Cât de ușor cad copiii pradă drogurilor legale. Crăciunul lui Cristi

• Povestea lui este povestea multor altor tineri, care au căzut pradă “legalelor” – substanţe chimice cu efecte psihoactive, foarte uşor de produs, foarte ieftine şi foarte uşor de traficat.
• Nu există liceu din România în care ele să nu fi ajuns, iar uneori găseşti dependenţi şi în şcoli generale, spun cei de la Teen Challenge, centrul de recuperare unde l-am întâlnit pe Cristi.
• La Centrul de Recuperare își vor petrece sărbătorile 16 oameni cu vârste diferite, cu vieți diferite, dar cu un sigur dușman: drogul. Împreună au învățat să se lupte cu el. 

Cristi nu a avut nicio ezitare când a fost întrebat dacă e de acord să stea de vorbă cu un jurnalist, dacă acceptă să fie filmat. A spus ”da, sigur”.  Pentru că povestea lui este, până la urmă, una despre succes în lupta cu drogurile. O împărtăşeşte cu un tremur în voce, dar clar şi lucid, conştient de ce a lăsat în urmă.

„Strigam după ajutor şi nu voia nimeni să mă ajute”

La 8 ani şi jumătate a încercat prima ţigară, iar la 9 ani primul drog. Etnobotanice. Era în clasa a IV-a. Experienţa a fost una groaznică.

“Mi se făcuse rău. Am vomitat şi am intrat în panică. Băieţilor cu care eram li s-a făcut frică şi m-au lăsat singur într-un parc şi au fugit. Strigam după ajutor şi nu voia nimeni să mă ajute”, povesteşte Cristi.

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

Stăm de vorbă lângă un mic teren de fotbal, pe care el şi alţi 15 tineri se joacă aproape în fiecare zi. Sunt acolo oameni de toate felurile: avocaţi care au profesat drogaţi, muncitori reîntorşi din Spania care şi-au irosit toată averea pe droguri, studenţi. Cristi este însă cel mai mic dintre ei, deşi povestea lui seamănă izbitor cu a lor.

Nu a devenit dependent din prima. Acea experienţă l-a speriat, însă doi ani mai târziu s-a mutat într-un alt cartier al oraşului în care locuia şi a dat peste un alt anturaj.

“Am evitat un timp, dar presiunea pe care o puneau pe mine…”, îşi aduce el aminte.

Nu după mult timp, a cedat. “Am avut un alt efect. Mi s-a părut că e o împlinire pe care nu putea să mi-o dea nimeni, doar drogurile”, spune Cristi.

Timp de trei ani a continuat aşa: cu etnobotanice, cu pastile, cu canabis şi apoi cocaină.

A ajuns să doarmă pe străzi

În perioada aceea a început să fure bani de acasă. La început, sume mai mici. Etnobotanicele sunt droguri ieftine. Doza pentru o zi poate costa doar 20 de lei. S-a descurcat aşa timp de un an şi jumătate, dar apoi nu a mai putut să le ascundă dependenţa părinţilor.

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

“Într-o zi le-am recunoscut. Se aşteptau la asta. Nu mi-a păsat de reacţia lor, de ce simţeau ei. Pentru mine a fost doar aşa: Bă, vă spun ca să ştiţi ce fac şi aia e”, povesteşte el.

A început să plece de acasă şi să lipsească cu zilele sau cu săptămânile. “Am ajuns să dorm pe străzi din cauza drogurilor. Să dorm în blocuri. Să rămân la prieteni zile întregi”.

Părinţii lui au făcut eforturi uriașe să îl ajute, dar nu sunt multe variante pentru dependenţii de droguri. A ajuns la spitalul de psihiatrie din Cluj, unde a fost ţinut pe medicamente, iar trei săptămâni mai târziu s-a întors acasă. S-a reapucat imediat de droguri.

“Mă împrumutasem foarte mult la prieteni, la mulţi băieţi. Trebuia să le dau banii înapoi. Nu aveam de unde să fac rost de banii ăia şi a trebuit să fur o sumă foarte mare din casă. N-am mers acasă o săptămână”, spune Cristi. Acela a fost şi începutul sfârşitului.

“Într-o seară m-a văzut mama pe stradă şi m-a băgat în taxi şi seara am ajuns din nou la Cluj pentru dezintoxicare. Am rămas acolo 2 săptămâni”.

Decizie la 14 ani: “Voiam să îmi schimb viaţa”

Povestea putea continua aşa la nesfârşit: un ciclu neîntrerupt de internări, externări şi noi dependenţe. Alţi consumatori cu care am vorbit la centru au trecut prin asta şi mai bine de 10 ani. La un moment dat, au început să se interneze singuri, ca să se pună cât de cât pe picioare pentru a-şi putea continua apoi dependenţa cu un minim de chin.

Recomandări

Instalații de pom din comunism se vând pe internet cu sute de lei. „Chiar și în ochii tinerilor pot părea cool și unice” I Interviu

Cristi a avut noroc. La Cluj, la a doua internare, a aflat despre Teen Challenge şi proiectul lor: un proces de reabilitare de un an, dar nu în spitale de psihiatrie, unde dependenţii vorbesc cu familia lor prin gratii, ci într-o comunitate. Un an în care rupi legătura cu tot restul vieții tale și te ocupi exclusiv de tine.

“Oarecum voiam şi eu să îmi schimb viaţa. Să am o relaţie bună cu părinţii mei. Sunt de 8 luni aici şi simt că sunt schimbat total. Nu mă mai atrage viaţa de dinainte”, spune el.

Cristi spune că deja se simte pregătit să revină acasă, dar va petrece sărbatorile cu grupul de susținere de la centru. Mai are 4 luni de stat aici, însă pare de-acum convins că nu ar mai cădea din nou pradă drogurilor. Pentru că nu i-a fost vindecată doar dependenţa fizică, ci a fost învăţat să îşi poarte de grijă şi să înţeleagă răul pe care şi-l făcea sieşi şi celor din jur. O spune cu curaj și asumare. E încă un copil, dar a adunat în el dureri și dezamăgiri cât pentru o viață. De-acum poate începe să și trăiască.

Robii drogurilor

“Chiar mi-am propus să fac chestia asta, aşa cum eu am fost ajutat aş vrea să ajut şi eu pe alţii să-şi schimbe viaţa. Să vadă adevărata viaţă, pentru că viaţa pe care o aveam înainte… Eram robi. Robii drogurilor. Adică, trăiam doar pentru droguri, ce făceam făceam doar ca să obţin droguri. Ăsta era cursul vieţii”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro