Sociologii avertizează: În țările afectate de coronavirus, la ora actuală, nu există date valide pentru estimări apropiate de realitate

În absența unor date mai bune, susține sociologul Cătălin Stoica, nu putem spune dacă în România cei infectați sunt mai degrabă tineri sau de vârstă mijlocie și nu vârstnici.

La nivel mondial, se încearcă tot felul de estimări privind răspândirea coronavirusului și rata de îmbolnăvire. Cât de realiste sunt ele?

Eforturile de combatere a pandemiei Covid-19 ar trebui să se bazeze pe date valide. Din nefericire, la nivel mondial, astfel de date lipsesc, potrivit lui John P.A. Ioannidis, profesor de epidemiologie la Universitatea Stanford, unde mi-am făcut și eu doctoratul.

Datele existente în cele mai multe țări sunt culese de la cei suspectați că ar fi infectați, care sunt apoi testați, sau cei care ajung în stare gravă în spitale și sunt diagnosticați, prin teste, acolo. (Pentru specialiști, asta e așa-numita problemă a lui „sampling on the dependent variable”.)

Nu știm, spune Ioannidis, dacă rata cvasi-reală a îmbolnăvirilor este de 3 sau de 300 de ori mai mare. Soluții ar exista, însă ele presupun eforturi logistice și financiare uriașe implicate de realizarea de teste pe eșantioane probabiliste, reprezentative pentru populațiile diverselor țări, indiferent dacă cei „intervievați” (testați) prezintă sau nu simptome sau au fost sau nu în focarele de infecție.

Recomandări

Peste 4 ore a așteptat o mamă cu un copil, la un spital din București, pentru o urgență medicală, noaptea. „Pe ce se duc banii noștri?”

Și în spațiul public românesc au apărut câteva estimări…

Dintre cei care au testat pozitiv la noi, se pare că cei mai mulți (67%) au vârste cuprinse între 19 și 50 de ani. 31% au vârste de 51 de ani și peste. Așa ceva era de așteptat, întrucât noi avem și mulți migranți din zonele afectate.

Or, migrantul român nu e vârstnic, iar rețeaua lui de contacte este caracterizată de similitudine: include relativ mai mulți indivizi cu același profil socio-demografic, cel puțin ca vârstă. După cum semnala cineva, în alte țări, vârstnicii par a fi mai numeroși decât la noi în rândul celor infectați.

Bunăoară, în Italia, 64, 7% dintre cei diagnosticați au vârste de 51 de ani și peste. În absența unor date mai bune, nu putem spune dacă în România, din motive de migrație, cei infectați sunt mai degrabă tineri sau de vârstă mijlocie și nu vârstnici. E posibil ca, în realitate, ponderea vârstnicilor în rândul celor infectați să fie mai mare dar oamenii aceștia să nu fi fost detectați încă.

La fel, e posibil ca, pe măsură ce timpul trece, să asistăm și la noi la o creștere a ponderii persoanelor infectate cu vârste de 51 de ani și peste, așa cum vedem acum în Italia, unde criza a izbucnit mai devreme.

Nu putem afla, pentru că sistemul medical românesc nici nu testează suficient.

Desigur, principala problemă cu care se confruntă toate țările este rezerva limitată de kituri de testare. În România, acestei probleme i se adaugă altele. Având în vedere opacitatea instituțiilor de la noi, nu știu în ce măsură avem resursa umană necesară studierii acestei pandemii. Avem epidemiologi în București, la minister, dar și în teritoriu.

Recomandări

Ordonanța „trenuleț”, publicată de Ministerul Finanțelor. Măsurile ce vor fi adoptate de Guvern pentru 2025

Mă întreb însă câți dintre aceștia sunt familiarizați cu modelele statistice implicate în studiul difuziunii unor boli, cu analiza rețelelor sociale (nu de socializare!). Câți dintre ei știu să folosească software-uri destul de complexe de analiză statistică? Poate că mulți medici epidemiologi nu au astfel de cunoștințe dar, undeva, la centru măcar, ar trebui măcar să existe statisticieni sau sociologi familiarizați cu modelări statistice. Nu am informații despre existența lor; sper să avem.

Din ce am văzut eu, chestionarele date spre auto-completare la intrarea în țară în aeroporturi lăsau de dorit, nu păreau să se preteze unei eventuale introduceri într-o bază de date și analiza lor statistică rapidă. Am impresia, doresc să mă înșel!, că și analiza rezultatelor anchetelor epidemiologice (care vizează faimoșii „contacți”) se face oarecum primitiv, cu „bețișoare” sau în Excel și probabil cu pioneze înfipte în hărțile aflate în diverse birouri ale celulei de criză.

Colegii de departamentul de sociologie al Universității București au realizat o modelare inițială a răspândirii Covid-19 la noi, în primele 18 zile ale crizei. Analiza lor era bună chiar dacă s-a concentrat doar pe tiparele cazurilor confirmate, din surse publice. Pentru o analiză mai de profunzime, ar fi avut nevoie cel puțin de lista contactelor purtătorilor confirmați de Covid-19, care la rândul lor au testat pozitiv.

Ieri, însă, Libertatea a publicat un articol potrivit căruia colegilor mei li s-a refuzat accesul la astfel de date, date ce vizau doar profilul socio-demografic al indivizilor din aceste rețele și nu identitatea sau CNP-urile lor.

Recomandări

Un avion de pasageri s-a prăbușit în Coreea de Sud și s-a lovit de un zid. O explozie la unul dintre motoare, surprinsă de un martor

Asta din cauza opacității instituțiilor noastre.

Da. Opacitate atât ca refuz de a furniza informații unor alți specialiști (sub reguli stricte) cât și de a colabora cu cercetători din mediul universitar. Există totuși o expertiză bună în mediul academic, îndeosebi în cazul celor care s-au format în străinătate.

Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai, SNSPA au, totuși, specialiști reali (de obicei din generațiile mai tinere) în comunicare sau sociologie (îndeosebi în modelare statistică). Nu mai vorbesc despre colegii statisticieni din mediul universitar. Poate informațiile mele sunt incomplete dar, din câte știu, oficiali din varii ministere sau servicii secrete nu prea au apelat la astfel de oameni, care sunt convins că s-ar implica în efortul de a înțelege și opri această criză.

Poate că ministerele, instituțiile publice și puzderia de servicii secrete de la noi au specialiști mai buni. Chiar și în acest improbabil caz, ar trebui totuși să apeleze la experți externi, din alte medii, cum ar fi cel academic.

Altfel, deciziile celor implicați acum în celula de criză riscă să fie afectate de așa-numitul efect al gândirii de grup (groupthink). Acesta constă în faptul că, membrii unui grup decizional, altminteri oameni cu expertiză și cu cele mai bune intenții, insistând prea mult pe adoptarea unor soluții prin consens, pot lua decizii iraționale dacă nu catastrofale.

Fenomenul a fost evidențiat în episoade precum invazia eșuată a Cubei din 1961, printre altele. Așadar, părerile unor specialiști din afara structurilor (ori a clicilor) guvernamentale sau prezidențiale pot fi și sunt binevenite.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro