ComenteazăCorespondență din Mariupol
Trenul de noapte de la Kiev la Mariupol este aproape gol. Singurii călători, o mână de jurnaliști care se îndreptă spre soare-răsare stârnesc mirarea controlorilor. Una dintre definițiile presei, netriumfalistă, dar amuzantă, sună așa: „Când vezi o mie de oameni fugind într-o direcție și câțiva avansând invers, spre locul de unde se fuge, aceștia sunt ziariști”.
În zori de zi, cu câțiva zeci de kilometri înainte de capătul nostru de drum, unul dintre bărbați mi-a adus un ceai și mi-a spus „noroc” în rusă.
Indiferent de ce parte se situează oamenii, ei vor ca jurnaliștii să fie prezenți și să relateze ce se întâmplă la Mariupol.
Am coborât la Mariupol într-o gară aproape pustie, într-o mare de ceață. Prima întrebare a taximetristului: „Ce cauți aici?”.
La mall, oamenii stau la cozi în fața bancomatelor. L-am întâlnit pe Iura, un avocat din Odesa, care încearcă să scoată cât mai mulți bani din cont. Lupta între precipitarea lui și celebra reținere a sistemului bancar pare și mai disproporționată acum.
Trei extrageri la bancomat
La o extragere, Iura nu poate stoarce mai mult de 8.000 de grivne, undeva la 250 de euro. „Poți să faci trei tranzacții consecutive, iar apoi trebuie să aștepți 3 ore”, explică el. De aceea bărbatul a venit la prima oră a dimineții. Timpul oamenilor curge altfel, al băncilor, într-un fel, iar ambele sunt supuse timpului politicii sau chiar al armatelor, aici în Est.
Sigur că sunt îngrijorat, cum să nu fiu, am ascultat și eu declarația de aseară a lui Putin. Mă gândesc serios să plec, dar nu știu spre ce aș putea să mă îndrept acum. Deși lucrez la Odesa, părinții mei sunt aici, la Mariupol. Nu vor să plece, iar eu nu-i pot lăsa singuri.
Iura:
Mulți analiști se uită acum la Mariupol ca la punctul-cheie. Dacă Putin vrea să desăvârșească anexarea Donbasului, trebuie să ocupe Mariupol, ca să lege Donbasul de un port important, altfel regiunea arată ca o altă Transnistrie nesustenabilă economic. Mariupol, care este port la Marea Azov, a devenit cheia, iar oamenii se așteaptă la un conflict militar în următoarele ore sau zile.
Bazinul Donbas, cu Donețk capitală economică, a fost întotdeauna diferit de Ucraina, dar și de Rusia. A fost vămuit de toți sau cel puțin așa au simțit oamenii.
La începutul anilor 90, pe când URSS se destrăma, o profesoară de economie din Donețk se întâlnea cu jurnalistul polonez Ryszard Kapuscinski, care cutreiera prin „Agonia imperiului”, cum și-a intitulat el cartea de călătorii. Femeia avea acces la datele secrete până atunci, dar pe care, cumva, oamenii de aici, din estul Ucrainei, oricum le simțeau pe pielea lor.
O fabrică sau o mină din Donețk lucra, de fapt, pentru alții. 54% lua Moscova, 30% Kievul, 11% autoritățile din Donețk, 5% rămâne pentru fabrică sau mină.
Galiena Gobierna, economistă de la începutul anilor 90:
După 30 de ani, cumva frustrarea a rămas aceeași. Atmosfera e una stranie, e o tăcere apăsătoare pe străzile din Mariupol, la doar 110 kilometri sud de Donețk. Trecătorii se uită temători la tine dacă le vorbești în altă limbă. Oamenii nu vor să discute, orașul pare gol, toți care au rămas sunt mai degrabă ascunși în case și ies doar pentru nevoi imediate.
La benzinărie, prețurile s-au schimbat de 3-4 ori cât timp vorbeam cu oamenii. Creșteau, scădeau.
„Ești primul client pe ziua de azi, nu cred că vor fi mai mulți”, mi-a spus Artur, un vânzător într-un magazin de electronice din Mariupol.
M-am uitat lung la banii încasați de la mine. Unde se vor duce ei: la Moscova sau la Kiev? Pentru că îmi e greu să cred că până și banii, în ritmul lor propriu, geologic-bancar, vor rămâne aici, în provincia Donețk, cel mai recent front armat al unei Europe șocate după aproape opt decenii de pace.
***
Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front.
Corespondențele din Ucraina:
- Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
- Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin
Corespondențele din Rusia:
- Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
- Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
- Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
- Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
- Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
- Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
- Interviu cu un „agent străin” în Rusia
Corespondență din Cracovia:
Corespondență din Slovacia:
***
Jurnaliști cu mare experiență, trimișii speciali ai Libertatea la Moscova, în Kiev, în estul Ucrainei, în Polonia și Slovacia, încearcă în corespondențele lor să aducă publicului românesc dimensiunea mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în această perioadă de mari tulburări și temeri. Pentru că războiul a revenit după zeci de ani în Europa, pe fondul populismului și redeșteptării naționalismului, definit ca suspiciune, înfruntare și chiar ură față de celălalt.