Putem merge la mare în contextul pandemiei de coronavirus?

Argumentul ei este că mișcarea valurilor produce aerosoli similari cu cei generați de noi când tușim, strănutăm, vorbim sau respirăm – aceleași soluții de lichid în suspensie care răspândesc virusul direct sau prin depunerea lui pe diverse suprafețe.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Prather consideră plaja ca fiind una din cele mai periculoase zone în care te poți afla în contextul pandemiei de coronavirus. Regula distanței de 2 metri nu se aplică aici, susține ea, deoarece briza mării poate purta virusul pe distanțe mult mai mari decât într-un oraș – unde avem multiple obstacole care slăbesc și blochează mișcarea curenților de aer.

Timp de o săptămână de la publicarea interviului, Prather a încasat o tolbă plină ochi cu injurii. Cu toate acestea, nu și-a schimbat opinia:

“Principalii factori de risc în zonele de agrement marin rămân poluarea și deversarea apei reziduale în ocean. Acest factor de risc este amplificat de furtuni puternice (care mișcă și amestecă apa reziduală). Efectele expunerii la apa poluată au fost bine documentate; efectele expunerii la aerosolii formați din apa poluată a oceanului sunt încă neclare și avem nevoie de studii mai amănunțite asupra puterii de infectare a coronavirusului din apa reziduală după expunerea acesteia la aer, apa marină și lumina solară” – Kim Prather, într-un al doilea interviu pentru Los Angeles Times.

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

În același articol, Vaile Wright, directorul pentru calitate și cercetare clinică a Asociației Psihologice Americane, arată că aceste reacții puternice și agresive sunt produse de “frică” și că “oamenii nu înțeleg ce se întâmplă, informația se schimbă de la o zi la alta”, făcându-ne să ne simțim “incredibil de vulnerabili și amenințați” de o situație profund injustă.

De ce apa sărată a mării nu funcționează la fel ca apa și săpunul

După cum subliniază și Prather, însă, nu știm exact ce se întâmplă cu virusul în apa mării. Poate părea destul de evident că dacă un virus este ucis de săpun, ar trebui să moară și în apa mării – e sărată, nu? Și sarea dezinfectează. Dar asta e o explicație simplistă și, ca marea majoritate a explicațiilor simpliste, nu rezistă impactului cu realitatea.

În primul rând, sarea distruge microbii prin deshidratare. S-a folosit timp de milenii pentru conservarea alimentelor, deoarece, aplicată în cantități suficiente, extrage forțat apa din mâncare și bacterii prin osmoză (procesul în care un solvent va migra printr-o membrană semipermeabilă pentru a rezolva un dezechilibru chimic dintre soluțiile separate de membrană). 

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

“Toate lucrurile sunt otravă și nimic nu este fără de otravă; doar dozajul face ca și ceva să nu fie otrăvitor (sola dosis facit venenum)” – un citat celebru atribuit lui Paracelsus și unul din principiile de bază ale toxicologiei moderne.

Mai mult, virusurile nu sunt bacterii. Nu au aceeași structură și nu au o soluție internă (citoplasmă) care să poată fi extrasă. Sunt imuni la stafidire, în exemplul nostru. Sarea poate ucide virusuri, dar doar mecanic, prin contact cu laturile ascuțite formate de cristalele de halit (sare). Abordarea este studiată pentru uz în măștile respiratorii.

În apa mării, sarea nu există în formă cristalină, ci în formă ionică (în esență, atomii ei, unul de clor și unul de sodiu, sunt separați și menținuți electrostatic pe lângă moleculele de apă). Din acest motiv, nu are acțiune antivirală la concentrațiile prezente în apa mării sau a oceanului. 

Un studiu din 2003 sublinia că virusurile transmise pe cale fecal-orală precum “enterovirusurile, hepatita A, virusurile Norwalk (care cauzează gastroenterita virală), reovirusurile, adenovirusurile și rotavirusurile etc.” pot supraviețui “perioade lungi de timp în mediul marin”.

Un studiu din 2018 notează că “apa marină este adesea un vehicul pentru răspândirea virusurilor”, dar prezența atâtor factori în ecuație face dificilă estimarea cantității virale și a perioadei de supraviețuire în aceste medii.

Săpunul omoară virusul deoarece îi desface chimic capsida, învelișul lui extern 

Această capsidă, ca și în cazul membranei celulelor noastre sau a bacteriilor, este alcătuită din molecule de lipide, deci din grăsime. Săpunul distruge acest înveliș extern din același motiv pentru care o tigaie unsuroasă se curăță cu detergent de vase. Apa mării, nu; de aceea nu ne spălăm oalele și cratițele cu apă sărată.

Am văzut acum ceva timp că lumina solară poate distruge virusul și dacă e un lucru pe care sperăm să-l avem din abundență la plajă, acel lucru e soarele. Deci suntem ok, nu? Posibil. Din nou, știința  nu poate încă da un răspuns cert.

Studiul de mai sus susține că perioada de înjumătățire a virusului în condiții de umiditate ridicată și sub lumină solară intensă este de două minute. Cu alte cuvinte, în aproximativ două minute, dacă presupunem că au fost introduși 100 de coronavirusuri individuali în apă, 50 ar trebui să fie distruși. În 4 minute, 75. În 6 minute, 87. Și tot așa. Și, din nou, temperatura (apei) joacă un rol important în durata de înjumătățire.

Dacă facem calculele pe o perioadă de timp suficient de mare, pare logic că coronavirusul o să fie eliminat complet din apă. Dar plaja este un loc social: nu ai o singură persoană în apă cu pauza de 10 minute după ce iese, iar apoi intră o singură altă persoană. Vorbim de sute, mii de oameni în apă în același timp, care se bălăcesc (deci agită și împing apa și virusurile eliberate de ei înspre alții) în apropiere unul față de altul.

Dacă ne uităm suspicios spre oamenii care strănută în metrou fără mască, nu ar trebui să luăm și apa în serios ca mediu de transport? Mai ales în condițiile în care virusurile tind să plutească în apă (pagina 112, rândul 16) nu să se depună, ca în aer? 

Și mai ales în condițiile în care e aproape imposibil să intri în apă fără ca aceasta să-ți vină în contact cu buzele, ochii sau gura? Virusul este prezent în aerosolii produși de noi, în salivă, în urină și în materie fecală, toate solubile în apă.

Plaja în sine reprezintă un spațiu social periculos

Nu în ultimul rând, plaja este un loc social, animat, cu înghesuială, cu vânt puternic. Nu cred că distanța de 2 metri va fi respectată și, după cum a spus și Prather, e posibil să nu fie suficientă nici respectarea acestei distanțe.

Sticlele de bere sau chiștoacele aruncate pe plajă conțin urme de salivă. Terasele, restaurantele și alte localuri asociate plajei văd mii de clienți zilni și o singură halbă sau furculiță care nu e igienizată la perfecție va infecta alte persoane.

Cel mai sigur este să evitați marea

Știu că cel mai probabil ați început să citiți acest text sperând să vă zic “da, e sigur la mare, faceți-vă de cap”. Știu cât de mult avem cu toții nevoie de o mostră de normal și de relaxare departe de problemele lumii, mai ales în această perioadă.

Dar nu pot, cu conștiința împăcată, să vă zic că este sigur mersul la mare, pentru toate motivele înșiruite mai sus. Sfatul meu este să evitați marea.

LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea. bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.  

Urmărește-ne pe Google News