ComenteazăCuprins:
Teorii variate despre apariția craterelor ciudate din Siberia
Din 2014, peste 20 de astfel de cratere au apărut, marcând peisajul îndepărtat al peninsulelor Yamal și Gydan din nord-vestul Siberiei, cel mai recent dintre acestea fiind descoperit în august.
Craterele au intrigat și au derutat oamenii de știință, care au petrecut ani de zile încercând să afle cum au apărut. Au fost luate în calcul o serie de ipoteze, inclusiv teorii nebunești precum căderea unui meteorit sau chiar extratereștri.
Acum, o echipă de ingineri, fizicieni și informaticieni afirmă că au găsit o nouă explicație. Concluziile lor, prezentate într-un studiu publicat luna trecută, sugerează că este vorba de un amestec de schimbări climatice provocate de om și de geologia neobișnuită a regiunii.
Oamenii de știință erau deja de acord că aceste cratere se formează atunci când gazele prinse sub tundră – inclusiv metanul care încălzește planeta – se acumulează în subteran, provocând apariția unui munte la suprafață. Atunci când presiunea de dedesubt depășește rezistența solului de deasupra, movila explodează, emițând gaze.
Mecanismele specifice de formare a presiunii și proveniența exactă a gazului sunt încă în dezbatere.
Apa se infiltrează în stratul sărat
Ana Morgado, autoare a studiului și inginer chimist la Universitatea din Cambridge, a declarat că echipa din spatele noii cercetări a decis să abordeze întrebările ca pe o muncă de detectiv.
Ei s-au gândit mai întâi dacă exploziile ar putea fi reacții chimice, dar acest lucru a fost rapid exclus. „Nu a fost raportat nimic legat de combustia chimică”, a spus Morgado. Ar trebui să fie fizică atunci, a prcizat ea.
Ceea ce au descoperit cercetătorii se învârte în jurul geologiei complexe a acestei părți specifice din Siberia.
Iată cum stau lucrurile: sub pământ se află un permafrost gros – un amestec de sol, roci și sedimente ținute împreună de gheață. Sub acestea se află un strat de „hidrați de metan”, o formă solidă de metan.
Între cele două straturi se află niște buzunare neobișnuite, groase de aproximativ 1,5 metri, de apă sărată, numite „criopeg”.
Pe măsură ce schimbările climatice determină temperaturi mai ridicate, stratul superior de sol se topește, ceea ce face ca apa să se scurgă prin permafrost și să ajungă în criopeg, infiltrându-se în acest strat sărat, conform cercetării.
Problema este că nu există suficient spațiu pentru apa suplimentară, astfel încât criopegul se umflă, presiunea crește și solul se fracturează, trimițând fisuri la suprafață.
Aceste fisuri provoacă o scădere rapidă a presiunii în adâncuri, deteriorând hidrații de metan și provocând o eliberare explozivă de gaz.
Potrivit studiului, acest dans complex între topirea permafrostului și metan poate dura zeci de ani înainte de producerea unei explozii.
Procesul „este foarte specific regiunii”, a spus Morgado, astfel încât, deși crede că au rezolvat puzzle-ul în această parte a Arcticii, dacă cratere explozive similare apar în locuri cu o geologie diferită, „ar putea exista un alt mister de rezolvat”.
Puzzle-ul nu a fost rezolvat, spun rușii
Alți oameni de știință sunt mai puțin siguri că puzzle-ul a fost rezolvat.
Evgeny Chuvilin, cercetător științific principal la Institutul de Știință și Tehnologie Skolkovo din Moscova, care a petrecut ani de zile studiind craterele, a declarat că ideea studiului este „nouă”, dar respinge teoria că se potrivește cu geologia regiunii.
Permafrostul din nord-vestul Siberiei este neobișnuit pentru cantitățile sale foarte mari atât de gheață, cât și de metan, a declarat el pentru CNN.
Ar fi greu pentru apa din stratul superior al solului să treacă prin acest strat gros și dens de gheață pentru a ajunge la criopegurile aflate adânc sub pământ.
Descoperirile sunt „încă prea generale” și nu țin cont de complexitatea regiunii, a declarat el pentru CNN.
Propriile sale cercetări se concentrează pe metanul care se acumulează în cavitățile din nivelurile superioare ale permafrostului, înainte ca presiunea să devină atât de mare încât să explodeze.
Mai sunt încă multe de făcut pentru a ajuta la rezolvarea misterelor legate de modul exact în care se desfășoară acest proces, a spus el.
Schimbările climatice poartă o parte din „vină”
Prudența sa este împărtășită de Lauren Schurmeier, geofizician la Universitatea din Hawaii. Ea a spus că, deși cercetarea are sens în teorie, există încă „multe surse potențiale de gaz pentru aceste cratere”.
Morgado a spus că are încredere în teorie, dar „aceasta poate fi întotdeauna îmbogățită prin luarea în considerare a unor factori suplimentari”, a adăugat ea.
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că schimbările climatice joacă un rol și pot duce la o creștere a acestor cratere explozive în viitor.
Încălzirea globală „afectează rezistența rocilor înghețate care acoperă gheața subterană cu cavități saturate cu gaz”, a spus Chuvilin, facilitând izbucnirea gazului de dedesubt.
Pe măsură ce schimbările climatice se accelerează, a adăugat el, ar putea duce la o mai mare degradare a permafrostului, la explozii puternice de gaze și la noi cratere.
Schurmeier merge mai departe. „Schimbările climatice sunt probabil un motor principal”, a spus ea.
Multe dintre cratere au apărut după veri neobișnuit de calde și ar trebui să ne așteptăm la mai multe pe măsură ce Arctica se încălzește, a adăugat ea.
Craterele din Siberia contribuie la schimbările climatice
Craterele nu sunt doar afectate de schimbările climatice, ci și contribuie la acestea. Fiecare explozie scoate metanul care a fost anterior blocat în adâncurile pământului, un gaz de până la 80 de ori mai eficient decât dioxidul de carbon în a reține căldura în atmosferă pe termen scurt.
Deși metanul produs de fiecare crater în parte nu este extrem de semnificativ în ceea ce privește impactul său asupra încălzirii globale, Schurmeier a declarat că „acestea sunt un semn terifiant că Arctica se schimbă”.
Oamenii de știință vor continua să investigheze aceste fenomene explozive, nu în ultimul rând pentru că o mai bună înțelegere a acestora ar putea ajuta la prezicerea locului în care este probabil să apară în continuare.
Majoritatea se produc în zone îndepărtate, dar există temeri că ar putea afecta zonele rezidențiale sau operațiunile petroliere și de gaze din regiune.
Experții monitorizează deja unele dintre numeroasele movile din regiune, a declarat Vasily Bogoyavlensky, de la Institutul de Cercetare a Petrolului și Gazelor al Academiei Ruse de Științe, care a studiat craterele
„Aceasta nu înseamnă că putem spune că mâine va fi o nouă explozie aici”, a declarat el, dar le permite să urmărească cele mai critice zone.
Pentru Morgado, aceste cratere sunt dovezi ale faptului că oamenii schimbă clima și destabilizează Pământul în noi moduri. „Și este foarte rapid”, a adăugat ea, «nu mai sunt milenii; se întâmplă în câteva decenii».