Creierul uman s-a micșorat, dar nimeni nu știe exact din ce cauză

În mod tradițional, se crede că „creierul nostru mare” este ceea ce deosebește specia noastră de alte animale. Capacitatea noastră de gândire și inovare ne-a permis să creăm artă, să inventăm roata și chiar să ajungem pe Lună.

Cu siguranță, în comparație cu alte animale de dimensiuni similare, creierul nostru este gigantic. Creierul uman a crescut aproape de patru ori în cele șase milioane de ani de când specia noastră a avut ultima dată un strămoș comun cu cimpanzeii. Cu toate acestea, studiile arată că această tendință spre creiere mai mari s-a inversat la  Homo sapiens . La specia noastră, dimensiunea medie a creierului s-a micșorat în ultimii 100.000 de ani.

De exemplu, într-un  studiu din 2023, Ian Tattersall, un paleoantropolog și curator emerit la Muzeul American de Istorie Naturală din New York City, a urmărit de-a lungul timpului volumul creierului homininilor antici de-a lungul timpului. A început cu cea mai veche specie cunoscută și a încheiat cu oamenii moderni.

El a descoperit că expansiunea rapidă a creierului a avut loc independent la diferite specii de hominini și în momente diferite în Asia, Europa și Africa. Speciile al căror creier a crescut în timp includ Australopithecus afarensis , Homo erectus, Homo heidelbergensis și Homo neanderthalensis .

Recomandări

Noul Parlament începe cu circ: de la declarații bizare la fuga de ochii lumii. Ce nu s-a văzut la TV REPORTAJ

Cu toate acestea, tendința de creștere a creierului de-a lungul timpului a fost inversată odată cu apariția omului modern. Craniile bărbaților și ale femeilor de astăzi sunt în medie cu 12,7% mai mici decât cele ale lui Homo sapiens care a trăit în ultima epocă glaciară.

„Avem cranii cu forme deosebite, așa că primii oameni sunt foarte ușor de recunoscut – iar primii au creiere extrem de mari”, spune Ian Tattersall.

Descoperirea lui Tattersall le continuă pe cele ale altora. De exemplu, în 1934, Gerhardt Von Bonin, un om de știință de origine germană afiliat la Universitatea din Chicago din Illinois, a scris că „există un indiciu clar al unei scăderi (n.r. a creierului uman) cel puțin la persoane din Europa în ultimii 10.000 sau 20.000 de ani”.

Deci cum putem explica această scădere izbitoare? Tattersall sugerează că reducerea dimensiunii creierului a început cu aproximativ 100.000 de ani în urmă, ceea ce corespunde unei perioade în care oamenii au trecut de la un stil de gândire mai intuitiv la ceea ce el numește „procesare simbolică a informațiilor” sau gândire într-un mod mai abstract pentru a înțelege mai bine mediul înconjurător.

Pe măsură ce creierele mai mici și mai bine organizate au fost capabile să efectueze calcule mai complexe, creierele mai mari, costisitoare din punct de vedere metabolic, au devenit pur și simplu inutile.

Recomandări

Întrebarea pe care Vladimir Putin nu se aștepta să o audă chiar la Moscova și la care a început să răspundă tușind | VIDEO

„Acesta a fost momentul în care oamenii au început să producă artefacte simbolice și gravuri cu imagini geometrice semnificative”, spune Ian Tattersall.

Tattersall crede că factorul care a provocat această schimbare a stilului de gândire a fost inventarea spontană a limbajului. Acest lucru a dus la reorganizarea căilor neuronale ale creierului într-un mod mai eficient din punct de vedere metabolic, permițând oamenilor să obțină mai mult „câștig pentru banii lor”.

„Probabil, predecesorii noștri au procesat informații într-un fel de forță brută, iar inteligența în acest context a crescut cu dimensiunea creierului. Deci, cu cât creierul era mai mare, cu atât puteai obține mai mult de la el”, afirmă Ian Tattersall.

„Dar modul nostru de gândire este diferit. Deconstruim lumea din jurul nostru într-un vocabular de simboluri abstracte și reasamblam acele simboluri pentru a pune întrebări de genul «Dacă?». Acest tip de gândire simbolică trebuie să fi necesitat un set mult mai complex de conexiuni în interiorul creierului decât era prezent anterior. Părerea mea este că, având aceste conexiuni suplimentare, a permis creierului să funcționeze mai eficient din punct de vedere energetic”, explică Ian Tattersall.

Recomandări

Guvernul a pregătit „Ordonanța-trenuleț” pe 2025. Salarii și pensii înghețate, fără angajări la stat și vouchere de vacanță

Cu toate acestea, alți paleontologi susțin că arhiva de fosile arată că creierul a început să se micșoreze mai recent decât sugerează Tattersall, ceea ce înseamnă că schimbarea nu a putut fi legată de limbaj. Este contestată și data la care Tattersall plasează dobândirea limbajului (acum 100.000 de ani).

„Îmi place această teorie, chiar cred că este genială. Dar nu am văzut date care să arate că a existat un declin cu 100.000 de ani în urmă, care să nu fi dus la un moment dat la o inversare când dimensiunea creierului a început să crească din nou. Au existat scăderi și atunci. Dar apoi dimensiunea creierului a început să crească din nou, așa că datele nu se potrivesc încă cu această ipoteză”, spune cercetătorul Jeff Morgan Stibel de la Muzeul de Istorie Naturală din California.

Stibel crede că o schimbare a climei, și nu limbajul, ar putea explica creierul nostru mai mic. Într-un studiu din 2023, el a analizat craniile a 298 de Homo sapiens din ultimii 50.000 de ani. El a descoperit că creierul uman s-a micșorat de aproximativ 17.000 de ani – de la sfârșitul ultimei ere glaciare. Când a examinat cu atenție înregistrările climatice, a descoperit că scăderea dimensiunilor creierului a fost corelată cu perioadele de încălzire a climei.

„Ceea ce am văzut a fost că, cu cât clima este mai caldă, cu atât dimensiunea creierului la om este mai mică, iar cu cât clima este mai rece, cu atât creierul este mai mare”, spune Jeff Stibel.

Creierele mai mici ar fi putut permite oamenilor să se răcească rapid. Este cunoscut faptul că oamenii din regiunile cu climă caldă au evoluat având corpuri mai slabe și mai înalte pentru a maximiza pierderea de căldură. Este posibil ca creierul nostru să fi evoluat într-un mod similar.

„În ziua de azi, dacă se încălzește, putem să scoatem un tricou, să sărim într-o piscină sau să pornim aerul condiționat, dar acum 15.000 de ani, aceste opțiuni nu erau disponibile pentru noi”, menționează Jeff Stibel.

„Creierul este cel mai mare consumator de energie dintre toate organele, deoarece cântărește aproximativ 2% din masa noastră corporală, dar consumă peste 20% din energia noastră metabolică în repaus. Deci, dacă creierul este un mare consumator de energie și căldură, atunci probabil că ar trebui să se adapteze și la climă. Teoria noastră este că creierul mai mic disipă mai bine căldura și are, de asemenea, un randament termic redus”, a adăugat Jeff Stibel.

Descoperirea sugerează că planeta care astăzi se încălzește rapid ar putea determina creierul nostru să se micșoreze și mai mult.

Apariția civilizațiilor complexe

Poate cea mai proeminentă teorie prezentată pentru a explica reducerea creierului nostru este aceea că aceasta a început atunci când strămoșii noștri au încetat să mai fie vânători-culegători și au început să cultive și să construiască societăți complexe .

În 2021, Jeremy DeSilva, antropolog la Dartmouth College din SUA, a analizat fosile craniene, de la hominidul miocen Rudapithecus (de acum 9,85 milioane de ani) până la oamenii moderni (cu 300.000 până la 100 de ani în urmă).

El a calculat că creierul nostru a început să se micșoreze cu doar 3.000 de ani în urmă, cam în același timp în care civilizațiile complexe au început să apară pentru prima dată (deși de atunci și-a revizuit estimarea , argumentând că scăderea dimensiunii creierului a avut loc între 20.000 și 5.000 de ani în urmă).

DeSilva sugerează că nașterea societăților complexe și a imperiilor a însemnat că cunoștințele și sarcinile puteau fi răspândite. Oamenii nu mai trebuiau să știe totul și, deoarece indivizii nu mai trebuiau să gândească atât de mult pentru a supraviețui, creierul lor s-a redus în dimensiune.

Totuși, și această teorie este contestată. „Nu toate societățile de vânători-culegători au devenit complexe în același mod în care au devenit, de exemplu, egiptenii în urmă cu 3.000 de ani, dar dimensiunile creierului s-au redus și în aceste societăți”, spune Eva Jablonka, profesor emerit la Institutul Cohn pentru istoria filosofiei științei și ideilor de la Universitatea Tel Aviv din Israel.

Eva Jablonka susține că, și în cazul în care creierul s-a micșorat atunci când au apărut societățile complexe, nu înseamnă neapărat că un creier mai mic au fost neapărat un răspuns adaptativ.

De asemenea, Marta Lahr, de la Leverhulme Centre for Human Evolutionary Studies din cadrul Universității Cambridge, a sugerat că deficiența nutrienților ar putea explica contracția craniilor noastre. În 2013, ea a analizat oase și cranii din Europa, Africa și Asia și a descoperit că Homo sapiens cu cel mai mare creier a trăit acum 20.000-30.000 de ani și că creierul uman a început să se micșoreze în urmă cu 10.000 de ani.

Ea susține că dependența de agricultură poate să fi creat deficiențe de vitamine și minerale, ceea ce a dus la încetinirea creșterii.

Între timp, unii oameni de știință au propus că craniile umane au devenit mai mici ca o consecință a auto-domesticirii, bazându-se pe faptul că speciile domesticite, cum ar fi câinii și pisicile (care sunt crescute pentru prietenia lor) au creiere cu 10-15% mai mici decât strămoșii lor sălbatici.

„Nu cred în teoria auto-domesticirii. Auto-domesticirea, dacă a avut loc, trebuie să se fi întâmplat acum 800.000 de ani, și nu există nicio dovadă că creierul uman s-a micșorat în acea perioadă”, susține, n schimb, Eva Jablonka.

„Media tuturor creierelor de Homo sapiens care au o vechime mai mare de aproximativ 20.000 de ani, este, de asemenea, ridicată. Dar când a început scăderea dimensiunii este o întrebare care nu este pe deplin clară, deoarece înregistrările nu sunt atât de bune. Tot ce știm este că atunci creierele erau mari, iar astăzi sunt cu aproximativ 13% mai mici”, concluzionează Ian Tattersall.

Devenim mai puțin inteligenți?

Dacă creierul se micșorează, ce înseamnă acest lucru pentru inteligența umană? În funcție de teoria pe care o credeți, creierele mai mici ar putea fie să ne facă mai deștepți, mai proști, fie să nu aibă niciun efect asupra inteligenței.

„Faptul că dimensiunea creierului nostru scade semnificativ în acest moment duce la concluzia logică că capacitatea noastră de a avea o inteligență mai mare fie se micșorează, fie, cel puțin, nu crește. Așadar, creierele noastre ar putea oferi o capacitate mai mică de inteligență și de putere cerebrală, dar asta nu înseamnă că noi, ca specie, în mod colectiv, devenim mai puțin inteligenți”, a transmis Jeff Morgan Stibel.

FOTO: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News