Costel Busuioc

Pana joi, la ora 1.00, a fost stiut drept Pavarotti din Banat. Unul din miile de romani care, trudind pe schele spaniole, canta. O voce de aur, dublata de un talent iesit din comun. A avut sansa de a fi recomandat pentru un concurs tv, ale carui etape le-a castigat fara drept de apel. Desi avea contracandidati talentati si ei, unii cu pregatire universitara, iar altii cu sange si limba spaniola. Paradoxal, Costel a fost cel care s-a incumetat sa abordeze muzica ‘grea’, clasica. Si a triumfat. Are acum cale deschisa spre a se impune nu ca efemer imitator al lui Pavarotti, ci ca un posibil mare interpret roman: Costel Busuioc. Daca va studia, daca va recupera cel putin zece ani de cariera. Pierduti nu din vina lui.

Costel e simbolul unei generatii risipite. Talentul l-a avut din nastere. N-a fost, baiat sarac fiind, cine sa-l descopere. Ba, un dobitoc, aflat la conducerea unei institutii muzicale, i-a aratat usa: n-avea nici bani, nici patalama. Acces in teatre si studiouri muzicale, la televiziuni au, de regula, fate afone si mataite, neinstare sa cante live, cu generosi sponsori carunti, care le masoara nu talentul, ci bustul. Ca si in sport (mai ales in tenis), unde antrenorii n-au ochi pentru tineri talentati, dar saraci, ci contra cost, insufla unor fitosi convingerea ca ajung mari sportivi. Ca si in informatica sau medicina, unde, ca sa nu se rateze, nenumarati tineri, unii de geniu, pleaca spre a-si gasi rost in tari care le stiu si le recunosc valoarea.

Secatuita de resursele materiale, Romania isi azvarle peste bord si valorile umane. Printr-o politica tembela chiar, care nu le identifica sistematic, nu le cultiva, nu le pastreaza. Am auzit politicieni declarandu-se acum mandri ca a triumfat in Spania, prin propriul si exclusivul merit, Costel Busuioc. Nu le e barem rusine?!

Urmărește-ne pe Google News