, deși inițial au
acceptat să vorbească.
La Beers, satul unde Johannes Visscher cumpărase o fermă, se
ajunge din Cuijk în zece minute de mers cu mașina.
Șoferița taxiului care ne-a condus acolo știa exact adresa lui Visscher, pentru că, spune ea, de luni, 23 septembrie, a fost mare agitație acolo.
“Nu e lux, e un
sat ca oricare altul”
În drumul spre Beers, ne-a povestit ce știa despre Johannes
Visscher și ce a văzut la casa lui de când s-a sinucis:
“Duc și aduc copii de la școală și trec zilnic pe aici. Au fost multe mașini ale poliției în fața porții. Și alte mașini, probabil rude sau prieteni. Nu cred că mai stă nimeni acum în casă. Nu știu să fi fost căsătorit Visscher, știu doar că se cunoștea despre el că avusese probleme și că, atunci când a vrut să se căsătorească, autoritățile noastre l-au obligat să-i mărturisească logodnicei ce făcuse. Iar logodnica a spus că nu se mai căsătorește cu el”, a spus ea.
În zonă, nu se întâmplă prea des accidente auto și nici investigații de crimă nu sunt.
“Nu sunt oameni bogați aici, Beers nu e lux, nu e un loc scump să trăiești, e un sat ca oricare altul în Olanda”, adaugă femeia
Un sat ca oricare altul în Olanda înseamnă case de cărămidă
roșie, despărțite între ele prin țarcuri vaste pentru animale, livezi,
plantații de brazi, lanuri de porumb.
Casa lui Visscher se află pe strada Graafsedijk, la numărul
23. De o parte, e un țarc uriaș, unde pasc câteva capre, un grajd și o căsuță
de serviciu. În spatele casei e un țarc la fel de mare, pentru doi cai.
”Nu ne-am gândit că s-ar putea ocupa de așa ceva”
În fața casei, un tânăr cu plete mai jos de umăr, cu un
câine alb în lesă, și un domn la vreo 50 de ani fac semne că nu vor să fie deranjați.
“N-a fost doar vecinul nostru, a fost un bun prieten pentru noi, nu vrem să vorbim despre el. Nu ne-am gândit că s-ar putea ocupa de așa ceva, nu ne-a trecut nicio clipă prin minte. Avem emoții foarte amestecate acum”, spune domnul în vârstă.
Ne arată o linie albă, dincolo de care începe proprietatea
lui Visscher.
“Știți pentru ce era investigat?”, îl întrebăm.
“Știu, dar, deocamdată, n-a fost condamnat pentru nimic”,
răspunde bărbatul.
Polițist: “Oamenii nu vor să fie tulburați, au și ei doliul lor”
Domnul în vârstă ne-a atenționat că ne ia telefonul dacă mai
facem fotografii cu casa lui Visscher. Apoi a chemat poliția. Un echipaj a
sosit în mai puțin de cinci minute.
“Oamenii nu vor să fie tulburați, înțelegeți că au și ei doliul lor, jelesc acum. Ne pare rău pentru fetița din România, dar și cei de aici suferă, au pierdut pe cineva”, spune un agent de poliție, extrem de politicos, după ce îi semnalase colegei lui că e “Alarmă falsă”.
Polițistul adaugă, totuși, că “Visscher nu a făcut un
accident din cauză că-l urmărea poliția“.
În afară de acest detaliu și de faptul că vin foarte repede
când sunt solicitați de localnici deranjați de o prezență străină, n-am mai
putut afla nimic în plus de la polițiștii locali.
Spun doar că despre cazul lui Visscher nu discută decât
procurorii sau superiorii lor din Poliția centrală.
Rudele și prietenii lui Johannes Visscher se pregătesc de
înmormântare, care, potrivit presei olandeze, va avea loc în cadru privat, la
una dintre bisericile din Cuijk.
Șefii lui Visscher: ”Fără comentarii!”
Johannes Visscher locuia într-un colț de rai din Olanda, loc
unde vacile pasc fericite o iarbă veșnic verde și se uită la trenurile dese și
exacte, care leagă totul, ca o pânză de metal.
Locul de muncă al lui Visscher era la Agenția pentru
Plasarea Forței de Muncă (UWV), o instituție guvernamentală cu un sediu impozant,
din oțel și sticlă, situat în centrul Amsterdamului. De la Beers la Amsterdam sunt
134 de kilometri. Distanța se parcurge în două ore cu trenul și în aproximativ
o oră și jumătate cu mașina.
Ca să se angajeze ca IT-ist la această agenție, Visscher nu a avut nevoie de un aviz de bună purtare. Documentul este cerut la angajare tuturor celor condamnați, dacă domeniul de munca are legătura cu faptele pentru care a primit pedeapsa și urmează să lucreze cu copii.
Am vrut să vorbim cu purtătorul de cuvânt al UWV despre
Visscher, să aflăm cum a ajuns o persoană care avusese probleme cu legea să
lucreze pentru statul olandez, dar am primit un refuz.
“Am fost mandatat să vă comunic că nu facem niciun comentariu despre acest caz”, ne-a spus oficialul UWV.
În ziarele olandeze, subiectul Johannes Visscher se află la
mijloc, undeva între cazuri importante și fapte diverse.
La structura centrală a Poliției olandeze, purtătoarea de
cuvânt spune, din nou, că doar procurorii pot da informații despre caz, “acum
nu mai este cazul poliției”.
Purtătoarea de cuvânt are și ea o întrebare pentru noi: “Și
cum se face că ați venit aici, tocmai din România? Nu se ocupă poliția voastră
de caz?”.
“Ba da. Vrem să ne dăm seama ce l-a făcut pe cetățeanul
olandez să vină din acest rai în iadul nostru, de unde dispar copii”, îi răspundem.
Johannes Visscher nu era considerat în Olanda ca fiind bogat,
dar avea o viață la care cei mai mulți români doar visează. Și totuși, din
locul lui cu verdeață, cu fermă și mașini electrice, IT-istul de 46 de ani a
plecat în România, a ajuns din București în Gura Șuții, un sat uitat printre
dealurile României, și a luat viața unei fetițe de doar 11 ani.