În aeroportul din Dublin cântă colindele în buclă. Angajații magazinelor poartă coarne de reni, diademe cu brăduți, pulovere cu oameni de zăpadă. Călătorii țopăie relaxați de pe un picior pe altul. Angajații de la securitate îți zâmbesc larg.
Mai puțin o brunetă încrâncenată care se întoarce înspre mine și mă pune să strâng toate tăvile lăsate aiurea de alți pasageri. Îi spun că tăvile mele le-am pus la locul lor și alea nu sunt ale mele. „They are not mine either!”, îmi zice nervoasă și îmi întoarce spatele.
Sunt revoltată. „Ea lucrează aici, ce ar vrea, să-i fac și munca ei?”, îmi zic. Îmi amintesc că e Crăciunul și pun tăvile la loc, apoi îmi iau bagajele. Dacă ar fi fost acasă, sigur și-ar fi pus copiii la colț că nu au spălat farfuria cu fursecuri pentru Moș Crăciun. Deci, mai bine să se ia de mine, îmi zic.
Îmi cumpăr o supă, că mai am două ore până la îmbarcare. La cantina aeroportului, angajații sunt veseli nevoie mare. Râd și își strigă cu voce tare, peste capetele clienților, ceva ce n-ar face în mod obișnuit. Dar e Crăciunul. Băiatul cu accent est-european îmi zâmbește și îmi urează: „Happy Christmas!”. Îi zâmbesc și eu. Deja simt spiritul Crăciunului.
„Eu sunt și în tura de Revelion”, râde cu poftă unul dintre ei, ca de o glumă bună. Încet-încet, se închid luminile magazinelor. Program scurt. Pleacă toți bolnăvicios de vesel, strigând urări pentru tot aeroportul.
În avionul Dublin-Londra, însoțitoarele de zbor au și ele cornițe de reni și zâmbetul profesional obișnuit. Cu mine, în avion, sunt două doamne cu rochii de seară. E un zbor scurt, de o oră, deci poți pleca direct la petrecere.
Nepoții care schimbă sângele românesc
Aeroportul Gatwick a ținut capul de afiș din pricina dronelor neautorizate de săptămâna trecută care au întârziat sute de vacanțe, iar acum parcă vrea să-și spele păcatele. E ornat cu luminițe și culoare, cu muzică de Crăciun și angajați zâmbitori. Și e plin de lume.
Ca într- zi normală. La poarta de îmbarcare 10 își așteaptă românii zborul târziu spre Crăciunul de acasă.
„Mommy, is this roz?”, întreabă o fetiță cu ochelari și ochi rotunzi ca două acadele.
„Da, mami”, îi răspunde femeia.
Am mai identificat alți copii cărora părinții le vorbesc în română și ei răspund în engleză. Sunt copiii străinătății, generația care va face diferența dintre „români” și „cetățenii de origine română”. Generația de trecere.
O mămică își urmărește de la doi pași distanță copilul care abia se deprinde cu mersul. Are o cutie cu biscuiți pe care tot îi scapă pe jos și femeia îi ridică. Nu-i aruncă, doar suflă praful de pe ei. Românește.
„Merry Christmas!”, ne urează personalul. Urcăm în avion. Însoțitoarea de zbor ne zorește. Tot românește: „Nu mai blocați culoarul, că rămânem aici încă două ore!”. Și, ca niciodată, e ascultată de mulțimea zgomotoasă.
În zece minute reușește să-i ordoneze pe toți pasagerii la locul lor. Și decolăm. „Imediat ce atingem viteza de croazieră…” se golesc și portofelele. Întârziații cumpără cadouri, parfumuri, creme pentru cei dragi.
Trei ore trec cu plânsete de copil, povestiri, sforăituri ușoare, turbulențe. „Temperatura este de un grad. Crăciun fericit și La mulți ani! Mulțumim că ați zburat cu noi”, ne urează căpitanul.
Aterizăm la 3.10 dimineața, pe 25 decembrie, la București. Și tot românește se aplaudă. Și se aude și un puternic „Iuhuuuu!”. Am ajuns acasă. De Crăciun!
Nu știu cine i-a așteptat pe colegii pasageri, dar eu am luat un Uber. Șoferul, un pompier care intra în tură dimineață la 7. Are un copil de zece luni și nu e lângă el și soție nici de Crăciun, nici de Revelion, că e la muncă. Și în rest, face bani de cadouri prin taximetrie. Și va trebui să fie la datorie atunci când sunt cele mai multe intervenții cu victime ale consumului exagerat de alcool și de mâncare sau ale accidentelor cu petarde. Cazurile pe care și noi le relatăm tradițional în perioada asta. Și între timp, e și șofer Uber.
Am coborât repede cu picioarele pe pământ. De Crăciun!
Citește și:
VIDEO / Crăciun româno-maghiar într-un TIR irlandez. O săptămână, trei țări, 1350 de kilometri pe autostrăzi, 600 pe mare