Argentina. Pomii de Crăciun (care nu trebuie să fie neapărat brazi) sunt împodobiţi pe 8 decembrie, de sărbătoarea Imaculatei Concepţii, iar de crengile lor sunt atârnate globuri făcute din vată, care imită zăpada – acolo, vremea e caldă de sărbători, aşa că omăt natural n-ai să vezi! Nu se trimit felicitări de Crăciun şi puţini obişnuiesc să facă daruri, în special rudelor apropiate ori prietenilor foarte buni.
Armenia. Moş Crăciun, pe numele său armean Gaghant Baba sau Kaghand Papa, vine în ajunul Anului Nou, Crăciunul fiind tratat ca o sărbătoare exclusiv religioasă. Mulţi armeni ţin post negru o săptămână înainte de Crăciun, iar la masa din ajun mănâncă orez, peşte, fructe uscate şi nuci. Copiii le duc rudelor mai vârstnice daruri constând în fructe, nuci şi dulciuri.
Australia. Sărbătorile de iarnă pică fix în… vacanţa de vară a elevilor, care au liber de la mijlocul lui decembrie până în februarie. Australienii îşi împodobesc casele şi agaţă ornamente în brazi, dar pentru că e foarte cald, sărbătoresc de obicei pe plajă, la picnic. Moş Crăciun nu soseşte cu sania, ci pe placa de surf sau cu barca salvamarilor!
Austria. Bradul e împodobit în Ajun, cu globuri şi bomboane, iar la ora 16.00 trebuie să fie gata şi cu luminiţele aprinse, fiindcă întreaga familie se adună în jurul lui şi cântă colinde – cel mai cunoscut colind din lume, “Silent Night”, a fost compus în Austria, în 1818! Darurile copiilor sunt lăsate sub brad nu de Moş, ci de un copilaş blond, cu aripi, Christkind.
Bangladesh. Aici, în Ajun, oamenii taie lăstari de bananieri şi-i replantează doi câte doi pe aleile ce duc de la casele lor la biserică. Apoi, le îndoaie crengile, construind din ele arcade, sub care aşază farfurioare din bambus pe care le umplu cu ulei. Când se aprinde uleiul, drumul către biserică e luminat astfel încât toată lumea să-l poată vedea.
Bolivia. Bolivienii merg în ajun de Crăciun la biserică, apoi se aşază la masă, care e formată, tradiţional, dintr-o tocană de pui, vită sau porc cu cartofi, urmată de fructe tropicale. Copiii primesc câte un rând de haine noi, dar nu de Crăciun, ci de Revelion.
Brazilia. Aici, copiii atârnă de pervaz o şosetă nu pe 5 decembrie, ci pe 24, iar noaptea, Moş Crăciun – Papai Noel sau Bom Velhinho (bunul bătrân – n.r.) -, dacă consideră cu micuţul a fost cuminte, ia şoseta şi lasă în locul ei un cadou.
Bulgaria. La vecinii de la sud de noi, masa cea mai importantă se ia pe 24, în ajun. Se mănâncă numai preparate vegetariene: ciorbă de fasole boabe, sarmale de post, plăcintă cu dovleac, fructe uscate şi oleaginoase. Fiecare sparge o nucă, iar dacă aceasta e bună, se anunţă un an nou bogat. Dacă, din contră, e stricată sau găunoasă, anul care vine nu va fi unul bun. De pe masă nu lipseşte nici pita, o pâine rotundă, în care a fost strecurat înainte de coacere un bănuţ; cine-l găseşte va avea noroc tot anul viitor! Tot pentru noroc şi recolte bune e strecurat sub faţa de masă un pai, iar după uşa de la intrare, în zonele rurale, e rezemat un plug de lemn.
Canada. În provincia Newfoundland, adulţii se deghizează şi merg cu colindul; gazdele care ghicesc cine se ascunde în spatele măştilor primesc colindătorii în case şi îi omenesc cu prăjituri şi băuturi calde, iar cele care nu ghicesc trebuie să se costumeze şi să se alăture alaiului. Din 1913 încoace, la Toronto are loc una dintre cele mai mari parade la care defilează Moşi Crăciun. Peste 25 de care alegorice şi peste 2.000 de oameni iau parte în fiecare an la eveniment. Multe familii canadiene se adună la petreceri de copt prăjituri în ajun. Vin cu cele mai bune reţete, coc prăjiturile şi apoi fac schimb, aşa că fiecare pleacă acasă cu o varietate largă de dulciuri pentru Crăciun.
Cehia. Unii ţin post negru în Ajun, în speranţa că aşa vor vedea porcul de aur – o viziune aducătoare de noroc, în credinţa populară. Iar fetele nemăritate aruncă un pantof peste umăr în ziua de Crăciun; dacă acesta cade cu vârful către uşă, vor merge la altar în scurt timp.
Chile. Oamenii merg la biserică 9 zile la rând înainte de Crăciun, îşi împodobesc casele, iar la masa de sărbătoare consumă un cocktail special, numit Cola de Mono (coadă de maimuţă – n.r.), cu cafea, lapte, lichior, zahăr şi scorţişoară. La miezul nopţii, copiii desfac darurile, apoi merg pe la prieteni să se laude cu ce au primit.
Croaţia. Din nici o casă nu lipseşte coroniţa făcută din cetină şi împodobită cu 4 lumânări, semnificând speranţa, pacea, bucuria şi iubirea. În brad se atârnă ornamente în formă de fructe – în trecut, erau chiar fructe zaharisite, iar uneori, aurite!
Danemarca. Micuţii de aici sunt foarte fericiţi: primesc câte un cadou de pe 1 până pe 24 decembrie, ca un preambul la darul sau darurile Moşului! Şi petrecerile se ţin lanţ toată luna, la fel coptul de turtă dulce ori prăjituri cu vanilie. Masa de Crăciun se termină cu o budincă de migdale; toate migdalele, mai puţin una, sunt măcinate, iar cine o găseşte pe singura întreagă primeşte… un porcuşor de marţipan.
Filipine. Aici, Crăciunul e un amalgam de tradiţii vestice şi filipineze. Cea mai populară decoraţiune, poate chiar mai răspândită decât pomul împodobit, este Parol, o prăjină din bambus şi hârtie colorată.
Finlanda. Moş Crăciun locuieşte aici – mai exact, în nordul Finlandei, în regiunea numită Laponia. Şi, cred finlandezii, pleacă la drum în noaptea de 24 spre 25 nu numai cu renii lui credincioşi, ci însoţit şi de Capra de Crăciun sau Joulupukki, care aşază sub bradul împodobit saci cu cărbuni pentru copiii care nu au fost cuminţi. De Crăciun, familiile merg la cimitir şi lasă candele aprinse la mormintele rudelor decedate.
Franţa. Cine stă la casă trebuie să facă rost de o bucată de trunchi de cireş, pe care în ziua de Crăciun o stropeşte cu vin roşu şi apoi o aruncă în foc, ca să răspândească un miros frumos în cămin.
Germania. Aici a luat naştere, în Evul Mediu, obiceiul împodobirii bradului de Crăciun, care iniţial era decorat cu panglici colorate, lumânări şi diferite dulciuri. Copiii îi scriu lui Christkind, exact ca vecinii din Austria, numai că acesta nu e asemuit cu un copil bucălat şi blond, ci cu o tânără frumoasă, tot blondă, cu părul creţ, purtând o coroană de aur şi rochie aurie.
Groenlanda. Ţinutul nordic e cufundat în noaptea polară de Crăciun. Unele din preparatele de pe masa de sărbătoare sunt bizare şi n-ar putea fi înghiţite de mulţi dintre noi: grăsime de focă şi carnea putrezită a unei păsări arctice (care e îngropată şi lăsată să se descompună câteva luni până să devină o… “delicatesă”). Noaptea de Crăciun e singura în care rolurile se inverseasă în cuplu, bărbatul având grijă de nevasta lui, servind-o la masă şi învârtind în oala cu mâncare.
India. Comunitatea creştină din Mumbay împodobeşte de Crăciun bananieri şi mangotieri, în loc de brazi, şi mănâncă la masa de Crăciun diverse tipuri de curry.
Insulele Falkland. Cum pe insule sunt foarte puţini copaci, oamenii împodobesc de obicei brazi artificiali. Iar de Crăciun mănâncă în mod tradiţional carne de miel – deloc de mirare, având în vedere că acolo sunt crescute 150.000 de oi, la o populaţie de doar 3.000 de oameni!
Italia. E locul de unde vine celebrul cozonac Panettone. La “mama lui”, se mănâncă în ajun, imediat după întoarcerea acasă de la biserică, şi e însoţit de o cană de ciocolată caldă.
Japonia. Crăciunul e o sărbătoare de import, e celebrat de puţină vreme şi de nu foarte mulţi oameni. De obicei, japonezii mănâncă pe 25 decembrie pui fript, la fast-food!
Kazahstan. Majoritatea populaţiei e musulmană, prin urmare, ziua de 25 decembrie nu are nimic special, iar dacă pică în mijlocul săptămânii, clar e lucrătoare. Aşa că puţinii creştini de aici sărbătoresc Crăciunul în sâmbăta dinainte de 25, printr-o petrecere, de la care nu lipsesc gogoşile şi vita cu orez şi morcovi.
Letonia. Populaţia ţării baltice susţine că de aici a plecat tradiţia bradului de Crăciun, fiindcă ar exista un document conform căruia în anul 1510, în capitala Letoniei, Riga, ar fi fost amplasat în piaţa centrală un brad pentru celebrarea sărbătorilor de iarnă.
Lituania. Pe masa de Crăciun se întind paie, care amintesc de ieslea în care s-a născut Iisus, iar peste paie e aşezată faţa de masă. Se spune că dacă bagi mâna pe dedesubt şi tragi un pai lung, vei avea viaţă lungă, iar dacă acesta e scurt, una scurtă; un pai gros e semn de bogăţie şi fericire. Dacă vreunul dintre membrii familiei a murit în anul în curs, la masă e aşezat un scaun în plus. Se mănâncă 12 feluri de mâncare, câţi apostoli a avut Iisus.
Malta. Din anul 1921 încoace, în ajun are loc o procesiune importantă, la care iau parte mii de adulţi şi copii ce poartă în mâini felinare, iar piesa centrală este o păpuşă ce-l simbolizează pe Iisus nou-născut. Tot în ajun, locul preotului în amvon e luat de un copil de 7-10 ani, care spune povestea naşterii Mântuitorului.
Marea Britanie. Nu e neobişnuit ca într-o casă englezească să găseşti nu unul, ci doi brazi împodobiţi, iar locuinţele sunt decorate cu vâsc, iederă şi frunze de stejar.
Norvegia. Mulţi preferă să-şi taie singuri bradul de Crăciun din pădure şi să-l ducă acasă, unde îl împodobesc doar adulţii, nu şi copiii. Cei mici ies la colindat costumaţi în oieri sau magi.
Portugalia. În regiunea Penamacor, oamenii aprind focuri mari, pentru a încălzi, conform tradiţiei, picioruşele nou-născutului Iisus.
Spania. În regiunea catalană, există obiceiul de a lua în casă, pe 8 decembrie, un buştean, pe care oamenii îl proptesc pe nişte picioare de lemn, îl scobesc parţial şi-i pictează un chip la unul dintre capete. Îl îmbracă într-o pătură groasă şi-l “hrănesc” în fiecare zi, iar de Crăciun, buşteanul, în semn de recunoştinţă, se umple cu daruri pentru toţi cei din casă.
Suedia. Din 1959 încoace, în ajun, la ora 15.00, suedezii se uită la desene animate cu Donald Duck. Bradul de Crăciun e păzit de o capră făcută din paie şi tot din paie sunt făcute majoritatea decoraţiunilor din pom.