Noul coronavirus cauzează o infecție respiratorie ce poartă numele COVID-19, dar nu toate cazurile au aceleași simptome. Unele persoane infectate au simptome ușoare, ca de răceală, altele progresează în forme severe de boală ce pot necesita intubarea pentru ventilație mecanică pentru a supraviețui.

Apoi, unele cazuri sunt asimptomatice, unde persoanele infectate nu prezintă vreun semn vizibil de îmbolnăvire.

Cu alte cuvinte, COVID-19 este, de fapt, un sindrom – o colecție de simptome – care se manifestă pe un spectru.

Cele două tipuri de pneumonii, așa cum se văd pe radiografii computer-tomograf. Foto: Intensive Care Medicine

Un nou studiu sugerează că pacienții care ajung să dezvolte forme severe de COVID-19 ar putea să fie clasate în două categorii distincte, fiecare necesitând tratament corespunzător. 

Studiul urmează să fie publicat în jurnalul Intensive Care Medicine și a fost scris de doctori italieni cu experiență în tratarea cazurilor grave COVID-19. 

Concluzia lor este că sindromul COVID-19 cauzează o formă de pneumonie distinctă decât cea cauzată de sindromul de insuficiență respiratorie acută (SIRA). 

De exemplu, o caracteristică definitorie pentru COVID-19 este hipoxemia (nivel scăzut de oxigen în sânge) asociată cu conformitatea sistemului respirator aproape normală. 

“Această combinație remarcabilă nu este aproape niciodată întâlnită în cazuri severe de SIRA. Acești pacienți sever hipoxemici ar putea să se manifeste diferit unii de alții: respirație normală (hipoxemia “silențioasă”) sau foarte dispneic, responsiv la oxid de azot sau deloc, foarte ipocapnic sau normo/hipercapnic, sau fie receptivi la poziția înclinată în patul ATI sau nu. Astfel, aceeași boală de fapt se manifestă cu o neuniformitate impresionantă”, au scris cercetătorii în lucrarea lor.

Pe baza observațiilor de caz, autorii propun clasificarea pneumoniilor COVID-19 în două categorii care descriu spectrul dependent de timp pentru cazurile care necesită terapie intensivă. 

Acestea sunt “Tipul L” (de la “low”, însemnând “jos”), caracterizat prin elasticitate scăzută, raport redus între ventilație și perfuzie, greutate redusă a plămânilor și recrutabilitate redusă; și “Tipul H”, caracterizat prin elasticitate ridicată, greutate mare a plămânilor și recrutare ridicată a plămânilor. 

Cele două tipuri de pneumonii COVID-19 sunt cel mai bine identificate prin radiografii computer-tomograf (CT). 

Având în vedere diferențele în progresia bolii, autorii recomandă tratamente respiratorii diferite pentru pneumoniile de tip L și H. 

Pacienții de tip L răspund în general bine la creșterea ratei de fracție inițială a oxigenului inspirat (FiO2). 

Pacienții tip L pot tranziționa către tip H când magnitudinea presiunii pleurale inspiratorii variază de la 5-10 cmH2O la peste 15 cmH2O. Atunci când se întâmplă asta, riscul leziunilor pulmonare crește, iar intubarea trebuie făcută urgent. Pacienții cu pneumonie COVID-19 de tip H trebuie tratați precum cazurile severe de SIRA.  


LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea, bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie. 

Urmărește-ne pe Google News