Costin Militaru, expert în consumul de droguri: „Pe piața neagră nu există canabis, ci material vegetal stropit cu canabinoizi sintetici” | Interviu

Este specializat în medicină generală și are expertiză în terapii de creștere a imunității. A absolvit Institutul de Canabis Medicinal în America, specializându-se în terapii bazate pe canabis medicinal. Are o perspectivă realistă asupra fenomenului care îngrijorează generații întregi de părinți.

Obiectivul central al legiuitorului: ostracizarea consumatorului

Doctorul Militaru i-a acordat un interviu publicistului Vasile Ernu, pe tema consumului de droguri în România. 

Libertatea: Dragă Costin Militaru, ultima noastră discuție de acum doi ani din Libertatea a devenit virală: asta înseamnă că există un interes imens pentru această temă – consumul de droguri. Aș vrea să dezvoltăm puțin tema, să o continuăm. Spune-mi, te rog, dacă în ultimii doi ani apărut ceva îmbunătățiri legislative pe domeniu?
Costin Militaru: În ultimii doi ani lucrurile pot să zic că au luat-o pe o pantă descendentă în ceea ce privește percepția autorităților despre cum ar trebui să abordăm problematica consumului de droguri.

Recomandări

Ce pedeapsă a primit un bărbat acuzat că a incitat la violență pe TikTok după şedința CSAT ce a dus la anularea alegerilor. „Să vă dea Dumnezeu bube în fund și mâini scurte, să n-aveți cu ce vă scărpina!”

Sunt sau au fost depuse mai multe proiecte legislative care toate au un numitor comun, și anume să ostracizăm și mai tare consumatorul (sau mai bine zis utilizatorul) de substanțe și să îl afundăm în închisoare sau într-un serviciu de tratament obligatoriu (chiar și fără voința lui, și chiar dacă nu există un tratament valabil pentru tipul de consum specific). Asistăm la un heirupism din partea parlamentarilor și așa-zișilor experți antidrog care, în loc să gândească o politică de reducere a cererii prin programe de educație, continuă să susțină că reducerea cererii se face băgând adolescenții la închisoare. 

Punctul culminant al heirupismului este, în momentul de față, legea care lasă șoferii fără permis pentru că au îndrăznit să ia un antiinflamator sau care sunt pe diverse tratamente psihiatrice perfect legale.

Singurul plus comparativ cu acum doi ani este faptul că Agenția Națională Antidrog nu mai este, în sfârșit, sub Ministerul Afacerilor Interne (adică a Poliției), ci sub Cancelaria Prim-Ministrului și sub Ministerul Sănătății, după cum ar fi trebuit să fie de la început. Partea care este sub cancelaria PM se ocupă de politicile de reducere a cererii/ofertei sau se va ocupa, iar partea sub MS se ocupă de intervențiile medicale necesare. 

Recomandări

Rapoartele secrete ale CIA despre armele sonice experimentate de sovietici. „Tunul” de zgomot folosit în timpul ultimului miting al lui Ceaușescu

– Cu stăm cu veșnica problemă: avem definită foarte clar diferența între consum și trafic – sau am rămas în situația în care pedepsim și pe cel cu 3 grame, un consumator ocazional, la fel ca pe un dealer care are 30 de kilograme?
– O întrebare extrem de grea, dar la care răspunsul este NU, nu avem definită clar diferența, și ea este făcută, de cele mai multe ori de judecător, care decide dacă deținerea era în vederea consumului sau a traficului: iar aici apare mereu dilema dacă este trafic faptul că o persoană consumatoare îi dă alteia o doză sau o consumă împreună. 

Invazie de substanțe foarte ieftine cu efecte imediate

– Una dintre temele importante legate de evoluția consumului de droguri mi se pare problema accesibilității: apare o nouă clasă de droguri care devin foarte accesibile ca preț? De unde această nouă direcție?
– Păi e foarte simplu. Piața neagră, ca să existe și să fie profitabilă (nu trebuie să uitam că „viața” unui traficant în stradă este foarte scurtă, adică el trebuie să vândă mult într-un timp foarte scurt, pentru că altfel riscul de a fi prins este mare), trebuie să ofere substanțe foarte ieftine, care dau efecte de la doze mici (deci cantități mici utilizate) dar care devin adictive de la primele utilizări. 

Recomandări

Donald Trump recunoaște că au loc negocieri privind „împărțirea” Ucrainei: „Problema este discutată chiar acum”

Acesta este strict rezultatul prohibiției, pentru că atunci când încerci să interzici o substanță sau clasa de substanțe va exista tot timpul o portiță prin care să evităm acea substanță, creând alta, cu structura diferită, dar cu efecte similare. Lupta asta cu băgatul de substanțe în lista de interzise ale legii este sisifică și ea nu face decât să dea impresia că autoritățile sunt reactive la problemă, dar de fapt, reactivitatea asta are o întârziere mare, de cel puțin 6 luni dacă nu mai mult. 

Adică în momentul în care o substanță este identificată în stradă și catalogată ca substanță psihoactivă ea are deja o istorie de cel puțin 6 luni (adică a fost consumată în perioada asta). De aceea, introducerea ei în listă nu va face decât să ducă la apariția altei substanțe, similare, care va avea același parcurs… deci practic învârtim dovleacul, cum se zice popular…

Medicii nu știu ce tratează pentru că substanțele se schimbă des

– Din ce înțeleg eu, toată această industrie are o viteză mare de a produce noi și noi forme de droguri cărora nu le știm efectele și chiar, mai grav, nici nu sunt indexate ca atare. Adică copiii consumă ceva cu efecte necunoscute de către medici? Ce riscuri presupune acest fenomen?
– Deja, din exces de zel, am cam răspuns la prima parte a întrebării la întrebarea anterioară. Da, medicii nu știu cu ce se confruntă, de multe ori merg doar pe declarația persoanei care a venit la camera de gardă, și așa ajungem să trunchiem adevăruri, sau să nu înțelegem cum o substanță, pe care o cunoșteam, are efecte total diferite și practic intervenția noastră medicală va fi greșită. 

Cel mai mare risc al fenomenului este că noi, ca profesioniști, nu vom putea niciodată să avem o intervenție corectă din cauza faptului că viteza cu care se schimbă aceste substanțe este foarte mare, iar cei care consumă se expun riscului de deces, la fel, pentru ca nu vor ști niciodată ce consumă. 

– În acest moment, care sunt drogurile de pe piață care fac cele mai mari ravagii? Putem vorbi de anumite grupuri de drog? De substanțe?
– Etnobotanicele, zic așa generic, sau mai tehnic – noile substanțe psihoactive: fie că vorbim despre cele de natură vegetală sau „prafurile”, despre niște produse sintetice din clasa amfetaminelor sau a canabinoizilor sintetici.

– Observ un soi de „război împotriva canabisului”, dar se închid ochii la etnobotanice. Căci dacă criminalizăm canabis, practic orientăm consumatorii spre etnobotanice, care am înțeles sunt mai ieftine, mai accesibile și nu ies la teste de multe ori. Cum stăm aici?
– Pai, cam da, cum ziceam și mai sus, de multe ori (să nu zic tot timpul) în piața neagră noi mergem pe încrederea celui care ne vinde, adică dacă el zice că ne vinde canabis noi așa credem. Practica însă mi-a arătat că pe piața neagră nu există canabis, ci material vegetal stropit cu canabinoizi sintetici care sunt total diferiți și ca efect, și ca riscuri față de canabinoizi naturali. Chiar nu înțeleg lupta asta atât de acerbă a autorităților cu canabisul, când focusul ar trebui sa fie pe aceste etnobotanice. 

Sunt foarte multe studii clinice care arată că atunci când vorbim de canabis vorbim de un drog de ieșire (adică un drog care te poate ajuta să scapi de o dependență reală) și nicidecum de un drog de intrare, așa cum este alcoolul. Știu că multă lume o să îmi sară în cap acum, că spun că alcoolul este drog de intrare, dar asta este adevărul, că după un shot de tequila sau o vodcă, deschiderea noastră în a încerca o linie, sau un cui, sau o ciupercuță crește foarte mult.

Cred că a venit momentul, cu toate că zic asta de vreo 10 ani, să înțelegem că doar dându-ne jos de pe ochi valul acesta al criminalizării, problematica consumului de droguri va fi analizată corect. Până atunci ochelarii de cal vor rămâne baza, din păcate. 

Singura abordare potrivită: informarea corectă

– Eugen Hriscu îmi povestea acum ceva timp că noi suntem total descoperiți instituțional: dacă copilul devine dependent, noi nu dispunem de un centru de stat sau privat specializat în tratamentul dependențelor și abuzului de droguri la minori. Cum mai stăm acum?
– Pai stăm puțin mai bine… a apărut centrul de la Voila, unde adolescenții pot găsi îndrumare pentru problemele lor, dar din păcate e foarte puțin. 

– Bun. Cum facem: cum luptăm cu aceste noi forme de droguri, cu această „epidemie” de substanțe ieftine și accesibile?
– Singura abordare corectă, și care vine din partea unuia care a lucrat mai bine de 15 ani cu persoane care utilizează substanțe psihoactive, este INFORMAREA CORECTĂ.

Programele de informare atât în rândul tinerilor, cât mai ales în rândul părinților acestor tineri care să transmită informații corecte, adică și cu bunele și cu relele substanțelor, reprezintă singura abordare care va aduce în timp beneficii. Altfel, dacă noi rămânem în sintagma „drogurile ucid” sau „marijuana drumul spre iad”, nu vom deschide ochii nimănui care este un posibil utilizator, pentru că acum accesul la informație este deschis tuturor, și capacitatea de gândire a tinerilor nu mai poate fi ușor influențată de părinți, așa cum a fost la noi. 

Ca să terminăm într-o notă optimistă, eu sunt convins că, urmând modelul Germaniei, al Marii Britanii, al Portugaliei, într-un timp relativ scurt, și mai ales că Agenția Națională Antidrog și-a modificat puțin perspectiva (chiar și numele este diferit acum – Agenția Națională pentru Coordonare și Politici în Domeniul Drogurilor şi Adicțiilor) problematica consumului de substanțe va fi văzută cu ochii care trebuie.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro