Conform informațiilor oficiale, peste 18.000 de români au murit până acum din cauza coronavirusului.

Folosind un instrument de calcul validat științific, Daniel Sandu a arătat, într-o analiză pentru MindCraft Stories, că numărul victimelor COVID-19 în România în primele nouă luni ale pandemiei este cu cel puțin 60% mai mare decât cifrele oficiale privind decesele.  

Raportul de 60% din mortalitatea excesivă neatribuită bolii este relativ în linie cu estimările din alte state europene.

  • Grupurile de vârstă de peste 50 de ani înregistrează aproape fără excepție o creștere masivă a deceselor față de așteptări. Cele mai mari creșteri procentuale sunt la cohortele 50-54 de ani, 65-69 de ani și 70-74 de ani, unde România a avut cu 20% mai multe decese decât în anii trecuți, în aceeași perioadă.
  • În martie-noiembrie 2019, România a înregistrat aproximativ 11.000 de morți cauzate de boli ale aparatului respirator, categorie la care intră şi vieţile pierdute din cauza gripei sezoniere. În aceeași perioadă a anului 2020, România a înregistrat aproape 27.000 de decese pe seama unor boli ale aparatului respirator.
  • Practic, a crescut cu aproximativ 125% numărul deceselor cauzate de boli respiratorii, în condițiile în care boala COVID-19 poate cauza decese și prin afectarea altor funcţii ale organismului.
  • S-au înregistrat creşteri masive şi la decesele cauzate de boli ale aparatului circulator, boli de nutriţie sau boli psihice.
  • Numărul deceselor având drept cauză boli psihice a crescut de la 400, în anii anteriori, la 700 în 2020.

Victimele directe şi indirecte ale COVID-19

– Libertatea: Ce este mortalitatea în exces şi la ce este bun acest indicator?
– Daniel Sandu: Este un indicator care a apărut prima oară în epidemiologie, în retrospective despre cum au afectat nişte boli nişte populaţii, iar ulterior instrumentul a fost folosit şi în sociologie, şi în economie. Practic, presupune faptul că numărul de morţi într-un an, împărţit pe luni, va fi relativ constant într-o populaţie dată. În situația în care apare vreun cataclism, vreun Cernobîl, un eveniment natural de proporţii mari, această cifră se va modifica, şi numărul cu care se modifică se numeşte mortalitatea în exces. Şi este atribuită direct cauzal evenimentului care a apărut.

Cu alte cuvinte, mortalitatea în exces este instrumentul care ne spune câte vieţi a influenţat sau a terminat acest eveniment natural extern – în cazul nostru, pandemia de COVID.

Daniel Sandu:

– Altfel spus, este un indicator mai bun decât cifra deceselor oficiale de COVID, pentru că îi cuprinde şi pe cei afectaţi indirect de pandemie sau infectaţi, dar nediagnosticaţi.
– Exact, sunt trei categorii interesante în această dinamică: oamenii care au murit direct de COVID, din care avem o parte în cifrele oficiale ale guvernului, şi mai avem o parte morţi de COVID direct care nu au fost depistaţi de guvern, dar au murit tot de COVID. Apoi, sunt morţile indirecte de COVID, care poate s-au îmbolnăvit de COVID şi au avut sistemul imunitar slăbit, după care au murit din alte motive. Sau nişte oameni care poate s-ar fi dus la spital în mod normal pentru a-şi trata anumite afecţiuni, dar au amânat din cauza pandemiei, sau care aveau boli cronice şi nu au mai avut acces la medicamente, la atenţie medicală. Şi mai este categoria de oameni a căror viaţă a fost salvată de COVID. Aceştia sunt foarte puţini şi foarte greu de calculat.

– Aici intră, de pildă, oamenii care „nu au mai murit” în accidente de maşină faţă de un an obişnuit, fiindcă s-a circulat mai puţin?
– Exact, aceasta e o categorie. Mai sunt cei care nu au mai murit de pe urma otrăvirii sau leziunilor traumatice – la această categorie sunt mai puţine decese. Este şi un număr mai mic de decese la copii care au murit din cauza neglijenţei. Acum, rămânând părinţii acasă, numărul de incidente de acest gen a scăzut. Şi probabil că mai sunt nişte cazuri,  de oameni a căror viaţă a fost salvată, pe care e mai greu să punem degetul.

Sursă: Mindcraft Stories

De 3-4 ori mai mortală decât gripa normală

– Analiza dv. se uită şi la cauzele morţii, aşa cum le înregistrează INS. Din datele consultate, cum a diferit mortalitatea cauzată de COVID faţă de influenţa gripei, în anii anteriori?
– În mod normal, oamenii care mor de gripă sunt înregistraţi ca morţi de afecţiuni respiratorii – şi aceştia erau cam 11.000 pe an. Anul acesta au fost 26.000, în condiţiile în care timp de nouă luni au fost restricţii foarte puternice.

– Acesta ar fi un contraargument destul de puternic pentru mitul, încă rezistent, potrivit căruia COVID-19 este ca o gripă.
– Exact. Nu numai că numărul de morţi e de cel puţin două ori mai mare, dar este şi mult mai mare, în condiţiile în care au fost aceste restricţii foarte dure, deci probabil că numărul ar fi fost mult, mult mai mare în lipsa restricţiilor.

În lipsa restricțiilor, această boală ar fi fost de cel puţin 3-4 ori, dacă nu de 10 ori mai mortală decât gripa normală.

Daniel Sandu:

Autorităţile sunt „analfabete numeric”

– În 2020 am pierdut – direct şi indirect – de două ori mai multe vieţi din cauza COVID-19 decât în cifrele oficiale. Credeţi că autorităţile ar trebui să comunice mai mult pe cifrele astea? Nu am văzut această informaţie folosită de oficiali.
– În mod cert, ar trebui să fie folosită de autorităţi, pentru că cifra aceasta este influenţată de diferenţa de capacitate instituţională între state. Aceasta este o cifră-parametru.

Cifrele autorităţilor – număr de teste, număr de cazuri, număr de morţi de COVID –  sunt cifre care ţin foarte mult de capacitatea fiecărui stat de a testa şi de a depista cazurile de COVID. 

Altfel spus, dacă am fi testat 100.000 de oameni, în loc de 50.000 la vârf, probabil că am fi depistat mai multe din morţile astea.

Dar cifra de mortalitate în exces reprezintă comparaţie de la un an la următorul, care nu ţine cont de capacitatea instituțională a statului.

– De ce credeţi că lipseşte această perspectivă din discursul public? Poate totuşi ar servi drept argument să fie respectate mai bine măsurile luate pentru combaterea pandemiei.
– Sincer, cred că este o înţelegere un pic contabilicească a problemei. Nu vreau să fac speculaţii. Dar ţin minte că, la un moment dat, când Ludovic Orban era prim-ministru, zicea că el nu crede că numărul de oameni identificaţi cu COVID este o funcţie a numărului de teste. Acest detaliu arată cât de puţin înţelege cineva de la vârful aparatului administrativ din România care este capacitatea şi care este, de fapt, situaţia acestei boli şi a victimelor făcute. E foarte problematic.

Marea problemă este că cei mai mulţi dintre oamenii care administrează răspunsul nostru la pandemie sunt numerically illiterate (n.r. – analfabeţi numeric). Nu au capacitatea epistemologică de a înţelege diferenţele de cifre şi ce spun ele.

Daniel Sandu:

300 de decese în plus faţă de anii anteriori, cauzate de boli psihice

– V-aţi uitat şi pe cum a fost distribuită mortalitatea în exces pe grupe de vârstă. Ce v-a atras atenţia aici? Am văzut că diferenţa dintre 2020 şi 2019 este şi mai mare: la cohortele de 50 de ani plus, sunt cu 20% mai multe decese.
– Da, ceea ce spune că impactul COVID nu începe de la 65 de ani, ci începe de mult mai jos, de la 50. Este dramatic. Şi chiar dacă numărul de morţi la 50-65 este mai mic, numeric, creşterea procentuală e mai mare. Şi îţi atrage atenţia şi faptul că există şi grupa de vârsta 30-34 unde numărul de morţi a fost semnificativ mai mare decât în anii trecuţi – acolo probabil nu ca urmare directă a COVID, ci ca urmare directă a carantinei.

– Cum a evoluat numărul deceselor cauzate de boli psihice?
– În 2020, creşterea este de 300 de oameni. Dacă într-un an normal, mureau cam 400 de oameni din cauza afecţiunilor psihice, în primele 11 luni ale anului, au murit cam 700 ca urmare a bolilor psihice. E foarte mare diferenţa, în condiţiile în care vorbim de decese. Iar, în general, afecţiunile psihice nu cauzează direct decese, ci alte lucruri care duc la moarte – de la sinucidere sau violenţă la abuz de alcool etc.

Marea Britanie calculează, la zi, mortalitatea în exces faţă de anii anteriori, încă din aprilie

– Cum ar putea fi exploatate de autorităţi concluziile analizei pe mortalitatea în exces la diferite categorii de vârstă?
– Păi, în primul rând ar putea să dezvolte un instrument de socotire a mortalităţii cauzate de COVID, directă şi indirectă, care nu se bazează numai şi numai pe capacitatea statului de a testa.

Apoi, ar trebui îmbunătăţită prioritizarea categoriilor care au nevoie de ajutor, ca să ia în calcul mult mai mult şi riscurile bolnavilor cronici de a muri din lipsă de atenţie medicală.

Mai cred că ar merita investit – dar aici ţine de voinţă politică – în a aduce la zi capacitatea Institutului Naţional de Statistică de a raporta în timp real cifrele de mortalitate lunară. Aşa cum am făcut eu pentru primele 11 luni ale anului, sunt sigur că INS are cifre provizorii pentru decembrie, poate chiar şi pentru ianuarie, dar aceste cifre nu sunt oficiale, deci nu le poate folosi cineva ca mine să calculeze mortalitatea în exces. Însă nu sunt folosite nici de cei din grupul de comunicare strategică, pentru a vedea care este impactul în timp real.

În Marea Britanie, acest lucru se face din aprilie, se calculează mortalitatea excesivă de către instituţii ale statului din aprilie.

Daniel Sandu:

Polonia, în noiembrie: de două ori mai multe morţi decât într-un an fără pandemie

– Cum stăm în comparaţie cu celelalte ţări din Europa din punctul de vedere al mortalităţii în exces?
– Eu le-am împărţit în trei categorii. Este categoria de ţări care au avut probleme mari, în special la începutul pandemiei – ca Italia, apoi ţări care pe parcursul celor 11 luni nu au avut creşteri foarte mari: Germania, Finlanda. Apoi sunt ţările din Europa Centrală şi de Est, care sunt cele mai problematice pentru că au o capacitate instituţională scăzută. Dar multe dintre aceste ţări nu au avut un prim val foarte, foarte puternic de morţi excesive. Pentru că toate aceste ţări au compensat lipsa de capacitate prin a închide ţara şi a impune restricţii foarte dure la început. La fel ca noi, şi Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Polonia – toate au închis ţara foarte, foarte devreme, poate imediat după Italia.

– Aceste decizii au avut un cost politic, pentru că îţi enervezi populaţia şi, de la un moment încolo, nu mai poţi să menţii restricţiile respective.
– De aceea, în toate ţările din Estul Europei, România inclusiv, restricţiile au început să fie relaxate spre sfârşitul anului, mai ales în toamnă şi atunci au bubuit cazurile. Dacă te uiţi la toate ţările din blocul de Est, au avut o primăvară destul de OK, cu nu foarte multe morţi în exces, dar, pe finalul anului, numărul deceselor a bubuit: în Polonia, în noiembrie au avut de două ori mai multe morţi decât într-un an normal.

Noi suntem abia la un surplus de 50-60%, dar probabil că luna decembrie este şi la noi cu vreo 80% mortalitate excesivă – îmi imaginez. (n.r.: încă nu sunt disponibile datele pentru luna decembrie).

– Este corect să spunem că asta se întâmplă pentru că restricţiile actuale nu sunt pe măsura situaţiei reale în acest moment?
– Da. Nu mai suntem la fel de speriaţi ca în primăvară şi nici autorităţile nu mai impun la fel de drastic măsurile de limitare a contactului, de închidere a barurilor etc. Şi este cu atât mai dramatic, pentru că în primăvară aveam de-a face cu un coronavirus semnificativ mai puţin contagios şi mortal decât noua tulpină din Marea Britanie, care este cu 50-60% mai contagioasă şi cu vreo 30% mai mortală. Adică suntem mai puţin speriaţi acum, când ne confruntăm cu un virus mult mai dur.

„Autorităţile nu tratează populaţia ca pe un om adult”

– Este, totuşi, de înţeles, fiindcă se ajunge la o oboseală psihică.
– Aici e problema cea mai mare. De fapt, noi am ajuns aici, nu pentru că oamenii nu sunt capabili să înţeleagă cât de dramatică este situaţia, ci pentru că autorităţile nu vorbesc pe şleau despre cât de sensibilă e situaţia acum. Deci practic nu tratezi populaţia ca pe un om adult, capabil să înţeleagă o situaţie complexă.

Evident că de la un moment dat, oamenii zic: „mi-ai spus că era dramatic atunci când am văzut eu că nu era aşa dramatic, acum îmi spui că este la fel de dramatic, cine să te mai creadă?”.

Sunt foarte convins că oamenii nu mai rezistă psihic, moral, să rămână în casă, însă, dacă li s-ar spune foarte direct şi foarte pe şleau: „băi, este mult mai grav decât era înainte din multe motive”, eu cred că, scrâşnind din dinţi, ar fi mult mai precauţi decât în momentul de faţă. Dar în acest moment, informaţiile noi sunt foarte limitate şi nu sunt folosite de guvernanţi.

COVID a ajuns în rural, unde riscă să facă şi mai multe victime care scapă de radarul testelor

– Există diferenţe între rural şi urban în ceea ce priveşte mortalitatea în exces?
– În primele 10 luni ale anului trecut, mortalitatea în exces era distribuită relativ egal între oraşe şi sate, deci urban-rural. În noiembrie, mortalitatea în exces din rural a crescut foarte mult şi o să crească şi mai mult.

Boala a ajuns în rural, unde contagiozitatea este mai mică, pentru că ruralul este mai puţin dens, dar acolo populaţia în vârstă este mult mai mare, ceea ce înseamnă că numărul de morţi pe care o să-l vedem în următoarea perioadă o să fie mult mai subevaluat decât până acum, pentru că la sate nu se testează aproape deloc şi foarte, foarte rar se atribuie morţile neaşteptate COVID-ului. 

– Din păcate, noi în general nu testăm la capacitatea maximă, ci dimpotrivă.
– Acest lucru mă surprinde şi pe mine, în ultima vreme a scăzut în fiecare săptămână numărul de teste – cu 10-15%. Asta este chestia pe care au făcut-o deştept în Olanda şi au început să o facă şi în Italia. Statul a început să plătească operatorii privaţi să facă teste în interiorul celulelor de stat. Este ceva ce am putea face şi în România, astfel încât să păstrăm sus numărul de testări şi să avem un pic de comparabilitate şi la cifrele oficiale.

 
 

Urmărește-ne pe Google News