In Romania, coruptia transpare din corectitudinea cu care este aplicata legea. Pare un paradox, dar nu e deloc asa. Cand o actiune pentru obtinere de bani publici se desfasoara dupa un plan bine stabilit, in care cadrul legal e perfect stabilit si urmarit, fara sa existe fisuri, succesul este garantat. Iar initiatorul – de regula, om de afaceri – devine in scurt timp milionar in dolari. Totul se bazeaza, insa, pe coruperea unor inalti functionari ai statului, de bunavointa carora depinde, culmea!, aceasta aplicare a legilor. Lucrurile acestea se stiu in cele mai importante cabinete ale tarii, asa cum stiu si procurorii ca le va fi aproape imposibil sa dovedeasca actul de coruptie in cazul unei licitatii sau al unei afaceri reusite in urma aplicarii unei nevinovate ordonante de guvern de catre un om cu fler. De aceea, recenta afirmatie a premierului Tariceanu, cum ca in Romania coruptia e tot mai mica si ca nu mai constituie o problema, a starnit uimire.

Pai, chiar asa sa fi disparut practica (legala!) cumpararii drepturilor litigioase asupra unor proprietati de catre oameni cu carlig in sferele puterii, vandute de niste amarasteni de proprietari care, ani in sir, se lupta cu morile de vant ca sa-si recastige bunurile confiscate de stat? Nu se intrevede nici macar o “micuta” coruptie atunci cand cumparatorul acestor drepturi obtine rapid ceea ce adevaratului proprietar statul ii refuzase sistematic?! Cat despre licitatiile cu bani publici, ale caror sume initiale tot cresc si tot cresc din cauza unor “vicii ascunse”, descoperite pe parcursul lucrarilor, am avea atatea de spus…

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News