INTERVIU. Criminolog la Oxford, despre drogurile în rândul tinerilor: „România a intrat în războiul cu drogurile, după ce planeta a înțeles că a fost pierdut”. Care sunt soluțiile? 

Cu studii la Universitatea Manchester și la Universitatea Oxford, cercetătorul Vlad Zaha este una dintre vocile care vorbește deschis și ferm despre consumul de droguri și politicile publice din domeniu în România, comparând cu modele din alte țări. Operațiunea Meduza – cel mai mare dosar instrumentat cu elevi și studenți – a ajuns rapid în atenția publică, fiind implicați zeci de tineri care vindeau droguri (canabis, cocaina, ketamină și comprimate de medicamente) în liceele din Capitală. Cel mai tânăr dintre suspecți are 17 ani și cel mai în vârstă are 26 de ani. 

În ultimul an au fost create mai multe proiecte de lege care vizează înăsprirea pedepselor pentru traficul de droguri, dar și pentru posesie. Este aceasta o soluție pentru a rezolva problema consumului de substanțe interzise? 

„În momentul în care ai adus pedepsele în discuție, ai pierdut lupta”

Libertatea: Cum vezi acest scandal cu drogurile din licee? De ce ajung liceele „de elită” atracția cea mai mare pentru traficanți?
Vlad Zaha: Avem impresia că drogurile sunt vândute copiilor de către mari traficanți internaționali sau de interlopi – ceea ce este fals. Drogurile sunt vândute tot de copii și de tineri. Acest „comerț ilegal cu droguri” este normalizat cultural în rândul grupurilor de prieteni și este modalitatea prin care grupurile de tineri își satisfac nevoile, iar școala e locul ideal de întâlnire. Problema e cum ne raportăm la elevii consumatori și vânzători și cum rezolvăm situația. Momentan, în România, falsele rezolvări sunt testarea, percheziționarea, arestarea, excluderea, separarea, marginalizarea copiilor. Cu alte cuvinte, „te droghezi, riști să-ți distrugi viața? Lasă că ți-o distrugem noi, prin statul român, și îți dăm motive sa bagi droguri”.

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

Acestea nu au efect nici împotriva consumului, nici împotriva traficului de droguri. În momentul în care ai adus pedepsele în discuție, ai pierdut lupta. Ba chiar, riști ca prin acțiunile tale să faci mai mult rău copilului.

– Care sunt atunci soluțiile?
– Trebuie să luăm toți banii și toate resursele de la cei care ar da cu bâta: poliție, DIICOT, Agenția Națională Antidrog și să le dăm celor care chiar pot îmbunătăți situația – partea psihomedicală.

Cele mai bune campanii de prevenire și combatere a consumului și traficului de droguri sunt cele în care nici măcar nu se discută despre droguri. Se discută despre dificultățile psihologice ale tinerilor – furie, depresie, anxietate, confuzie, singurătate – ce situații din viață sau din jurul vieții personale a copilului/elevului îl pot duce într-o zonă psihologică sau socială de risc? Ce șanse, oportunități, acces la diferite resurse are fiecare dintre elevi?

Să nu uităm că avem un milion de tineri care au consumat droguri cel puțin o dată, 1/2 din grupa de vârstă 16-25 de ani. Soluția nu e construirea de noi închisori, soluția e, în primul rând, înțelegerea și tratarea acestora, când este cazul.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

PSD propune pedepsirea cu închisoare a consumatorilor de droguri minori

– Am avut patru proiecte de lege propuse de partide diferite pentru „politicile drogurilor”. Care crezi că a fost problema lor majoră?
– Toate cele 4 proiecte, două de la PSD (L851/2022 și L744/2022), unul de la USR (PL-x 549/2019) și unul de PNL (PL-x 430/2022), măresc, direct sau indirect, pedepsele pentru posesie de droguri (clasice sau etnobotanice) pentru consum propriu, cât și pedepsele pentru trafic de droguri. Se propune, printre altele: 

• de către PSD pedepsirea penală a minorilor cu închisoare pentru posesie de droguri pentru consum și testarea antidrog a elevilor în școli; 
• de către PNL eliminarea posibilității amenzii penale și închisoare de până la 5 ani pentru simpla posesie de droguri de risc pentru consum propriu (e.g. canabis), și până la 7 ani pentru drogurile de mare risc;
• de către USR creșterea semnificativă a pedepselor pentru trafic de droguri, până la zeci de ani de închisoare. 

În rest, atât PSD, cât și USR propun variante de pedepsire a posesiei de etnobotanice pentru consum propriu, PSD cu 6 luni – 3 ani închisoare, iar USR prin trecerea etnobotanicelor în legea generală antidrog.

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

Problema majoră și cea mai evidentă este asaltul concertat asupra celor mai vulnerabile categorii dintre toate, copiii și tinerii, în cele mai dure moduri posibile: arestări, dosare și amenzi penale, ani de închisoare. Nu există niciun element științific sau studiat, bazat pe argumente și raționamente, care să susțină vreunul dintre proiecte. Ba mai mult, motivarea proiectului PNL este pur și simplu copiată de pe un site penticostal. Nu există alte prevederi principale, decât înăsprirea controlului și pedepselor, fără alte justificări decât că trebuie să fim duri – adică exact ce ne spune întreaga știință criminologică că nu funcționează.

Pedepse mai mari pentru trafic sau pentru consum? Depinde de magistrați

– Legea care a trecut recent face o distincție clară între consum personal și trafic de droguri? Sau avem o tendință de a criminaliza tot, inclusiv victimele?
– Distincția între posesie și trafic este mai mult semantică, în sensul că se menționează în toate variantele legilor atât posesia în vederea operațiunilor, adică trafic (art. 2 din Legea 143/2000), cât și posesia în vederea consumului propriu (art. 4 din Legea 143/2000), separat. Diferența pe hârtie există, dar problema este că nu se menționează ce cantități din fiecare substanță intră în fiecare categorie. 

Spre exemplu, 3-5 grame de canabis ar putea intra fie la trafic, fie la posesie pentru consum propriu, unde există diferențe semnificative între pedepse, chiar de până la 10 ani, dacă ne luăm după legea USR, votată în Parlament. Aici totul devine alegerea și interpretarea specifică a procurorului și a judecătorului, iar partea pozitiva este că deocamdată există mulți procurori care nu vor să-și petreacă întreaga viață și carieră trimițând în judecată copii prinși cu cantități infime de droguri. Lucrurile s-ar putea schimba însă, cu aceste noi legi, fiindcă există și procurori care par că își fac obiectivul carierei din aceste dosare și care mai și aleg interpretări care plasează simpli consumatori în categoria traficanților, în contextul în care 80% din totalul dosarelor DIICOT sunt pentru cantități de droguri mai mici de 5 grame.

Dezinfomare într-o campanie de prevenție de la Agenția Națională Antidrog 

– Cum stăm cu campaniile și politicile de prevenție la acest capitol?
– Cel mai bun exemplu pentru întreaga strategie de prevenție este recenta campanie – supranumită de jurnaliștii de la Libertatea drept „autobuzul condamnaților” – cu titlul: „Ce pedeapsă îți va aduce scuza ta?”. La asta se rezumă „greul” campaniilor și politicilor de prevenție, reprezentative pentru abordarea Agenției Naționale Antidrog și, în general, a statului român. Se prezintă povești care să terorizeze oamenii, tinerii. Uneori aceste campanii conțin pur și simplu informații mincinoase – de exemplu „Cristi” ar fi primit 6 luni de închisoare pentru consum, dar consumul nu este infracțiune, ci deținerea în vederea consumul este infracțiune, deci cazul lui Cristi este o dezinformare. 

În rest, în termeni de „prevenție”, avem o sumedenie de acțiuni prin școli și la festivaluri al căror impact este zero. Terifierea copiilor nu previne consumul de droguri, ci doar adâncește lipsa de cunoaștere și generează mai mult rău decât dacă aceste campanii – în formatul lor actual – nu ar exista deloc. În orice caz, am fost „binecuvântați” cu o mostră de sinceritate de fostul director al Agenției Naționale Antidrog, chestor de poliție, care spunea acum câteva luni, din funcție, în felul următor „vreau să zic adevărul, dar nu pot să-l pun […] mă fac ăia zob […] ce să spun, că e o mizerie? […]”. La nivelul acesta suntem cu campaniile și strategiile de prevenție.

– Poți să ne dai exemple din campanii de prevenție eficiente?
– Avem exemplul de la Ministerul Sănătății din Norvegia: „Sara nu a murit când a încercat MDMA. A luat doar jumătate de pastilă și a așteptat să simtă efectele”. „Sofia nu a murit când a încercat LSD – își testase substanța (la corturi de testare a drogurilor din cadrul festivalurilor, n.r.) și a știut ce conține (că substanța nu e contaminată, n.r.)”.

Statele din lume în care posesia de cantități mici de droguri nu este pedepsită

– Care sunt tendințele de legiferare a acestui domeniu în țările cu o experiență mai mare? Care ar fi modelele de urmat?
– Trendul global, atât din țări care mențineau pedeapsa cu moartea din Asia, cât și din Europa, America de Nord și de Sud, Australia și Africa, este de abandonare a pedepselor penale pentru simpla posesie de cantități mici de droguri pentru consum propriu și trecerea chiar către legalizarea controlată a substanțelor, de la canabis la heroină. 

Thailanda a trecut direct de la pedeapsa cu moartea la legalizarea canabisului, zeci de state SUA au dezincriminat și legalizat diferite droguri, Africa de Sud a dezincriminat o grămadă de droguri, Elveția a legalizat heroina încă de acum 25 de ani, zeci de state ale Uniunii Europene nu pedepsesc penal posesia de droguri pentru consum propriu, iar multe se pregătesc de legalizarea comercială a canabisului (spre exemplu, Germania, a anunțat că plănuiește să devină cea mai mare piață de canabis din lume, în următorii doi ani). 

Legalizarea nu înseamnă „liber la droguri”

– Nu ne sperie „legalizarea” drogurilor? Ce înseamnă mai exact: liber la droguri – ar putea acuza unele voci?
– „Legalizarea” nu înseamnă promovare comercială precum în cazul alcoolului – legalizare înseamnă o abordare foarte clară și strictă, specifică pentru fiecare substanță, care reglementează cum, unde, cât și când se oferă acces la diferite substanțe – nu corporațiile conduc strategia legalizării, ci Statul. 

Spre exemplu, nimeni nu ar putea să își cumpere sau să încerce heroina în Elveția – aceasta este disponibilă doar după ce medicii stabilesc consumatorul drept dependent, abia apoi îi este oferită gratuit, în centre, cu întreg suportul necesar. Astfel, numărul noilor consumatori de heroină a scăzut cu 80%, iar numărul morților prin supradoză – cu 50%. Există o sumedenie de programe sociale și de prevenție, dar primul pas este nepedepsirea simplilor consumatori, apoi intrarea în cadrul pieței drogurilor și oferirea substanței în condiții mult mai sigure și avantajoase, pentru eliminarea dominației crimei organizate. 

Pentru canabis, regimul trebuie să fie mai permisiv, precum în Canada, unde canabisul poate fi cumpărat legal din magazine – dar există doar un număr limitat de magazine în fiecare oraș, iar acelea nu au voie să-și facă reclamă sau să se promoveze în vreun fel, pot vinde doar o anumită cantitate pe persoană și sunt complet responsabile ca produsul să fie calitativ. 

Modelul de succes al Portugaliei

– Ar fi realist să credem că în România poate funcționa o astfel de strategie?
– Pentru România însă, primul pas trebuie sa fie dezincriminarea posesiei de droguri pentru consum propriu, prin cantități clar delimitate, adică nepedepsirea tocmai a celor pe care încearcă acum cele mai mari trei partide din România să-i execute penal. Un bun și veșnic exemplu este Portugalia, care a făcut această mișcare acum 22 de ani, dezincriminând posesia pentru consum propriu a tuturor drogurilor, iar rezultatele sunt considerate și acum „succese răsunătoare”: printre altele, scăderi în numărul de morți prin supradoză, infecții cu HIV, inexistența etnobotanicelor (pentru că lumea prefera canabisul real), scăderi dramatice în ratele de arestare și încarcerare a tinerilor. 

Populismul penal pe care îl fac cele trei mari partide ale României

– De ce crezi că politicienii noștri au ales această cale? Se gândesc la propria imagine, nu la cei care sunt afectați de deciziile lor. Cum vezi tu?
– Cred și eu că se gândesc la propria imagine, dar consider că abordarea antidrog este voită și cu știință, nu cu ignoranță sau neștiință – o fac cu niște calcule electorale în minte, de aceea vedem toate cele trei partide, PSD, PNL și USR, concurând pentru emiterea legii celei mai dure. Anthony Bottoms (criminolog britanic, n.r.) numea și teoretiza aceste practici drept populism penal, o cursă între partide de a părea în ochii unor segmente ale populației drept cei care rezolvă problemele, care iau măsuri.

Realitatea demonstrată însă este că tocmai aceste măsuri de incriminare absolută și pedepse draconice sunt cele care determină majoritatea dezastrelor pe care la atribuim drogurilor. Aceste practici mențin stigma și tabuul, marginalizează, demonizează și cauzează numai nedreptăți și neajunsuri pentru absolut toată lumea, de la simplul consumator la întreg statul român. 

Consider că politicienii știu aceste realități, dar România a intrat în războiul împotriva drogurilor, după ce toată planeta a realizat că a fost deja pierdut.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro