Istoria capului marelui voievod nu s-a oprit în anul 1601, când a fost înhumat la Mănăstirea Dealu. În timpul domniei lui George Bibescu (1842-1848), cu ocazia lucrărilor de restaurare a bisericii, capul voievodului Mihai a fost scos din mormânt şi s-a păstrat în continuare la Mănăstirea Dealu într-o raclă de sticlă alături de craniul lui Radu cel Mare (1508), ctitorul bisericii.
După unirea principatelor, Dimitrie Bolintineanu a iniţiat un proiect “de sicriu cu piedestal de marmură”, la Bucureşti, pentru aducerea şi păstrarea capului lui Mihai Viteazul în capitala României. Domnitorul Al. I. Cuza a aprobat acest proiect.
În acest context, artistul Carol Isler a fost trimis să deseneze diverse monumente istorice şi artefacte aflate în patrimoniul bisericilor şi mănăstirilor. Aceeaşi misiune au avut-o şi Henri Trenck şi Szatmary. În caietul lui Isler, păstrat la Biblioteca Academiei Romane, se află şi un desen care înfăţişează craniul lui Mihai Viteazul. Grafica a fost postată recent pentru prima oară într-un spaţiu public pe art-historia.blogspot.com.
În cele din urmă, nu se ştie din ce cauze, proiectul a fost abandonat.
Cu ocazia marii retrageri în Moldova, în timpul primului război mondial (1916), craniul lui Mihai Viteazul, spre a nu fi pângărit de duşmani, a fost mutat la Iaşi. După război, craniului a fost readus şi înhumat defuinitiv la Mănăstirea în luna august 1920, într-un cadru festiv, în prezenţa regelui Ferdinand I. Cu această ocazie a fost fotografiat. Imaginea nu a mai fost văzută din 1920…