Corespondență din Caracal
Marian are 18 ani, abia a dat examenul de Bacalaureat și visează la o carieră militară. A cunoscut-o pe Alexandra în urmă cu un an, cu ocazia unui eveniment la care au dansat amândoi. El face parte din ansamblul popular din Reşca, în timp ce ea dansa în ansamblul din Dobrosloveni.
„Era o fată cuminte, cu bun simț, frumoasă. Puteai vorbi orice cu ea. Am ținut foarte mult unul la altul. Îi plăcea să cânte la vioară și să danseze”, o descrie Marian pe Alexandra.
Băiatul povestește că stabilise cu Alexandra să se întâlnească „la oraș”, în Caracal. Au plecat amândoi cu ocazia, din sate diferite.
„În ziua aceea trebuia să-mi iau costumele de la teatru, că aveam miercuri seară turneu, apoi trebuia să merg la meditații. Alexandra mi-a spus că va veni și ea în oraș. Am plecat la ocazie și eu, de la Reşca, a plecat și ea. Am așteptat mult timp și eu ocazia, dar am ajuns în oraș. Am sunat-o de câteva ori și nu mi-a răspuns. Am crezut că are treabă, așa că am așteptat să mă sune ea înapoi. Mi-am terminat treburile și am ajuns la sora mea, iar Alexandra tot nu mă sunase. O prietena a ei m-a întrebat seara dacă știu ceva de Alexandra. Apoi a venit tatăl ei la mine acasă și mi-a spus că nu știe nimic de ea. Toată lumea o căuta”, spune Marian.
Șocat de ce i s-a întâmplat prietenei lui, își găsește greu cuvintele pentru a descrie cum se simte.
Nu am cuvinte, sunt șocat. Nu am auzit în viața mea de așa ceva, de un om care să fie atât de crud, capabil să facă așa ceva
Marian, prietenul Alexandrei
Nu a avut puterea să meargă să aprindă o lumânare în fața porții lui Gheorghe Dincă, acolo unde familia și prietenii Alexandrei și ai Luizei le-au adus fetelor un ultim omagiu.
Mersul la ocazie este ceva obișnuit în satele din împrejurimile orașului, recunoaște tânărul, pentru că sunt foarte puține autobuze, care circulă foarte rar și nu oricine își permite să-și cumpere mașină. Atât el, cât și Alexandra, dar și toți prietenii lor mergeau ”la ocazie”.