Criminalul mai sadic decât Rîmaru. După ce omora, lua bani de la părinţii fetelor ucise, îi suna şi se întâlnea cu ei, „pentru a nu-i face să sufere”

Mădălina Motrună a dispărut de acasă în ultima zi de vară. Avea 17 ani şi era elevă la un liceu economic din Braşov. Pe reţeaua de socializare hi5, ea le scria sutelor de prieteni, de pe contul ei, denumit „unforgetable17” (de neuitat – n.r.): „Îmi place să dansez, să cânt, să înot noaptea, să strig tare tare «te iubesc», să ţopăi, să alerg prin ploaie, să stau la soare, să merg la cumpărături, să mă laud doar cu ce am reuşit pe propria mea piele: Psoo…vă aştept să daţi acolo un comm, cum vreţi voi… şi eventual un msg dacă vreţi id-ul… vă poooop şi nu uitaţi că viaţa e prea scurtă, ca să stăm supăraţi sau să ne-o facem amară….:*:*:*”

Cum l-a cunoscut Mădălina pe cel care avea să o ucidă

În aprilie 2007, cu câteva luni înainte ca ea să dispară, Mădălina posta pe acelaşi cont de hi5 poze cu ea, stând lângă un teanc de bancnote sau ţinându-le în mână, ca pe un evantai. Era 125.000 de lei pe care tatăl ei, prim-adjunct la ISU Braşov, îi primise de la mama lui, după vânzarea unui teren. Bărbatul a explicat ulterior, în anchetă, că ţinea banii în servanta din sufragerie, pentru că urma să-şi cumpere curând o maşină. 

Recomandări

Primul tren nou cumpărat de România în ultimii 20 de ani s-a stricat a doua zi după inaugurare

Cu o parte din bani, Mădălina şi părinţii ei au mers, în iulie 2007, într-o vacanţă de două săptămâni în Tunisia. Apoi, la începutul lui septembrie, fata urma să plece, împreună cu mama ei, într-o excursie de câteva zile în Turcia.

Adolescenta avea o viaţă lipsită de griji şi „niciodată nu i-a lipsit nimic. Întotdeauna avea la ea bani de cheltuială, 10-50 de lei, şi urma să primească o maşină, la împlinirea vârstei de 18 ani”, le-a declarat mama ei anchetatorilor. În vacanţa de vară, fata stătea mult în faţa calculatorului, dormea până la orele prânzului, şi apoi ieşea în oraş, spunându-le părinţilor că merge „la un suc, cu prietenii”. 

Cel mai bun prieten al ei era George Ionuţ Nicolae, un tânăr de 25 ani. Mădălina îl cunoscuse pe internet, la începutul verii. „Spunea că e un băiat foarte descurcăreţ, isteţ, că terminase Facultatea de Drept cu medie maximă şi avea trei Dacii Logan, închiriate pentru taximetrie”, îşi amintea tatăl fetei. Ea îi mai povestise şi că Ionuţ avea un autoturism Chrysler 300C, luat în leasing, pe care voia să-l vândă.

Recomandări

Partidul Recorder. Partidul Nordis. Marele secret: de fapt, nimeni nu vrea să schimbe nimic

Mădălina şi Ionuţ se întâlneau aproape zilnic. Ea îl suna şi-i cerea să vină cu maşina şi să o ducă la cumpărături, prin oraş, oriunde avea nevoie. „Mi-a spus că e un băiat deosebit şi că are încredere deplină în el, iar dacă ar fi fost vorba să facă o afacere, Ionuţ era prima persoană la care s-ar fi gândit”, declara mama Mădălinei. 

Ultima zi dintre viaţa adolescentei de 17 ani

În seara de 30 august 2007, de Sfântul Alexandru, Mădălina urma să meargă la o onomastică, într-o pensiune din Moeciu, lângă Braşov. Părinţii ei n-au avut nimic împotrivă pentru că, spuneau ei, ea mai fusese la petreceri cu colegii de şcoală şi niciodată nu întârziase sau nu lipsise de acasă peste noapte.

În acea zi de joi, când ei au plecat la serviciu, Mădălina dormea. Peste zi, ea s-a întâlnit cu Ionuţ şi, după cum a declarat el în anchetă, au mers împreună într-un mall din Braşov, de unde fata şi-a luat o pereche de blugi. 

În jurul orei 19:00, când părinţii s-au întors, n-au găsit-o pe Mădălina acasă şi au bănuit că ea a plecat spre Moeciu. Dar la orele 21:00, fata a sunat-o pe mama ei şi i-a spus că nu mai vrea să meargă la petrecere, că e la foişorul de lângă bloc, împreună cu un amic, Gabi, şi că va veni curând acasă. A fost ultima oară când femeia i-a auzit vocea fiicei ei.

Recomandări

Milionarul Dorel Tamaș, urmărit internațional timp de 13 ani, a scăpat de închisoare prin prescriere. Unde s-ar fi ascuns în acest timp

Regia demnă de Netflix, prin care a furat banii din casă 

Timpul trecea, iar Mădălina nu mai apărea. Părinţii au aşteptat-o o vreme, apoi au mâncat singuri şi s-au uitat la televizor, până au adormit. „Mai aveam obiceiul să merg pe balcon şi să mă uit afară, dar în seara aceea eram foarte obosită şi m-am culcat”, mărturisea mama. În jurul orei 2:00, ea s-a trezit şi, văzând că fata nu e casă, a intrat în panică şi a sunat-o. Mădălina avea telefonul închis. 

Mama i-a trimis un mesaj, întrebând-o unde este. La scurt timp, a primit un SMS prin care fata îi cerea să vină repede în gara din Predeal, că e ceva foarte important, şi să-l ia şi pe tatăl ei, pentru că doar el putea rezolva problema. Mai întâi, mama l-a sunat pe Ionuţ, tânărul în care fiica ei avea cea mai mare încredere, ca să-l roage să meargă după Mădălina în Predeal, dar acesta nu a răspuns nici la telefon, nici la SMS. 

Şi, cum tatăl fetei refuza să plece de acasă, spunând că „aşa cum s-a dus, să şi vină”, mama a chemat un taxi şi a decis să meargă singură. „A revenit în jurul orei 4:00, plângând în hohote şi spunând că a căutat-o prin gară, în timp ce discuta prin SMS-uri cu fata, iar ea îi spunea că trebuie să fiu neapărat şi eu prezent”, declara tatăl Mădălinei, în anchetă.

Atunci au decis să meargă împreună. Au ajuns la Predeal în jurul orei 5:00, iar apoi au primit de pe telefonul fetei mai multe SMS-uri în care ea le spunea că, deşi îi e ruşine să dea ochii cu ei, fiindcă a făcut o prostie, va veni în 5 minute. Părinţii au aşteptat-o degeaba trei ore, apoi au plecat spre Braşov. Ajunşi acasă, îşi aminteşte tatăl, în timp ce el se schimba de haine, ca să meargă la serviciu, „am auzit-o pe soţia mea ţipând şi spunând că au dispărut banii din sufragerie.” Bărbatul, care îi numărase cu o săptămână în urmă, ştia că în acea pungă erau 103.600 de lei. 

Ce mesaje primeau părinţii de pe telefonul fetei dispărute

Pentru că în casă nu era nimic răvăşit, părinţii au fost convinşi că Mădălina luase banii. A doua zi, dialogul între mamă şi fiică a continuat, prin SMS-uri. O întreba de bani şi o ameninţa că va chema poliţia, iar fata „spunea că, dacă merg la poliţie, se omoară, pentru că nu suportă o asemenea ruşine, şi că o să vină acasă şi o să pună toţi banii la loc”, declara mama, la audieri.

În aceeaşi zi, femeia a reuşit să ia legătura şi cu Ionuţ, care i-a spus că nu ştie unde e Mădălina, dar sigur e în viaţă, iar el o va convinge să se întoarcă acasă. Curând, a anunţat-o că a vorbit cu fata, care „e bine, s-a cazat în Predeal, la o pensiune, cu ajutorul unui prieten, Adi, şi vrea să stea acolo câteva zile, pentru a-şi pune ordine în gânduri şi pentru a căpăta curajul necesar ca să dea ochii cu părinţii”.

Apoi, Ionuţ a venit acasă la părinţii Mădălinei şi, cu acordul lor, a intrat pe calculatorul fetei pentru a vedea, explica el, cu ce persoane a vorbit ea înainte de a pleca de casă. „Ne-a spus că fata nu a mai intrat de atunci pe net şi era supărat că el nu era introdus la preferenţial”, îşi amintea mama. 

În perioada septembrie – octombrie 2007, părinţii au primit peste o sută de SMS-uri de pe telefonul fetei. Erau convinşi că Mădălina le trimite, pentru că mesajele erau scrise în stilul în care ea se exprima, de obicei:

● 19.09.2007 orele 17:29: „cf mami? Akum am primit 2 mesajw dl tn, ti am scris azi 30 mes cred dar nu mi ai raspuns nimic. esti bn? gabi (tatăl Mădălinei – n.r.) e aks? stiu ca intreb ta e knd vin. imi trebuie doar curaj. ne despart exaqt 5,3 km. sper k printesa voastra va fi primita fara supa (supărare – n.r.). Kiss you and love u!”

● 30.09.2007, orele 09:15: „dk iti scriu mesaj, oare respir? Vei vedea asta in qtva ore. incerc sa vin la 1 la foisor (lângă bloc – n.r.) sa vb 10 min, dar t rog sa ma lasi apoi cu adi pana mai tarziu, bn?”

● 30.09.2007, orele 09:25: „knd ne vdm sa ma tragi tare d obraji k sa n am masca! si sa t uiti sa fie zuza, sa nu ma fi facut baiat:) t iubesc pt k iti pasa!”

● 01.10.2007, orele 09:55: „Mami am vb q ionut, nu va păcălesc, t rog nu mai plânge”

Când o apelau, telefonul fetei suna în gol. O singură dată, după vreo două săptămâni de la dispariţie, „a şi răspuns cineva, fără să-mi vorbească, şi am auzit hohote de plâns care erau ale fiicei mele, însă ea n-a spus niciun cuvânt”, îşi amintea mama, în anchetă. De fapt, erau nişte „icnete de plâns, care puteau fi ale fiicei mele”, preciza tatăl Mădălinei. 

Săptămâni la rând, părinţii au căutat-o pe fată „pe la toate pensiunile, am dat-o prin staţie la toate taxiurile din Braşov, însă fără sorţi de izbândă”.

Testul prin care tatăl a descoperit că mesajele nu erau de la fiica lui 

Ionuţ îi contacta aproape zilnic pe părinţii Mădălinei şi le dădea veşti despre ea. „A creat o punte de legătură între noi şi ea, fiind singura persoană cu care ea s-a întâlnea”, spunea mama fetei. Tânărul le zicea că fata a cheltuit din bani şi că din cauza asta ezită să se întoarcă acasă. 

Iar mama primea şi ea mesaje similare, de pe telefonul fetei: „Trebuie sa fac rost de niste bani k sa ii pun la loc lui gabi (tatăl ei – n.r.). am d unde sa iau dar tr sa ii dau inapoi rpd”. În septembrie, fără ca soţul ei să ştie, mama i-a dat lui Ionuţ 4.000 de lei, în trei tranşe. Era convinsă că el îi duce banii Mădălinei, care va completa suma cheltuită şi se va întoarce acasă.  

Într-un alt mesaj trimis de pe telefonul fetei se spunea că ea ar fi împrumutat de la Ionuţ 3.000 de euro şi că o roagă pe mamă să-i dea ea banii înapoi, căci altfel se va sinucide, aruncându-se de la balcon.

SMS-urile s-au oprit în ziua de 1 octombrie 2007, atunci când tatăl Mădălinei a vrut să verifice dacă ea e cea care le trimite mesajele. „Nu eram convins că mai discut cu fiica mea”, dezvăluia bărbatul, în anchetă, „aşa că am rugat-o, printr-un SMS, să-mi precizeze două lucruri pe care numai ea le-ar fi ştiut: numele hotelului unde am fost cazaţi în Tunisia şi numele animatorului şef al hotelului. Nu am primit niciun răspuns. Iar de atunci, s-a întrerupt orice comunicare prin SMS. Mi-am dat seama că toate mesajele pe care le primisem nu erau trimise de fiica mea.” 

Pe 22 octombrie 2007, părinţii au mers la poliţie şi au reclamat dispariţia fiicei lor, indicându-l ca suspect pe George Ionuţ Nicolae. 

Adevărata faţă a lui George Ionuţ Nicolae: avea 10 clase şi cazier

Tatăl lui Ionuț, colonel în rezervă, lucrase la Academia Forţelor Aeriene şi preda la Universitatea Transilvania Brașov. El e cel care a descoperit că Ionuţ era atras de informatică şi i-a încurajat pasiunea. Când băiatul avea 14 ani, părinţii şi-au deschis o firmă care vindea calculatoare. Afacerile se făceau de acasă, iar Ionuţ a prins din mers şi ştiinţa lor, dar şi gustul banilor. 

Nu i-a plăcut şcoala, iar după ce a picat examenul de capacitate, a fost repartizat la un liceu din Săcele. „Părinţii erau supăraţi şi dezamăgiţi, nu voiau să vorbească cu mine şi existau certuri în familie”, declara George Ionuţ Nicolae, în anchetă. Atunci au apărut şi primele lui probleme de sănătate: la 15 ani, a fost diagnosticat cu „instabilitate comportamentală pubertară” şi a primit tratament cu neuroleptice. 

În sala de judecată, Nicolae spunea că „tulburările de natură psihiatrică au apărut ca urmare a unei dereglări hormonale. Am crescut, la un moment dat, mai repede, datorită unui eşec şcolar, în sensul că nu mă mai puteam concentra şi am fost exmatriculat de la şcoală, de faptul că râdeau copiii de mine că eram mai mare, datorită unui eşec sentimental şi datorită faptului că nu mai puteam să fac sport, eu făcând sport de performanţă, respectiv karate.”

De-a lungul timpului, el a fost internat de la multe ori la psihiatrie, cu „reacţie nevrotică anxioasă”, „tulburare de adaptare” sau „tulburare anxios depresivă reactivă”.

În clasa a X-a, era corigent la matematică şi la fizică și adunase peste 200 de absenţe. Şi-a motivat trei sferturi din ele, cu o adeverinţă medicală falsă, făcută pe calculator. Încurajat de faptul că nimeni nu s-a prins, Nicolae a trecut la nivelul superior: a înşelat, cu ordine de plată false, mai multe firme ce comercializau piese pentru calculatoare. Valoarea prejudiciului era de peste un miliard şi jumătate de lei vechi. Dar, pentru că era minor, Nicolae a stat doar patru zile în arest şi a fost condamnat la 2 ani cu suspendare.   

N-a reuşit să termine decât 10 clase. În acte, era angajat ca operator de calculatoare, la firma de rulmenţi a cumnatului său. În realitate, el nu făcea nimic. Doar „când mă plictiseam, obişnuiam să mai fac operaţiuni de taximetrie”, mărturisea Nicolae, în anchetă. 

I-a păcălit şi pe cei din comisia de expertiză a INML

N-avea nicio sursă de venit stabilă, dar îi plăcea să trăiască pe picior mare şi să epateze. Conducea maşini scumpe, unele proprietatea tatălui său, altele închiriate de el, şi părea că dispune de foarte mulţi bani. Le spunea tuturor că e avocat şi director de firmă, iar cei din anturajul lui ştiau că e descurcăreţ şi are relaţii. 

Dar „ceva era un pic ciudat în atitudinea lui. Nu avea prieteni; am remarcat, de pildă, că nu îl suna nimeni de ziua lui”, declara unul dintre cunoscuţi, în anchetă. Un altul spunea că Nicolae „avea un sentiment de superioritate faţă de cei din anturajul lui, iar asta se datora faptului că el avea bani”.

Banii veneau din înşelăciuni. Având relaţii în sistemul bancar, Nicolae îi convingea pe cunoscuţii lui să facă cereri pentru obţinerea unor credite. Se ocupa personal de întocmirea dosarelor şi de falsificarea adeverinţelor de venituri şi percepea un comision din banii împrumutaţi de la bancă. Pe lângă asta, povestea prietena lui Nicolae, el „încerca tot timpul să se împrumute sau să ia bani de la cunoştinţele lui”.

Era atât de priceput în a manipula oamenii, încât chiar şi pe cei din comisia de expertiză de la INML i-a păcălit că a absolvit Facultatea de Drept din Braşov, „dar fără să dau licenţa”. Ulterior, dat de gol de anchetatori, Nicolae le-a spus medicilor: „am minţit, am doar 8 clase, dar sunt foarte inteligent”.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, el avea o „inteligenţă medie (QI=102)” şi era „afectiv instabil, impulsiv, cu toleranţă scăzută la frustrare; slab conturate tendinţe schizoide”.

I-a tăiat un deget Mădălinei, pentru a spune unde ţin părinții banii 

După ce a fost arestat, Nicolae a declarat că, în seara în care a dispărut, Mădălina l-a sunat, i-a spus că nu se mai duce la petrecere şi l-a chemat să o ia din faţa blocului. Au mers împreună într-un spaţiu pentru birouri, pe care el îl avea închiriat la marginea oraşului. Aici, spunea el, fata urma să doarmă pe o saltea gonflabilă. Când a fost găsită moartă, ea era desculţă şi îmbrăcată într-un maieu şi nişte pantaloni de pijama. 

Mai departe, povestea Nicolae, în acel birou Mădălina i-ar fi mărturisit că „e supărată cu părinţii şi că vrea să-şi ia nişte lucruri, nişte bani şi să plece de acasă, o vreme”. El a susţinut, la începutul anchetei, că fata le-a trimis mesajele părinţilor din gara Predeal, după care amândoi au urcat în apartament şi au luat banii. 

Dar rănile descoperite pe trupul adolescentei dovedesc că ea a fost torturată, fiind lovită cu toporul timp de „zeci de minute, posibil ore”, după cum notează legiştii. Ca s-o facă să spună unde sunt banii din casă, criminalul i-a retezat fetei şi degetul inelar de la mâna stângă, precum în filmele cu mafioţi. 

„Când Mădălina era aproape în agonie, m-a rugat să spunem împreună o rugăciune şi să-i chem părinţii”, declara George Ionuţ Nicolae, la audieri.

După cinci luni de anchetă, el a recunoscut că fata n-a fost implicată în furtul banilor şi că el le-a trimis mesaje părinţilor, de pe telefonul ei, pentru a-i îndepărta din casă. Aştepta lângă bloc şi, când i-a văzut plecând, a intrat în apartament cu cheile furate de la fată, a mers la punct fix, a luat banii şi a plecat. 

S-a întors în biroul unde o lăsase pe victimă agonizând, iar pe drum a cumpărat de la o benzinărie un cuţit de vânătoare. Pe bonul de casă, găsit de anchetatori, e trecută ora 6:36 dimineaţa. Înarmat cu cuţitul, „m-am întors în birou şi i-am aplicat o lovitură în zona gâtului”.

La proces, Nicolae a explicat că le-a trimis părinţilor SMS-uri de pe telefonul fetei şi că a ţinut legătura cu ei, „pentru a nu-i face să sufere”. În realitate, prin această manevră dilatorie, el nu urmărea decât să întârzie sesizarea dispariţiei la poliţie şi să prelungească timpul în care le putea extorca de bani pe rudele victimei.

Întrebat în anchetă ce l-a determinat să ceară de la mama Mădălinei 4.000 de lei, după ce i-a ucis fiica, George Ionuţ Nicolae a răspuns, senin: „Aşa am visat că trebuie să fac”.

Prima tânără ucisă de Nicolae lua de la el „meditaţii”, pentru permisul auto 

În dimineaţa zilei de 31 august 2007, după ce ucis-o, Nicolae a învelit trupul Mădălinei în mai multe folii de plastic şi l-a lăsat în birou. Tot acolo, într-o încăpere alăturată, el avea ascuns, de mai multe luni, cadavrul primei sale victime: o tânără de 25 de ani din Zărneşti.

Vasilica Mihai era plecată în Italia din 2002. Locuia lângă Roma şi muncea acolo din greu, sperând la o viaţă mai bună. Era infirmieră la un cabinet stomatologic, iar după program, făcea curat în casa unui demnitar. Surorile Vaslicăi spun că ea câştiga peste 3.000 de euro lunar şi punea bani deoparte, ca să-şi cumpere o maşină şi un apartament.

Pe 14 august 2006, tânăra s-a întors în România, hotărâtă să-şi ia permisul auto. Făcuse şcoala de şoferi cu un an în urmă, dar la examenul pentru permis, nu reuşea să treacă de proba la sală. În septembrie, după un nou eşec, în viaţa ei a intrat George Ionuţ Nicolae. 

S-au cunoscut la o petrecere, iar el i-a propus Vasilicăi să o „mediteze”, ca să ia testele de la proba teroretică a examenului auto. De atunci, s-au întâlnit aproape zilnic; fie mergea ea la Braşov, într-un apartament închiriat de Nicolae lângă gară, fie venea el acasă la Vasilica. Tânăra îi plătea „40 de lei pe oră”, își amintește mama ei. 

Curând, George Ionuţ Nicolae a devenit un apropiat al familiei tinerei, care aflase de la el că e avocat, fiul al unui procuror din Bucureşti, şi că are o firmă de construcţii.

Cu toate „meditaţiile” primite, Vasilica n-a reuşit să treacă de proba teoretică, şi atunci, a recunoscut Nicolae în anchetă, el i-a promis că, dacă-i dă 2.000 de euro, îi poate aranja obţinerea permisului auto cu ajutorul unui poliţist. Iar tânăra a fost de acord. 

Pe 8 noiembrie 2006, de Sfinții Mihail și Gavril, Vasilica a dat o petrecere, anunţându-şi mama şi surorile că a luat permisul. „Era bucuroasă, spunea că îşi face bagajele, ca să se întoarcă în Italia. A doua zi, pe la 5:00 – 6:00 dimineața, mi-a spus că se duce să-și ridice permisul și a plecat în Brașov. A fost ultima oară când am văzut-o pe fiica mea”, declara mama Vasilicăi, la proces.

De ce a păstrat cadavrul luni de zile: „mă obişnuisem cu prezenţa lui” 

Ce s-a întâmplat mai departe cu Vasilica a povestit Ionuţ Nicolae, în anchetă. El s-a întâlnit cu ea în acea dimineaţă, la apartamentul de lângă gara din Braşov. I-a spus că n-a reuşit să-i obţină permisul şi, susţinea el, a vrut să-i dea înapoi banii „şi 500 de euro în plus, iar ea m-a ameninţat că va vorbi cu un judecător, pentru a mă denunţa că am înşelat-o”. 

Într-o „stare de surescitare nervoasă, pentru că făcusem un efort financiar ca să îi dau chiar 500 de euro în plus faţă de cât îmi dăduse ea”, Nicolae a luat de pe cuierul din hol „o toporişcă pe care o folosesc alpiniştii, în drumeţii. Am lovit-o de mai multe ori în zona capului, până când aceasta a căzut pe gresie, în hol.”

Din cauza loviturilor primite, tânăra a murit. Apoi, Nicolae i-a înfăşurat trupul în folii de plastic şi l-a lăsat acolo. „Din câte îmi amintesc”, le spunea el anchetatorilor, „am stat în acea locuinţă, împreună cu cadavrul Vasilicăi, câteva luni. Am umblat cu victima prin Bucureşti, într-un autoturism Grand Cherokee închiriat, iar în cele din urmă (iunie 2007 – n.r.), am dus-o în biroul închiriat în str. Cărămidăriei din Braşov.” Era acelaşi birou în care avea să fie omorâtă Mădălina.

După doi ani de la uciderea tinerei din Zărneşti, întrebat de anchetatori de ce a păstrat cadavrul ei o lungă perioadă de timp, Nicolae a răspuns: „mă obişnuisem cu prezenţa lui”. 

Le spunea rudelor tinerei ucise că ea „e plecată după haine”

În noiembrie 2006, văzând că Vasilica nu se mai întoarce acasă, surorile ei au sunat-o, dar telefonul era închis. Au luat atunci legătura cu Ionuţ Nicolae, iar el le-a spus că tânăra s-a decis să plece mai repede în Italia şi că l-a rugat pe el ca să treacă prin Zărneşti şi să aducă bagajele în Braşov. Nicolae a luat genţile de voiaj şi le-a depozitat  lângă cadavrulul tinerei.

Câteva zile mai târziu, mama Vasilicăi a primit un SMS de pe telefonul fetei, prin care ea cerea „să nu o mai căutăm şi să o lăsăm în pace, pentru că nu mai are nevoie de noi. Eu nu prea am crezut acest SMS dar, venind de pe telefonul fiicei mele, nu mi-am făcut mari probleme, pentru că eram convinsă că ea trăieşte”, le mărturisea femeia anchetatorilor.

Ionuț Nicolae a început să o viziteze pe mamă la serviciu. Vorbea cu ea şi îi povestea că „Vasilica și-a deschis un stand de haine în Europa şi că e plecată după haine”, că ei doi se pregătesc să plece în Italia, iar într-o zi, i-a adus femeii paşaportul altei fiice, rămas în geanta Vasilicăi.

În ianuarie 2007, surorile tinerei dispărute, care erau în Italia, au primit de pe telefonul ei SMS-uri prin care le ura „La mulţi ani” sau „scria că e bucuroasă şi fericită şi să nu ne facem griji”. De fiecare dată, o sunau imediat, dar telefonul rămânea închis.

A convins-o pe mama dispărutei să-şi retragă plângerea de la poliţie 

Prin primăvara lui 2007, Ionuţ Nicolae le-a sunat pe surori şi le-a spus că Vasilica a fost arestată în Bucureşti, pentru că „s-a încurcat în nişte afaceri cu haine”, iar ele trebuie să-i trimită lui 1.000 de euro, ca să-i angajeze un avocat. I-au trimis doar 100 de euro, ca să-i cumpere Vasilicăi obiectele de igienă personală, necesare în arest. 

La scurt timp, mama tinerei s-a interesat, printr-o cunoştinţă, la toate penitenciarele din ţară, dar nu şi-a găsit fiica. Atunci s-a îngrijorat şi a mers la poliţia din Zărneşti, ca să reclame dispariţia fetei. După circa trei ore, Ionuţ Nicolae a căutat-o la serviciu. „Am aflat de la nişte prieteni de-ai mamei victimei că ea a depus reclamaţie la poliţie”, a declarat el, la audieri.

„Nu ştiu de unde ştia că eu depusesem plângere”, se mira mama Vasilicăi, „nu ştiu de unde, că eu nu i-am spus. A început să mă certe, să-mi spună că o să se facă investigaţii şi îi creez probleme fetei. A insistat să mergem împreună la poliţie, unde eu am declarat, aşa cum mă învăţase, că renunţ la reclamaţie, pentru că am aflat că fata o să vină acasă. El mă aştepta în faţa poliţiei, ca să se asigure că mi-am retras reclamaţia. Îmi promisese că o va aduce pe Vasilica acasă în aceeaşi zi, dar asta nu s-a mai întâmplat.”

În august 2007, Ionuţ Nicolae s-a întâlnit, într-un supermarket din Braşov, cu una dintre surori şi i-a cerut acesteia 600 de euro, spunându-i că Vasilica are o datorie faţă de el. Femeia l-a refuzat. 

„Mie, personal, nu mi-a cerut bani”, spune mama Vasilicăi. Ba chiar, odată, el a încercat să-i dea 150 de euro, ca fiind din partea fiicei ei, dar femeia n-a vrut să-i ia. O chemase în Brașov, în fața unei biserici, spunându-i că se va întâlni cu Vasilica. „Dar a venit el”, povestea femeia, „și mi-a spus că ea e plecată la Bacău, după haine, iar el vrea să meargă să mănânce. Şi chiar mi-a zis că aș putea merge și eu cu el, să mâncăm, pentru că e aproape, dar am refuzat oferta și i-am spus că stau acolo, s-o aștept pe Vasilica. Am așteptat o vreme, iar el nu s-a mai întors.” 

Cum i-a păcălit pe poliţiştii care anchetau dispariţia Mădălinei

În octombrie 2007, când părinţii Mădălinei Motrună au spus la poliţie că George Ionuţ Nicolae e principalul suspect în dispariţia fiicei lor, el avea două cadavre în biroul închiriat. Era simplu pentru poliţişti să găsească dovezile incriminatoare. 

Dar ancheta a tărăgănat atunci nepermis de mult. Timp în care criminalul continua să-i trimită mesaje mamei Mădălinei. Îi spunea din nou că a împrumutat-o pe fiica ei cu peste 3.000 de euro şi că, dacă nu-şi primeşte banii înapoi, fata nu va mai veni acasă.

„Vă mulţumesc pentru tot. Şi cu banii daţi, şi suspect”, îi scria Ionuţ Nicolae mamei, pe 1 noiembrie 2007. „O să încerc să îi ajut cum pot (pe poliţişti – n.r.), ca să fie bine. Poate îmi daţi şi mie măcar o parte din bani. Ionuţ” 

Pe 12 decembrie 2007, părinţii Mădălinei au primit mai multe SMS-uri de pe un număr necunoscut. Erau scrise ca fiind de la fiica lor, care le spunea că, dacă-i vor da lui Ionuţ 3.200 de euro, ea vine acasă a doua zi. Tatăl a pus din nou întrebările despre Tunisia şi, „după circa 3-4 ore”, povestea el, „am primit un SMS: «Kalid». Numele era asemănător cu cel al animatorului şef de la hotelul din Tunisia, dar nu era cel real. Apoi am văzut că, printre prietenii fiicei mele de pe hi5, exista o persoană cu numele Kalid.” Cel mai probabil, de acolo se inspirase criminalul, încercând să nimerească răspunsul corent. 

În ianuarie 2008, reaudiat ca maror în dosarul de dispariţie al Mădălinei Motrună, Ionuţ Nicolae le spunea poliţiştilor ce-ar trebui să facă: „Eu indic în găsirea Mădălinei ca SRI-ul să-i trace-uiască IP-ul când intră pe adresele «the_princess», «te-princess», «princess». Una dintre adrese ştiu că este rezervată de ea. Cred că, dacă se urmăreşte site-ul timp de două zile, ar putea fi identificată.”

Poliţia n-a „trace-uit” nimic, nici măcar pe urmele lui Nicolae n-a mers, iar el s-a bucurat de libertate încă multă vreme. 

Prins din întâmplare, pentru că un bărbat a mutat „coletele”, ca să-l ajute 

În toamna anului 2007, când lua amploare cazul Elodia, George Ionuţ Nicolae a decis că trebuie să ascundă trupurile fetelor ucise cât mai departe de el. La audieri, el a declarat că a închiriat o dubiţă, a pus cadavrele înăuntru, le-a mascat cu mai multe baxuri de apă minerală, şi apoi, „m-am plimbat cu maşina prin Braşov, circa o săptămână. Pe urmă, am mers prin Iaşi, Bacău, Roman, Bacău, Botoşani”. Susţinea că o mare parte din banii furaţi de la părinţii Mădălinei, peste 100.000 de lei, „i-am lăsat în cutia milei din mănăstirile din Moldova. Tot traseul respectiv l-am parcurs în circa 3 zile, timp în care am dormit numai în maşină, după care m-am întors în Bacău.”  

Pe 5 octombrie 2007, Nicolae a închiriat o casă în Bacău, cu 500 de euro/lună. A plătit pentru două luni şi l-a pus pe proprietar să sape un şanţ în curte, spunându-i că vrea să ridice un paravan. Când lucrările au fost gata, a scos cadavrele din dubiţă şi le-a aruncat în şanţ, aşezând peste ele două bucăţi de placaj. Apoi, povestea el, „am aprins lumânări la capetele celor două fete şi am spus mai multe rugăciuni. Am încuiat uşa de la casă şi poarta şi m-am întors la Braşov.”

Proprietarul casei, care a trecut pe acolo câteva zile mai târziu, n-a găsit niciun muc de lumânare. Dar când a ridicat placajul, ca să-l pună la locul lui, a descoperit nişte „colete” şi, crezând că ele au fost pierdute de chiriaş în timpul mutării, le-a dus în magazia din curte. Apoi l-a sunat pe Nicolae, să-i dea vestea cea bună, şi i-a zis că i-a găsit „coletele rătăcite”. Iar el a reacţionat violent şi i-a reproşat că a intrat în curte, fără ştirea lui.

O vreme, a continuat să achite chiria casei, trimiţând banii prin poştă. Dar în vară, n-a mai avut de unde plăti. Aşa că, pe 22 iulie 2008, pregătindu-se să închirieze casa altor persoane, proprietarul le-a trimis pe soţia şi pe fiica lui să facă un pic de ordine acolo. Când au intrat în magazie, cele două femei au fost izbite de mirosul fetid pe care-l emanau „coletele” depozitate aici şi au anunţat imediat poliţia,

În baza actelor găsite în bagajele pe care Nicolae le depozitase în casă, s-a descoperit rapid identitatea victimelor, iar el a fost arestat a doua zi după găsirea cadavrelor. 

Cum a încercat criminalul să scape de răspunderea penală

După ce în spaţiul public au apărut dezvăluiri despre crimele comise de George Ionuţ Nicolae, presa l-a numit „Rîmaru de Braşov” sau „Rîmaru din Carpaţi”.

În interogatoriile ce au umat, el a jucat mai întâi cartea lipsei de discernământ şi, exact  precum Rîmaru, a plasat întreaga vină pe un personaj imaginar. L-a numit „Adi Şerban” şi spunea despre el că era „solid, cu alură de manelist, avea un lanţ gros, brăţară şi inel, şi era îmbrăcat în trening Puma”.

Apoi, a revenit şi a spus că le-a ucis singur pe cele două fete, însă doar pentru a se apăra, căci prima se transformase „într-o arătare, având în zona capului o concrescenţă verticală, trei ochi galbeni”, iar a doua, într-un „monstru ce avea înfăţişarea unei broaște ţestoase uriaşe de culoare verde”. 

„Apreciez că aşa a vrut Dumnezeu, să le ucid pe cele două, pentru că, altfel, posibil să fi murit într-un accident rutier sau să le omoare altcineva. Nu mă consider vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni, întrucât n-am făcut decât să mă apăr”, explica el, în faţa anchetatorilor. 

În urma expertizei medico-legale s-a stabilit că George Ionuţ Nicolae avea „tulburare mixtă de personalitate, cu manifestări antisociale. Prezintă capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.”

Ucis de colegul de celulă, într-o „crimă la comandă”, crede avocatul

În ianuarie 2009, Nicolae a fost trimis în judecată, sub acuzaţiile de omor calificat şi deosebit de grav (două fapte), tâlhărie (două fapte) şi înşelăciune (două fapte). N-a apucat să primească nici primul verdict al instanţei. 

În timpul procesului, a fost încarcerat la Penitenciarul Codlea, în aceeaşi celulă cu Mihai Cătălin Szasz, un tânăr de 21 ani care fusese condamnat pentru tâlhărie şi furt. În seara zilei de 2 mai 2009, povesteşte Szasz, el şi Nicolae s-au apucat să joace cărţi. Televizorul din celulă era deschis, cu sonorul tare. Şi-n timp ce jucau, cei doi povesteau de ce sunt în spatele gratiilor, iar Nicolae descria detalii despre crimele sale. „Părea detaşat, chiar râdea” le-a declarat Szasz anchetatorilor. El zice că, în glumă, ca să vadă cât sânge rece are în el, l-a ameninţat pe Nicolae că-l omoară şi l-a apucat cu mâinile de gât. Acesta, panicat, a început să se zbată, iar Szasz şi-a încleştat mâinile şi a început să strângă. Până când s-au alarmat gardienii, Nicolae era deja mort. 

Avocatul care l-a apărat în proces pe Ionuţ George Nicolae a declarat public că el crede că uciderea clientului său nu a fost doar o întâmplare ci „o crimă la comandă”. Szasz a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru omor. 

Procesul penal deschis împotriva lui George Ionuţ Nicolae a încetat, iar rudele victimelor ucise de el n-au mai primit nicio despăgubire şi nu şi-au mai recuperat niciodată banii furaţi. Căci criminalul nu doar că nu avea niciun bun în proprietate, dar „a lăsat datorii şi faţă de vecini şi părinţi, existând credite care au fost făcute de aceştia, în numele lui”, preciza avocatul lui, în sala de judecată. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro