Comentează- În jur de 150.000 de români lucrează ca șoferi de camioane pe șoselele din Europa. Cele mai periculoase țări, spun ei, sunt Anglia și Franța.
- „Ne avem doar unii pe alții”, spune Ilie Matei, șofer de TIR, care are și pagina de Facebook „Omul șoselelor” unde se adună informații despre șoferii români.
- Europarlamentarul USR Vlad Gheorghe a spus pentru Libertatea: „Încerc să aflu dacă autoritățile franceze au o strategie pentru a preveni și combate infracțiunile asupra șoferilor de camioane în zona Calais”.
- Unul dintre cele mai mari sindicate din Marea Britanie și Irlanda a solicitat reforme urgente privind modul în care sunt înregistrate decesele șoferilor, pasagerilor sau pietonilor uciși și răniți în accidente rutiere care implică camioane, după ce cercetările au constatat o creștere cu 50% a deceselor șoferilor de camioane.
Săptămâna trecută, un șofer român a fost omorât într-o parcare din Franța, pe A28 din Somme, după ce i-a surprins în flagrant delict pe cei care furau marfa pe care o transporta. Marți, 25 mai, o știre din presa italiană anunța moartea unui alt șofer român de camion. Bărbatul de 50 de ani a fost găsit fără viață în cabină, într-o parcare din zona industrială a localității Rivoli di Osoppo, din provincia Udine, conform Observatornews. Acesta prezenta pe corp mai multe răni înjunghiate. Ancheta este încă în desfășurare.
Cazurile nu sunt izolate. „Noi suntem șoferi profesioniști, nu suntem mercenari să ne luptăm cu ei”, spune Ilie Matei, un șofer de TIR cu care a vorbit Libertatea. „Ei” sunt cei care îi jefuiesc și atacă în parcări, de la un om la grupuri infracționale.
Realitatea dintr-o cabină
Gigi, 52 de ani, lucrează de 6 luni pe un camion frigorific. Pleacă în curse de câte două săptămâni și transportă fructe și legume din Spania în mai multe țări, precum: Olanda, Anglia, Franța, Germania, Italia.
„Sunt diferențe mari, dacă ești român și te angajezi, primești mai puțini bani decât ai lor”, spune bărbatul. Este șofer secund, ceea ce înseamnă că primește 6 cenți pe kilometru, față de șoferul titular, un spaniol, cu care împarte cabina la drum și este plătit cu 12 cenți/kilometru. Șoferul titular este responsabil și din punct de vedere birocratic.
„Siguranța e zero”
Gigi spune că încă de la început, colegul lui de cabină i-a explicat cea mai importantă regulă: chiar dacă vezi că îți fură paleții sau motorina, nu cobori din cabină.
Același lucru spune și Ilie Matei, șofer din 2006, care se arată mai degrabă resemnat de situația de pe șoselele statelor UE: „Pentru unele probleme nici autoritățile nu au rezolvare”.
„Oprești, nu știi cum te trezești. În Franța, e la noroc, nu se știe când ești atacat”. Una dintre metodele folosite de cei care fură motorină sau marfă este cea prin care „gazează șoferul”. Asta se întâmplă prin introducerea unui gaz în filtrul de habitaclu, cel care filtrează aerul care intră din exterior în cabina mașinii, explică șoferul român.
Drumul spre poliție
Ilie Matei spune că de cele mai multe ori șoferii nu depun plângeri la poliție, pentru că este prea dificil. „Secția de poliție e de obicei în centrul orașului și noi nu putem intra cu mașinile acolo. Ne luăm amendă”. Apoi, mai este limba, ca un impediment major.
Când trebuie să ia pauză apare o altă problemă: locurile de parcare. Noaptea, sunt pline. „Poliția nu există. În Franța nu am văzut noaptea poliție. În Spania am mai văzut controale”, spune și Gigi.
Pe harta locurilor nesigure pentru un șofer de camion, pe lângă nordul Franței este și Anglia.
„Mi-au spart cabina”, povestește Ilie Matei. Nu era în mașină, dar paguba a fost destul de mare. „Când pleci de acasă atâta timp, ai multe la tine”. Bani, telefoane și alte dispozitive, provizii.
Șoferii cer ajutorul Parlamentului European
„Se întâmplă în toate parcările din Europa, pentru că nimeni nu pune preț pe viața șoferilor, nimeni nu dă doi bani pe siguranța în parcări, pentru că șoferul este considerat un număr, este cea mai ieftină piesă de schimb a camionului”, arată o petiție publică, din partea șoferilor de camioane. Șoferii cer Parlamentului European modificarea legislației. Aceștia își doresc un dialog cu autoritățile, dar mai ales să fie în siguranță pe drumuri și în parcări, „fără stres, fără frică”.
„Am primit mai multe mesaje de la cetățeni și inclusiv mărturiile publice din acest caz arată că nu este unul izolat, dimpotrivă, zona respectivă (Calais, Franța, n.r.) este recunoscută pentru un nivel ridicat de infracționalitate asupra camioanelor și șoferilor, mulți dintre ei români. Am solicitat și ministerului francez de resort o analiză privind numărul și tipul faptelor similare înregistrate în ultimii trei ani, e important să știm câte dintre acestea au fost soluționate. Încerc să aflu dacă autoritățile franceze au o strategie pentru a preveni și combate infracțiunile asupra șoferilor de camioane în zona Calais, care sunt cauzele și ce măsuri se impun”, a declarat europarlamentarul USR, Vlad Gheorghe, pentru Libertatea.
Parcări cu stele
Comisia Europeană a început o mapare a conformității parcărilor, în care acestea sunt calificate în funcție de standardele cu privire la securitate: nivel scăzut de securitate (Bronz), nivel mediu (Silver) și nivel mare (Gold și Platinum). „Ceva similar cu stelele de la hotel”, explică Gheorghe.
„Doar unii pe alții ne avem”
O altă modalitate prin care TIR-urile sunt prădate este prin blocarea autostrăzilor, pe timp de noapte. „Cu pietre, sticle, sticle incendiare”, explică Ilie Matei.
Și-a ales meseria asta pentru că o iubește, dar și pentru că „îi place să fie mai liber”. După mai bine de 15 ani în care a parcurs zeci de mii de kilometri, ca să fie în siguranță, libertatea a căpătat alte forme:
Prind ușile de la cabină cu niște chingi. Marfa e la noroc, dacă ți-o ia sau nu.
Șofer român de TIR:
Ilie Matei se ocupă și de o pagină de Facebook devenită un spațiu virtual unde cei care străbat țări de la înălțimea volanului unui camion aștern realitatea cu care se confruntă. Mesajul lor este simplu: „Avem nevoie unii de ceilalți și trebuie să realizăm că odată trecuți de Borș sau Nădlac, doar unii pe alții ne avem”.
Mulți dintre șoferii activi pe această pagină, reclamă însă lipsa de colegialitate. „Ne mai trebuie câțiva ani buni să ajungem să ne considerăm toți colegi în parcare și să ne ajutăm între noi. În foarte multe situații am parcat pe weekend lângă mașină de România, ca să mai schimbăm o vorbă sau ceva, și am avut surpriza ca colegul nici măcar să nu coboare din cabina… d-apoi să mai cer ceva ajutor dacă aveam nevoie… Este mult pentru a înțelege conceptul de colegialitate”.
Dar problemele șoferilor încep pe drumurile din România, „infrastructura și aglomerația de la vamă”. Ilie Matei povestește că a stat și 16 ore la graniță. „Nimeni nu înțelege că funcționăm după un program”. Asta înseamnă oboseală pentru șoferi și marfă stricată.
„Știi cât timp îți trebuie să treci frontiera dintre România și Ungaria? Îți spun eu, că trec săptămânal, minim 4-5 ore, dacă ai noroc. Știi de când se întâmplă asta? Dintotdeauna”, scrie un alt șofer pe pagina de Facebook.
Stigmatul plăcuțelor de România
Imediat după aderarea României la UE, mașinile venite din România funcționau la limita legalității, își amintește bărbatul. Ilie Matei explică consecința: „Am rămas un pic vizați. Avem eticheta că noi încercăm să mai fentăm”.
Spune că a trăit experiențe în care descărcatul și încărcatul mărfii a durat mult mai puțin, doar fiindcă se afla la volanul unei mașini cu plăcuțe de Italia.
Bărbatul crede că un sindicat ar ajuta, la fel cum se întâmplă în cazul șoferilor din alte țări, care au inclusiv salariul negociat prin intermediul sindicatelor.
Vizite de lucru în parcări
„Soluția mea e să mențin presiunea pe autoritățile franceze”, declară europarlamentarul Vlad Gheorghe. El spune că șoferii vor fi cu atât mai în siguranță, cu cât se va vorbi mai mult în spațiul public despre problemele din cabinele internaționale. În continuare, „lipsește răspunsul autorităților pe problemele securității din parcări”.
În același timp, europarlamentarul promite mai multe vizite în parcări, pentru a vorbi cu șoferii și a vedea de la fața locului ce e de făcut. Până atunci însă, șoferii români de camioane se închid în cabine sau asistă neputincioși la rănirea și chiar moartea unor colegi.