ComenteazăO simplă plimbare printre vilele cochete construite în secolul al XIX-lea, fântânile și lacurile care împânzesc orașul balnear lituanian Druskininkai nu te-ar face să te gândești la faptul că te-ai putea afla în vizorul lui Vladimir Putin. Și totuși.
Aflat la granița de sud-est a Lituaniei, orașul se află la doi pași de o fâșie îngustă de teritoriu, cunoscută sub numele de Coridorul Suwalki.
Întinzându-se pe o distanță de aproximativ 100 de kilometri de-a lungul frontierei lituaniano-poloneze, între Belarus și enclava rusă Kaliningrad, coridorul ar fi probabil, potrivit analiștilor militari, una dintre primele ținte ale președintelui rus, dacă acesta ar alege să escaladeze războiul din Ucraina într-o confruntare cu NATO.
De aceea, mulți experți îl consideră a fi potențial drept cel mai periculos loc din Europa sau, în orice caz, cel mai vulnerabil punct al europenilor. Nu este evident la prima vedere, iar acest lucru, spun oficialii est-europeni care încearcă să atragă atenția asupra vulnerabilităților NATO, este parte a problemei.
Druskininkai, un oraș de aproximativ 12.000 de locuitori, nu este străin nici de Rusia, nici de tumultul istoriei europene.
Desemnat drept stațiune balneară oficială pentru funcționarii ruși de către țarul Nicolae I, în 1837, orașul a atras vizitatori din întreaga Europă Centrală și de Est încă de atunci. Chiar și când armatele invadatoare – prusacă, poloneză, rusă, sovietică – și-au împărțit controlul asupra regiunii.
În timpul Războiului Rece, stațiunea a fost o destinație de vacanță preferată de sovietici. De fapt, rușii și bielorușii au continuat să vină aici, până când războiul din Ucraina a pus capăt, cel puțin temporar, acestor vacanțe.
Această familiaritate cu vizitatorii ruși ar putea explica de ce unii localnici sunt relaxați cu privire la perspectivele unei invazii.
„Noi nu trăim cu această teamă”, a declarat Danukas, un tânăr de 22 de ani care a crescut în Druskininkai. „Dacă se va întâmpla, da, oamenii își vor pune întrebări, dar în acest moment nu este cazul”, a adăugat el, vorbind cu jurnaliștii Politico.
Danukas, care a evitat să își dezvăluie numele complet, a spus că este încrezător că NATO va proteja Lituania. Dacă nu o va face, el „va pleca pur și simplu din țară”.
După o vizită la granița cu Belarusul, la doar 10 kilometri de centrul orașului, jurnaliștii Politico au ajuns la concluzia că omul ar putea măcar să își facă bagajul. Postul de frontieră, unul dintre cele două din apropierea orașului, era închis și pustiu, fără soldați sau vreo patrulă de frontieră la vedere.
De fapt, în timpul unei călătorii de o zi pe partea lituaniană a Coridorului Suwalki, printr-un un peisaj rural cu ferme mici, câmpuri și păduri, jurnaliștii nu au văzut nici măcar un vehicul militar sau un soldat.
„Comunitatea are încredere în armata lituaniană și în NATO și în capacitatea lor de a asigura siguranța”, a răspuns administrația orașului la întrebările ziariștilor.
Ramūnas Šerpetauskas, care comandă o companie locală a Uniunii Pușcașilor din Lituania, o miliție voluntară cu o istorie de peste un secol, a declarat că totul a rămas liniștit pe frontul de est al Lituaniei, cel puțin până acum.
Šerpetauskas a adăugat că el și camarazii săi monitorizează situația din regiunea de frontieră, numind Coridorul Suwalki „călcâiul lui Ahile” al Lituaniei.
„Unii cred că (Rusia) nu are rost să ne atace, dar trebuie remarcat că aceasta este o rută terestră directă spre Kaliningrad”, a spus el. „Dacă vor reuși să învingă Ucraina, este posibil ca următoarea lovitură să vină aici”, a adăugat Šerpetauskas.
În vreme ce un astfel de atac pare improbabil, ultimele zile au demonstrat că relațiile dintre Lituania și Rusia se pot deteriora imediat.
După ce Vilnius a început să aplice sancțiunile UE împotriva Rusiei și să blocheze tranzitul anumitor bunuri către enclava rusă Kaliningrad, Moscova a acuzat o blocadă și a amenințat cu măsuri încă nespecificate.
„Țările baltice vor fi următoarele”
Liderii statelor baltice sunt în mod special îngrijorați că țările lor ar putea fi țintele Rusiei.
Fostul președinte eston Toomas Hendrik Ilves spune că el este cel care a venit cu numele „Coridorul Suwalki”, în 2015, cu câteva minute înainte de o întâlnire cu ministrul german al apărării de atunci, Ursula von der Leyen, în încercarea de a trage un semnal de alarmă cu privire la vulnerabilitatea apărării occidentale.
Îngrijorarea este că, într-un conflict cu Occidentul, Rusia ar putea pătrunde în coridor simultan dinspre est și vest, separând țările baltice de aliații lor din sud.
„Este o vulnerabilitate uriașă, deoarece o invazie ar izola Lituania, Letonia și Estonia de restul NATO”, a declarat Ilves.
În același timp, o astfel de mișcare ar duce la o confruntare imediată între Moscova și membrii NATO înarmați nuclear, o confruntare cu potențial apocaliptic.
Avertismentul lui Ilves, adresat lui von der Leyen, acum președintă a Comisiei Europene, a venit în semn de reacție la anexarea Crimeei de către Rusia, cu un an înainte. Dar scenariul a căpătat o nouă credibilitate, după invazia declanșată de Putin pe 24 februarie.
Acum, Putin încearcă să creeze o punte terestră între Rusia și peninsula Crimeea, anexată în 2014. La fel, controlul asupra Coridorului Suwalki, care poartă numele unui oraș polonez din apropiere, ar putea lega trupele rusești din Kaliningrad, un avanpost-cheie al Rusiei, de cele staționate în Belarus.
Nu este puțin lucru. În Kaliningrad, Rusia a construit o prezență militară formidabilă, care include armele nucleare, flota sa baltică și zeci de mii de soldați.
Enclava, care are în jur de jumătate de milion de locuitori, a fost teritoriu german până după cel de-Al Doilea Război Mondial, când era cunoscută sub numele de Königsberg. Uniunea Sovietică a preluat controlul regiunii după război, a redenumit-o Kaliningrad și a expulzat populația germană.
Deși nu există niciun motiv care să sugereze că un atac este iminent, liderul rus pare să prefere să țină Occidentul în suspans cu privire la următoarea sa mișcare.
La începutul acestei luni, el a lăudat imperialismul lui Petru cel Mare, declarând că „o țară este fie suverană, fie colonie”, comentarii care nu au avut de ce să liniștească țările baltice.
Mihail Kasianov, un fost premier al lui Putin, a turnat gaz pe foc săptămâna trecută, spunând și el că statele baltice ar putea fi următoarele ținte, dacă Ucraina va cădea.
Aderarea iminentă a Suediei și Finlandei la NATO a sporit și mai mult tensiunile dintre Rusia și alianță.
Intrarea celor două țări scandinave în NATO ar putea îngreuna o eventuală tentativă a Rusiei de a separa țările baltice de restul alianței. Dar ar putea oferi Moscovei un stimulent și mai mare pentru a asigura un pod terestru spre Kaliningrad.
Includerea Suediei și a Finlandei în NATO face ca o mișcare a Rusiei să fie „mai puțin probabilă, dar asta nu înseamnă că ea este improbabilă”, a declarat Linas Kojala, directorul Centrului de Studii pentru Europa de Est, un think tank cu sediul la Vilnius.
Apărarea avansată a NATO
În ciuda preocupărilor strategice ale țărilor baltice, cel mai periculos lucru în legătură cu Coridorul Suwalki este relativa sa lipsă de relevanță, scrie Politico.
O mișcare a Rusiei împotriva Poloniei sau Lituaniei ar declanșa în mod clar clauza de apărare reciprocă a NATO, implicând imediat toți membrii alianței – de la Turcia și Bulgaria la Franța și Statele Unite.
Cel puțin în teorie. Cât de dispuși ar fi americanii și alți membri ai NATO să riște apocalipsa pentru o întindere de pământ agricol, în mare parte nepopulat despre care puțini oameni știu că există? Este exact genul de situație incertă, care îi convine lui Putin, scrie Politico.
Până la aderarea Finlandei, granița de 900 de kilometri a Lituaniei cu Rusia și Belarus este cea mai lungă frontieră a Alianței cu cele două state potențial inamice.
Dar cu o armată de doar 20.000 de oameni și o forță aeriană formată din doar cinci avioane, inclusiv avioane de transport și un monomotor Cessna, Lituania, asemenea vecinilor săi baltici, este prost echipată pentru un asalt rusesc, asta chiar dacă punem la socoteală grupul de luptă condus de Germania, staționat în prezent în țară.
„Singurul răspuns la această provocare este o prezență sporită a NATO aici”, a declarat Margiris Abukevičius, viceministrul lituanian al apărării. „Știm că Rusia este obsedată de închiderea coridoarelor terestre”, a adăugat el.
În timpul unei vizite la Vilnius, la începutul acestei luni, cancelarul german Olaf Scholz a încercat să îi asigure pe lituanieni de angajamentul Berlinului privind securitatea baltică, dar a sfârșit prin a genera confuzie.
Scholz a spus că Berlinul se va îndrepta „în direcția” staționării „unei brigăzi de luptă robuste” în Lituania, ceea ce implică faptul că va desfășura câteva mii de soldați.
Ulterior, consilierii săi au revenit asupra declarației, spunând că Germania va mobiliza deocamdată doar cartierul general al brigăzii – aproximativ 50 de persoane – în vreme ce majoritatea trupelor vor rămâne în Germania.
În timp ce NATO se pregătește pentru ceea ce mulți observatori spun că va fi cel mai important summit din ultimele decenii, care va avea loc la sfârșitul acestei luni, vulnerabilitatea țărilor baltice la agresiunea rusă este un subiect important de dezbatere. Scopul final ar putea fi staționarea mai multor trupe ale alianței în regiune, în mod permanent sau semipermanent.
În timp ce alianța condusă de SUA nu a luat încă o decizie finală, oficialii au semnalat că NATO va consolida semnificativ forțele din țările baltice și din alte părți de-a lungul frontierei estice a UE, anunțând o schimbare istorică în postura NATO și mutând centrul de greutate al Alianței spre est.
NATO are deja patru grupuri de luptă de câte 1.000 de oameni staționați în regiune, dar liderii politici, experții militari din statele baltice susțin că ar fi nevoie de mult mai mult pentru a descuraja agresiunea rusă.
SUA și Germania s-au pronunțat de-a lungul timpului împotriva unei astfel de mișcări, în parte din cauza unui acord din 1997, cunoscut sub numele de Actul Fondator NATO-Rusia, prin care alianța a convenit cu Moscova să nu stabilească baze permanente în noile state membre în „mediul de securitate actual și previzibil”.
Însă atacul Rusiei asupra Ucrainei i-a convins chiar și pe scepticii conceptului de „apărare avansată”.
„M-am răzgândit”, a declarat Ben Hodges, un general american în retragere, care a comandat armata americană din Europa din 2014 până în 2017. „Eforturile noastre de bună credință de a menține bunele relații cu Rusia au eșuat”, a spus el.
Hodges se îndoiește că Rusia are deocamdată capacitatea necesară pentru a ataca țările baltice.
Dar generalul a spus că este esențial ca NATO să folosească această oportunitate pentru a se pregăti pentru ce este mai rău, inclusiv prin consolidarea apărării aeriene a țărilor baltice și asigurarea unei mai bune integrări între forțele locale și restul alianței.
El a spus că ar putea imagina un sistem cu o „prezență permanentă prin rotație” a forțelor NATO în regiune, similar cu modul în care SUA operează în Coreea de Sud.
Un alt factor-cheie în apărarea regiunii este Polonia, care are cea mai mare armată din regiune.
Disputele istorice dintre polonezi și lituanieni în Coridorul Suwalki, privind limba și drepturile minorităților de ambele părți ale frontierei, au dus la speculații că Putin ar putea folosi aceste tensiuni în avantajul său, așa cum a făcut-o în Donbas, unde a reușit să valorifice simpatiile proruse, pentru a declanșa o mișcare separatistă.
Acest lucru nu s-a întâmplat încă. Cooperarea transfrontalieră între armatele poloneză și lituaniană nu a fost niciodată mai strânsă, potrivit generalului Rajmund Andrzejczak, cel mai înalt comandant militar al Poloniei.
„Vedem ce fac rușii în Ucraina, așa că nu avem încredere în ei”, a declarat generalul, subliniind că Varșovia este pregătită să își onoreze obligațiile față de Lituania în cazul în care Rusia intervine.
„Trebuie să fim foarte, foarte pregătiți”, a spus el.